Lichele

Pupincurismul dinozaurului Gavril Dejeu sau cum să apuci un excrement de partea curată

  În SUA se organizează o competiție pentru cele mai adecvate definiții ale unor termeni contemporani. Pentru competiția din 2010 […]

 

În SUA se organizează o competiție pentru cele mai adecvate definiții ale unor termeni contemporani. Pentru competiția din 2010 termenul de definit a fost „corectitudinea politică”. Câștigătorul a dat următoarea definiție: „Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susține că este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.

Așa și cu articolul de mai jos, semnat în ziarul „Turnul sfatului” din Sibiu de fostul ministru de interne în perioada 1996-1999 (guvernele Victor Ciorbea și Radu Vasile) și prim-ministru interimar al României pentru două săptămâni și jumătate (30 martie 1998 – 17 aprilie 1998), sibianul Gavril Dejeu.

Pupincurist al satrapului local Klaus Werner Iohannis, cel instalat de stăpânii externi ai coloniei ca Gauleiter peste România, Dejeu mai scapă și câteva adevăruri, pe care le vom sublinia în articolul acestuia prin text boldit (îngroșat).

Așteptăm reacția altui pupincurist iohannist, Paul-Jürgen Porr, finul lui Klaus Iohannis, instalat de acesta ca succesor al său în funcția de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), un „scriitor” publicat și el permanent de ziarul „Turnul sfatului” și care se tot laudă în fițuica locală sibiană cum câștigă procesele împotriva celor care comit crima de „lezmaiestate” acuzându-l pe „kaiser” Klaus de succesiunea samavolnică  a Forumului Democrat al Germanilor din România după organizația fascistă Grupul Etnic German din România și retrocedările ilegale și abuzive care au urmat!

Paul-Jürgen Porr i-a reclamat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) sau i-a dat în în judecată pe toți cei care au îndrăznit să scrie adevărul despre scandaloasa succesiunea a FDGR-ului condus de primarul Iohannis după organizația hitleristă Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien). Ulterior anului 2007, când s-a oficializat prin instanța de judecată calitatea FDGR de succesor a Grupul Etnic German (GEG), primarul Iohannis a și retrocedat către FDGR – unde era președinte! – și către Biserica Evanghelică a sașilor, unde Iohannis este enoriaș și a fost membru în consiliul bisericesc timp de 8 ani (2003-2011), deși biserică își donase benevol întreaga avere către GEG, iar primarul-președinte Klaus Iohannis a fost în conflict evident de interese și a comis flagrant un uriaș abuz în serviciu!!!

Vrem să vedem dacă Paul-Jürgen Porr îl va da în judecată pe Gavril Dejeu, deoarece acesta a scris despre Iohannis că „a făcut și greșeli, între care implicarea FDGR și a Primăriei Sibiului, în contingență cu  fostul Grup Etnic German, în scopul redobândirii de bunuri patrimoniale, deși, potivit hotărârii judecătorești de autorizare, FDGR era organizată ca persoană juridică cu scop nepatrimonial, totul  cu  urmări majore pentru Sibiu și pentru țară. De altfel, s-a profitat și de gestionarea greșită de către statul român, atât a problemei restituirii terenurilor prin Legea nr.18/1991 cât și a restituirii fondului constructiv prin Legea nr.10/2001, pe principiul așa zisului „restitutio ad integrum”, cu grele consecințe asupra economiei țării.” Domnul Gavril Deșeu se face că uită că taman PNȚCD-ul care l-a făcut deputat, ministru de interne și premier interimar a fost cel care a impus „restitutio ad integrum”!

Fragment din articolul scris de Gavril Dejeu:

           Este președintele Iohannis un bun român?

Citesc pe ici pe colo, inclusiv prin scrierile unor gazetari, istorici sau politicieni sibieni, relatări, aprecieri cu semne de întrebare în privința atașamentului unor reprezentanți ai minorităților naționale față de statul și poporul român, aluziv sau direct fiind pomenit și numele președintelui Iohannis. Întrebare pusă în general cu raportare la contextul istoric al anilor 1945-46 sau 1989 când, e de notorietate, României i-au fost impuse conduceri bazate masiv pe reprezentanți etnici: evrei, maghiari, țigani etc. cu rezultatele pe care le cunoaștem pentru țară. Se exprimă astfel păreri cu iz quasi naționalist, în ideea că niciun conațional de altă etnie decât cea românească, în poziție macro-politică, nu oferă garanția adeziunii la dezvoltarea și propășirea României, pentru simplul motiv că nu au suflet românesc.

Din păcate, istoria lasă loc unor astfel de întrebări dar, în părerea mea, simplul fapt al apartenenței la altă etnie nu explică justificativ aserțiunea de mai sus. E firesc ca etnia să influențeze structura psiho-morală a indivizilor, însă nu avem  numai un statut etnic ci și unul civic. Suntem cu toții cetățeni ai statului român și, cu deosebire pentru acei care își asumă rol de conducători, este de așteptat – și se impune –  ca normativele moral – civice să joace un rol de primă mărime în conduita și acțiunile lor.

Sibienii, la nivel de masă, s-au confruntat direct cu problema, căreia i-au dat, succesiv și repetat, răspunsuri pozitiv – aprobative pe acest ultim considerent. În 1997, Convenția Democrată la nivel județean, l-a recomandat pe Klaus Iohannis pentru postul de inspector general adjunct al Inspectoratului Județean de Învățământ, una din funcțiile  deținute și anterior de un reprezentant al minorității germane. Colaboratorii mei au motivat această propunere și încredere prin prizma faptului că dincolo de statutul său profesional, dl. Iohannis s-a căsătorit cu o româncă cum și că a preferat să rămână în țară deși părinții săi au emigrat în Germania.

Pornind de la acest prim pas, d-sa a urmat o curbă ascendentă fulminantă – inspector general, primar al Sibiului pe trei mandate și președinte al țării pe două mandate – toate având la temelie prestația sa, apreciată ca atare de către sibieni și de către români, deși a făcut și greșeli, între care implicarea FDGR și a Primăriei Sibiului, în contingență cu  fostul Grup Etnic German, în scopul redobândirii de bunuri patrimoniale, deși, potivit hotărârii judecătorești de autorizare, FDGR era organizată ca persoană juridică cu scop nepatrimonial, totul  cu  urmări majore pentru Sibiu și pentru țară. De altfel, s-a profitat și de gestionarea greșită de către statul român, atât a problemei restituirii terenurilor prin Legea nr.18/1991 cât și a restituirii fondului constructiv prin Legea nr.10/2001, pe principiul așa zisului „restitutio ad integrum”, cu grele consecințe asupra economiei țării.

În ultimii ani, dl. Iohannis se bucură de o apreciere deosebită și la nivelul organismelor de conducere ale Uniunii Europene. De pe o astfel de poziție a obținut pentru România o sumă foarte importantă de bani în cadrul exercițiului bugetar 2021-2027. Acum, în fața României și în fața d-lui Iohannis ca președinte al ei, stau două probleme majore, profund interdependente : rezolvarea pandemiei și cheltuirea eficientă a fondurilor europene. Pe lângă cele petrecute până în prezent și, pe fondul situației grele pe care o parcurge țara, dl. Iohannis are în continuare oportunitatea de a demonstra că poate fi un bun român.

(…)                                                                                                                           Gavril Dejeu

Notă „Justițiarul”: Urmează tromboanele cu fondurile europene pe care chipurile le va accesa România, propagate de Klaus Werner Iohannis, preluate și dezvoltate de presa obedientă și cea recent mituită de guvernul Orban. Cine dorește să citească integral articolul o poate face aici: https://www.turnulsfatului.ro/2020/08/03/este-presedintele-iohannis-un-bun-roman-175378

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.