Lichele

Zvonistul Calin Blaga sau ragetul magarului care se crede leu

Blogul „Podul Minciunilor”: Big Brother, Big Mamma şi The Big Withe în varianta trei în unu „Big Mamma” este o […]

Blogul „Podul Minciunilor”: Big Brother, Big Mamma şi The Big Withe în varianta trei în unu

„Big Mamma” este o văgăună de tip fast-food din Sibiu, unde intri doar prima dată sănătos şi ieşi obez, după mai multe vizite în scop alimentar. În ceea ce priveşte „The Big White”, acesta se traduce din limba engleză prin sintagma românească neaoşă „Marele Alb” şi desemnează cea mai populară rasă de porci din lume, care este crescută pentru consum pe toate meridianele globului pământesc. Porcii din această rasă pot fi identificaţi uşor datorită aspectului: urechile lungi şi uşor aplecate, un corp masiv şi robust, culoarea albă a pielii şi capul mare.

albul-mijlociu

 

Orice asemănare fizică cu personajul despre care o să vorbesc în continuare este pur întâmplătoare, fiindcă o să analizez caracterul şi comportamentul ipochimenului, personal nefiind interesat de înfăţişarea acestuia.

Toate „ingredientele” descrise mai sus se regăsesc sub formă de ghiveci abstract pe blogul denumit, cât se poate de inspirat şi conform cu realitatea, „Podul Minciunilor”. Ca să înţeleagă şi cititorii noştri mai în vârstă, care citesc revista în varianta tipărită, ce este acela un „blog”, iată aici definiţia termenului: „Cuvântul Blog este prescurtarea de la «weblog» şi se referă la un jurnal online creat şi postat de grupuri sau persoane individuale, articolele fiind afişate in ordine cronologica. Oricine îşi poate crea propriul blog, de la copii la adulţi. În prezent, sunt peste 3 milioane de blog-uri active, cu o mare diversitate de teme.” Blogul în cauză aparţine unui domn, pe nume Călin Blaga, jurnalist la săptămânalul de publicitate „Sibiu 100%”. Dânsul se tot laudă că publicaţia respectivă, pe care nu o putem încadra la categoria presă scrisă, are cel mai mare tiraj din judeţul Sibiu, fiind şi cea mai citită, în viziunea domnului Blaga, deoarece se distribuie gratis. Păi, gratis se distribuie şi catalogul săptămânal de la supermarketul „Kaufland”, conţinând şi acesta, pe lângă reclama şi preţurile produselor aflate în rafturi, anecdote, reţete culinare şi scurte materiale despre vedete din lumea filmului, muzicii sau sportului, dar asta nu înseamnă că pliantul magazinului este ziar sau revistă! Şi, la drept vorbind, catalogul „Kaufland” este mai atractiv decât anostul „Sibiu 100%”. Acesta este atât de searbăd, încât nu cred că are răbdare să-l citească nimeni cap-coadă, eventual doar persoanele care consideră că „Mersul trenurilor” sau „Pagini aurii” sunt „romane”, numai bune de lecturat. Patronul amalgamului publicitar, în care scrie Călin Blaga editoriale puerile, este şi proprietarul fast-food-ului „Big Mamma”, legătură acestuia cu presa fiind similară cu corelaţia dintre un hamburger (sandviş cu carne tocată prăjită) şi un Bürgermeister (primar în limba germană). Fiindcă primim, nolens,volens, simulacrul acesta de ziar în cutia de poştă, ne-am adaptat situaţiei şi i-am găsit destinaţii utile. Soţia mea curăţă zarzavatul pe el, eu îl îndes în pantofi pe post de şanuri, când se schimbă anotimpurile şi trecem la altă încălţăminte, iar Maya, căţeluşa noastră shar-pei, îşi făcea necesităţile pe „Sibiu 100%”, dar până a crescut şi a învăţat să facă afară, în curte. Pot spune, cu toată seriozitatea, că Maya era singura admiratoare a maculaturii în cauză, fiindcă, atunci când i-am înlocuit „closetul” din hârtie de ziar cu un pliant publicitar colorat şi lucios, s-a revoltat şi a făcut pipi pe covor, în semn de protest.

Acum, că am elucidat povestea cu „Big Mamma” şi „Sibiu 100%”,  să revenim la blogul lui Blaga, care are totuşi legătură cu publicaţia la care lucrează, deşi acesta neagă evidenţa cu vehemenţă. În ce constă „mariajul” dintre blog şi maculatura oferită gratuit? Simplu! În fiţuica cu pretenţii de gazetă sunt periaţi, contra cost, bineînţeles, primarii din localităţile judeţului Sibiu. Primarul oraşului Agnita, Radu Curcean, probabil că nu a percutat, nu a „sărit la cap” cu firfiricii pentru „ziar”şi a fost „executat” pe blogul „Podul Minciunilor”. Tot aici, „deontologul” şi obiectivul Călin Blaga atacă restaurantele care-i fac concurenţă fast-food-urilor patronului său. Astfel, din postura inedită de critic gastronomic, „imparţialul” blogger şi ziarist dă la gioale pe nedrept atât restaurantului chinezesc „Yummy Yang”, cât şi „McDonald’s”- ului de pe şoseaua Alba Iulia. Ca să fie cât mai veridic,  „deontologul” şi-a cărat după el şi nevasta însărcinată, folosind-o pe post de cobai şi îndopând-o cu mâncare, ca să poată afirma după aceea că mâncarea a fost proastă sau alterată, pricinuind, cică, o toxiinfecţie alimentară gravidei. Nu „toxinfectie”, cu un singur „i”, cum a scris agramat domnul Blaga pe blogul său veninos şi tendențios. Bine, această greşeală gramaticală nu este singulară, limba română fiind, pesemne, studiată de domnul Blaga în şcoală ca limbă străină. Apropos, forma adjectivului get-beget este aceasta, nu „get pe get” cum o scrie „cultul în cap”, fiindcă nu-i vorba de geţi, traci, gepizi sau ostrogoţi! Acum, dacă doamna nevastă tot a născut, poate îşi face timp pentru nişte meditaţii la limba română cu soţiorul, mai ales că Liliana Nenciu, cum o chema ca domnişoară pe soţia „deontologului”, este o ziaristă autentică şi talentată. Eu, personal, aşa o văd, chiar dacă doamna se va revolta citind aceste rânduri, din spirit de solidaritate faţă de soţul său. În revistele conduse de mine, femeile, în general, au fost respectate, lucru care nu se poate spune despre blogul domnului Călin Blaga, unde reprezentantele sexului frumos sunt terfelite şi agresate public, mai ceva ca în tabloidele „Cancan” sau „Libertatea”. Laura Dobrotă şi Nicolle Stănese, două prezentatoare de televiziune de la un post local, sunt batjocorite, cu intenţia clară de compromitere, permanent pe blogul „Podul Minciunilor”. Doar un frustrat sexual poate să aibă o astfel de atitudine faţă de nişte femei care nu i-au făcut absolut nimic! Ce ne-am face noi, sibienii, dacă „Big Brother”, alias Călin Blaga, nu ne-ar ţine la curent cu „mondenităţile” şi viaţa de budoar? Am mai avea posibilitatea să aflăm cine cu cine trăieşte sau care sunt cuplurile de amanţi în vogă? Noroc că-l avem pe Bleaga! Acest voyeurist trebuie să cunoască toate codoşelile urbei, să amuşine mirosurile chiloţilor năduşiţi de damă, să privească prin prohaburi ca prin gaura cheii, să pescuiască prezervative folosite din coşurile de gunoi, iar apoi să-şi fericească cititorii cu senzaţionalele sale descoperiri.

Nici morţii nu sunt scutiţi de atacurile mârşave ale lui Călin Blaga. Călin Lucian (fost prefect şi conducător al trustului de presă „Evenimentul sibian”), Emilian Pătru (om de afaceri sibian) şi Adrian Păunescu au fost denigraţi, după ce au decedat, de către acest corb care croncăneşte jalnic, căţărat pe cadavre, doar-doar iese şi el din anonimat. Uite, îl ajut eu acum! S-a şi găsit cine să-l judece pe scriitorul şi poetul Adrian Păunescu post-mortem! Un agramat care scrie nişte compuneri infantile, la nivelul unui elev de clasa a patra de la şcoala ajutătoare, pe care el, doar el, le consideră editoriale. Probabil că se vor găsi cititori care să mă acuze de ipocrizie, deoarece tot în acest număr al revistei se scrie negativ despre un escroc, Ion Baştea, complicele familiei Iohannis în furtul de imobile, care a decedat în toamna anului trecut în Florida. Da, dar despre acesta şi escrocheriile lui s-au scris pagini întregi în revistele conduse de mine şi pe vremea când era în viaţă, aşa că nu se poate spune că a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra! Moartea acestui escroc nu l-a sanctificat şi tot un pungaş rămâne pentru noi, chiar dacă acum dă socoteală pentru nelegiuirile lui pe lumea cealaltă. Spre deosebire de noi, „deontologul” Blaga a atacat persoanele pomenite anterior doar după ce au murit, nefiind suficient de curajos să o facă atunci când aceştia trăiau. Dar, ce nu face „Big Brother” ca să-şi sporească traficul pe „Podul Minciunilor”?!

Guru Călin Blaga pe vremea când îşi cîştiga existenţa ca şaman.

Guru Călin Blaga pe vremea când îşi cîştiga existenţa ca şaman.

Unele atacuri la persoană sunt din proprie iniţiativă, altele sunt comandate de diverşi potentaţi locali, cărora „deontologul” doreşte să le intre în graţii sau dacă este posibil şi în portofel. Presupun că postarea de pe blog, intitulată ,,Marius Albin Marinescu, patronul şi ziaristul de la Justiţiarul Sibian a fost declarat de CNSAS colaborator al Securităţii„, mă plasează în a doua categorie, adică „ţinte comandate”. Apărătorul homosexualilor şi ţiganilor, bunul samaritean Blaga, a ales ziua de 28 decembrie, taman în mijlocul sărbătorilor de iarnă, ca să vină cu o „bombă” expirată şi fâsâită de multă vreme. Noi nu am tipărit revistele în luna decembrie, chiar din motive legate de morala creştină, ca să-i lăsăm pe borfaşii despre care scriem să respire uşuraţi măcar de Sărbători.

Despre această acţiune de „înfierare” a mea în spirit neocomunist de către C.N.S.A.S. – adevărata poliţie politică a zilelor noastre! – am scris în urmă cu mai bine de un an , atât eu, dar şi alţi colegi din presă. Dacă domnul Călin Blaga era aşa de imparţial, cum se pretinde, putea să dea o simplă căutare pe „goagălul” lui Marean Vanghelie cu termenii „Marius Albin Marinescu colaborator al securităţii” şi ar fi găsit atât articolul meu, cât şi altele, scrise de jurnalişti autentici, nu dintre cei care scriu editoriale pe ambalaje pentru cârnaţi sau resturi menajere: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/297-transformarea-unei-victime-a-securitatii-in-colaborator-al-acesteia.html; http://www.exploziv-news.ro/audio-exploziv/314-dinescu-fabricant-de-dosare-la-cnsas.html; http://www.jurnaluldevrancea.ro/dezvaluiri/3554-dinescu-trafic-de-influenta.html. Pe aceeaşi pagină de internet putea să găsească şi articolul „Preoţi în umbra Securităţii” din săptămânalul sibian „Turnul Sfatului”, care face referire şi la persoana mea, deşi nu sunt preot şi nici nu am studii teologice. Măcar cei de la revista respectivă au avut bunul simţ să-mi telefoneze, prin intermediul jurnalistului Traian Deleanu şi să-mi ceară o declaraţie. Ca atare, iată ce au scris în 19 septembrie 2010 : „Tot în calitate de colaborator este prezentat și Marius Albin Marinescu,  proprietar al ziarului Justițiarul, căutat la dosar după ce a candidat pentru funcția de primar al Sibiului în 2008. Albin Marinescu și-a expus pe larg părerea despre acest proces în publicația pe care o conduce.” Culmea, cei de la „Turnul Sfatului” nu se dau mari „deontologi”, ca Blaga, dar au procedat corect şi profesional! Domnului Blaga i-a fost greu să mă sune, că de căutat pe internet a căutat, din moment ce a găsit pagina de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conţinând dosarul meu cu C.N.S.A.S.-ul, pagină pe care a şi prezentat-o pe minunatul său blog. Faptul că „deontologul” a percutat la  comandă este evident, din moment ce,  în aceeaşi zi de 28 decembrie a anului trecut, am fost atacat şi insultat grosolan, de un „autor” anonim la comentariile unui articol de pe site-ul săptămânalului „Turnul Sfatului”, al cărui subiect nu avea nici o legătură cu persoana mea. Motivul, acelaşi, adică aşa-zisa colaborare a mea cu Securitatea.  Doar un naiv poate să creadă că este o întâmplare că în aceeaşi zi au apărut simultan aceste atacuri, al lui Blaga şi cel scris sub protecţia anonimatului pe site-ul revistei „Turnul Sfatului”! Sunt la o vârstă când nu mai cred în coincidenţe. Cei care fac zarvă pe internet, „inspirându-l” şi pe „deontolog”, sunt Trif Mihai Marcel şi Oprea Nicolae Mircea Alexandru. Primul este judecat pentru proxenetism şi corupere sexuală de minori, iar al doilea este un cunoscut mitoman care se dă jurnalist, profesor universitar, agent secret, etc. Despre amândoi s-a scris în revista pe care o conduc şi pe amândoi trebuie să-i execut în urma unor sentinţe judecătoreşti, definitive şi irevocabile. La comentariile injurioase de pe site-ul „Turnul Sfatului” apare şi numărul sentinţei civile a Curţii de Apel Bucureşti (3078/06.10.09), ori acesta nu poate fi găsit pe site-ul instituţiei respective, ci doar numărul dosarului în care a fost pronunţată. Aşa că este clar că informaţia a fost furnizată colportorilor de un magistrat care avea acces telefonic la dosar. Despre care magistraţi se scrisese în ultimele numere din revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”? Fostul prim-procuror Florin Apostu era şi este, în continuare, în arest şi presupun că numai de citit presa nu-i arde în perioada aceasta. Cine a mai rămas? Păi, Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, care zburdă în libertate şi care a ocupat, cu averea şi incompatibilitatea sa – funcţia deţinută ilegal în cadrul ARACIS! -, cel mai mare spaţiu tipografic în ultimul număr al revistelor „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, articolul în cauză fiind iscălit chiar de subsemnatul.

Iată ce scrie domnul Blaga: „Dincolo de tot ce s-a scris şi spus despre Marinescu pe care îl cunosc personal, această decizie din 2009 m-a șocat. Nu am știut de ea.” El este tot timpul „şocat”, cred că s-a şi născut aşa, folosind excesiv acest termen specific titlurilor de primă pagină din tabloide. Cum nu prea are proprietatea cuvintelor, trebuie să-i explice cineva că o persoană „şocată” este instabilă psihic, fiind vorba de un dezechilibru provocat de o emoţie puternică. Pe Blaga îl şochează permanent câte ceva: ba mâncarea de la birturile concurente „hamburgheristului” care-i dă salariul lunar, ba că un lapte praf este mai scump cu trei lei la un magazin faţă de altul, ba o petrecere cât se poate de normală a rockerilor dintr-un local frecventat de aceştia, pe care moralistul de serviciu, „Big Brother”, a văzut-o deocheată. Aici, cu rockerii şi-a luat-o rău de la adepţii acestui gen muzical, care şi-au adaptat până şi stilul de viaţă la muzica iubită de ei. Câtă băşcălie au putut face de ifosele de fată mare ale „familistului” Blaga, dar şi de incultura acestuia… Mai rar aşa comentarii pe blogul „Podul minciunilor”, unde de obicei comentează cei de acelaşi nivel cultural cu „deontologul”! Revenind la persoana mea, nu înţeleg un lucru: dacă decizia era din anul 2009, bloggerul a fost chiar în halul acela de „şocat”, încât a paralizat şi nu a putut scrie decât la sfârşitul anului 2010?  Ori, fiind el „deontolog”, nu s-a putut pronunţa până la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie? Dacă-i aşa, atunci află, măi  „Big Brother”, că te-ai pripit şi ţi-ai demonstrat, din nou, cunoştinţele limitate, nu doar în materie de drept. Puteai să întrebi un jurist, înainte de a executa comanda de linşaj public. Mai am o cale de atac în justiţia română şi oricum o să mă adresez instanţelor internaţionale, fiindcă mi s-a făcut o mare nedreptate, la comanda mafioţilor despre care scriu. Sper să observi, „deontologule”, că nu mă dau lovit politic, chiar dacă încă sunt preşedintele organizaţiei judeţene P.N.ŢC.D. Sibiu. Iată că am ajuns şi la „calitatea” domnului Călin Blaga de „consultant de imagine” al subsemnatului, în luna mai 2008, când am candidat pentru Primăria Sibiu şi Consiliul Local.

CINE MUŞCĂ MÂNA CARE L-A HRĂNIT?

Materialul de mai sus a fost publicat, ca o primă parte a întregului articol, în primul număr al revistei „Justiţiarul” (ediţia naţională) din anul acesta (21 ianuarie 2011), fiind postat şi pe site-ul revistei. Prima reacţie a infantilului Călin Blaga, pe blogul său, s-a materializat în inepţia pe care el a postat-o ca titlu: „Marinescu a muşcat mâna care l-a hrănit”. Păi, măi netrebnicule, eu te-am plătit în campania electorală, nu tu pe mine! Nu ţi-e ruşine, mincinosule? Tu m-ai hrănit pe mine, mizerabilule sau eu pe tine? La vremea respectivă erai un fomist, fără serviciu şi întreţinut de soţie.

Iată, pe scurt şi povestea acelei campanii electorale, în care am fost sprijinit doar de prietenii mei şi colegii din partid, aportul „marelui strateg” Călin Blaga fiind aproape nul. La ultimele alegeri locale, din anul 2008, am candidat din partea P.N.Ţ.C.D. pentru funcţia de primar, dar şi pentru un loc în Consiliul Local Sibiu. Ştiam, normal, că nu am nici o şansă să ajung primar, dar ţinta era Consiliul Local Sibiu. Dacă aş fi reuşit, s-ar fi terminat cu aranjamentele pe banii sibienilor dintre Iohannis şi „rechinii” oraşului sau chiar dacă nu puteam să stopez jaful, măcar puteam să-l fac public, prin intermediul publicaţiilor mele, deoarece calitatea de consilier mi-ar fi permis accesul la documentele care nu se fac publice – contrar legilor în vigoare! – nici de primar şi nici de către subalternii lui. Crezând că o să am sprijin din partea „colegilor de breaslă”, interesaţi să aibă pe unul de-al lor la „masa verde”, acolo unde se fac „cărţile”, am optat să-l aleg director de campanie pe Călin Blaga, tot jurnalist ca şi mine, dar mai apropiat de ziariştii sibieni. M-am înşelat, atât în privinţa „solidarităţii” gazetarilor locali, care nu şi-au putut depăşi condiţia de „fripturişti” şi slugi umile ale dictatorului Klaus Iohannis, cât şi în privinţa abilităţilor lui Călin Blaga. Lipsa de caracter a acestuia urma să o devoalez mai târziu.

L-am plătit pe acest colportor, pe nume Călin Blaga şi nici măcar azi nu realizez pentru ce i-am dat bani! L-am recompensat degeaba, fiindcă mai mult a bârlogit pe la sediul partidului de pe strada Dealului, dacă binevoia să apară pe acolo. Când aveam întâlniri cu electoratul prin cartiere, la sfârşit de săptămână, directorul de campanie – nu „consilier de imagine” cum spune el că ar fi fost –  nu venea, motivând ba că are o nuntă, ba că merge la un botez, de ziceai că prestează ca maestru de ceremonii sau lăutar. Unica sa „strategie electorală” a constat în tentativa de a ne tapa de cât mai mulţi bani, pe mine şi ceilalţi candidaţi ţărănişti. A încercat să-mi bage pe gât şi amanta, una urâţică, cică „voluntară”, dar care… trebuia plătită. Am voie să spun de amanta ta, măi moralistule şi familistule, sau doar tu eşti „autorizat” să vorbeşti de amantele altora şi să strici căsniciile oamenilor? Cineva spunea că să te fereşti de ăia care au amantele mai urâte decât nevestele, că, cică, sunt oameni periculoşi. Am râs de gluma aceasta, dar uite că în cazul lui Călin Blaga s-a brodit, acesta demonstrând prin blogul său abject că este un individ josnic, pizmuitor şi fără caracter. Răutatea, care-i vine din subconştientul răvăşit de complexe şi frustrări, şi-o defulează pe imundul blog „Podul Minciunilor” creat după chipul şi asemănarea sa.

Agramat şi „cu mintea odihnită”, pseudo-jurnalistul aduce fel şi fel de acuze fără acoperire celor pe care-i detestă şi îi invidiază din varii motive. Nu mă refer nicidecum la cele scrise despre mine la comandă, ci la ceilalţi care sunt bălăcăriţi fără dovezi de către mârşavul acesta, care atunci când este luat din scurt, o dă cotită că, vezi Doamne!, el scrie pe un blog, care nu-i ziar, ca şi cum acest aspect l-ar absolvi de orice responsabilitate. Nu, domnule Calin Blaga, ceea ce ai scris despre fetele acelea din televiziune este calomnie în public, la fel ca şi „dezvăluirile” despre amanţii din Universitatea „Lucian Blaga”, acuze pe care nu le poţi susţine cu probe, fiindcă bârfele nu sunt acceptate ca dovezi! Eu unul, în locul lui Constantin Oprean, rectorul universităţii, ţi-aş fi deschis un proces pentru calomnie, mai ales că tu spui că blogul nu este ziar, fără să ai habar că taman calomnia prin presă nu mai intră sub incidenţa Codului penal, în schimb calomnia, fie ea bârfă rostită pe scara unui bloc sau defăimare scrisă pe un blog, rămâne infracţiune. Iar dacă eram soţul Danielei Flucsă, indicată de tine ca fiind amanta lui Oprean şi fiind astfel supusă oprobriului public, te şi cotonogeam, fiindcă ţi-ai permis să o faci pe nevastă-mea curvă în faţa a mii de oameni! Asta, doar aşa, că tot se laudă ţoapa masculină cu traficul mare de vizitatori de pe blogul său de scandal. S-a scris şi în „Justiţiarul sibian”, chiar aspru, despre universitatea „Lucian Blaga” şi despre rectorul corupt Constantin Oprean, dar noi am probat cu documente afirmaţiile noastre. Suntem consecvenţi şi ne respectăm scopul declarat, de luptă împotriva corupţiei, dar fără să răscolim viaţa personală a oamenilor, nici măcar pe cea a mafioţilor despre care scriem. În schimb, „deontologul” Călin Blaga are ca unic obiectiv terfelirea în public, cu multă răutate şi ură, a persoanelor care nu-i sunt lui pe plac. Bloggerul incult nu are curajul să-şi asume răspunderea, de aceea îşi varsă lăturile pe „Podul Minciunilor”, în loc să-şi publice prostiile în surogatul acela de ziar, numit „Sibiu 100 %”, pe care ni-l bagă cu de-a sila prin cutiile poştale. Dacă, după rândurile de mai sus o să te „şochezi” din nou, măi „deontologule”, realizând ce tâmpenie ai făcut, să nu te grăbeşti să ştergi postarea ta din 26 ianuarie 2009, intitulată „Amantele Sibiului: Universitatea Lucian Blaga”, fiindcă oricum am copiat-o la imprimantă, în cazul în care cineva doreşte material probatoriu pentru instanţele judecătoreşti. Poate oamenii nici măcar nu au habar că un terchea-berchea i-a compromis în faţa societăţii. Aşa au şansa să afle, fiindcă publicaţiile pe care le conduc eu sunt citite de oameni mai cu carte, faţă de cei care accesează blogul „Podul Minciunilor”. Nu contează traficul pe site, cu care se laudă bârfitorul Călin Blaga. Prefer ca în locul la o sută de manelişti şi mâncători de seminţe, care au răbdare să citească agramatismele lui Blaga, pe noi să ne citească doar un singur profesor universitar. Nu se pot confrunta două publicaţii serioase de investigaţii jurnalistice cu un blog de scandal, tot aşa cum nici răgetul leilor nu are nimic comparabil cu grohăitul porcului!

Călin Blaga recunoaşte chiar el că este laş, afirmând că a scris articole în revistele „Justiţiarul” sub pseudonim: „Atunci era buna scriitura mea şi pe blog şi la el în ziar (mai ales ca era mocca).” Incultul scrie „mocca”, deşi acest cuvânt se scrie cu un singur „c” şi reprezintă o cafea arăbească provenită din oraşul Moka, de data aceasta cu „k”. Probabil că a vrut să zică „de-a moaca”, termen care vine de la moacă (mutră) şi înseamnă „pe degeaba”, pentru „ochi frumoşi”. Nu cred că au fost mai mult de trei articole şi acelea scrise prost şi agramat, la fel cum scrie şi pe blogul „Podul Minciunilor”. A trebuit să le „cosmetizez”, personal, pentru ca materialele respective să devină publicabile. Iar de-a moaca nu a scris, fiindcă l-am plătit cu vârf şi îndesat pentru toată perioada cât a vegetat la sediul P.N.Ţ.C.D., vorbind ore întregi la telefon, pe banii noştri, cu „voluntara” aceea cu faţa adunată ca de maimuţică.

Ce mai zice ţanţoşul „ziarist”, ca replică la primul episod dedicat lui în „Justiţiarul”? Cică eu m-am supărat pentru marile lui „dezvăluiri” şi că mor de ciudă fiindcă au aflat sibienii de „colaborarea cu Securitatea”. Măi loază, sibienii aflaseră de la mine, încă din noiembrie 2009, despre înscenarea care mi se pregăteşte, deci  cu un an înainte de a face tu „fenomenalele descoperiri”. Fiind campanie electorală, revista condusă de mine, care conţinea şi articolul „Transformarea unei victime a Securităţii în colaborator al acesteia”, a fost tipărită într-un tiraj de 10.000 de exemplare, difuzate gratuit în tot judeţul. Aşa că dacă socoteşti că fiecare ziar a fost citit de cel puţin trei oameni, însemnă că 30.000 de locuitori ai judeţului Sibiu ştiau cu un an înainte despre epocala ta dezvăluire. Pe internet, la fel, articolul respectiv fusese postat în aceeaşi perioadă. Aşa că tu nu ai făcut decât să reîncălzeşti o ciorbă veche şi sleită. Ca dovadă, până şi reacţiile cititorilor tăi au fost sub aşteptările tale şi ale stăpânilor care te-au pus să mă ataci. Fără înfierări în stil comunist, fără condamnări, ci, din contră, mesaje de simpatie în favoare mea. Au comentat şi doi-trei amici de-ai colportorului, la fel de agramaţi ca şi el, susţinându-l cu argumente stupide. De exemplu: „Marinescu este nebun, fiindcă doar el vede corupţie…” Nu, Marinescu nu este nebun, dovadă fiind arestarea fostului prim-procuror sibian, Florin Apostu. Probabil că şi procurorii DNA sunt „nebuni”, fiindcă şi aceştia au văzut corupţia la vârf din Sibiu, atunci când au decis arestarea lui Apostu pentru acte de corupţie deosebit de grave.

Văzând că efectul scontat este aproape zero, „deontologul” mi-a dedicat un spaţiu permanent pe prima pagină a blogului, un fel de „stâlp al infamiei”, cică „Subiectul fierbinte – Marius Albin Marinescu”, doar-doar se mai găsesc amatori să arunce cu noroi în „securist”… Sunt prea călit ca să mă mai afecteze atacurile netrebnicilor, demarate din proprie iniţiativă sau la comanda ticăloşilor despre care se scrie de zece ani în revistele conduse de mine. M-am detaşat de mizeriile ăstora şi mă uit la ei ca un cercetător care priveşte prin microscop, în scop ştiinţific, la nişte oxiuri.

De subiectul pe marginea căruia face atâta tărăboi Călin Blaga: „Marius Albin Marinescu, patronul şi ziaristul de la Justiţiarul sibian, a fost declarat colaborator al Securităţii”, aşa cum aproape l-a scris el, „mâncând” însă o virgulă, am să scriu, cu lux de amănunte în numărul din luna martie al ambelor publicaţii, „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”. Nu ca să mă justific în faţa unui neica nimeni, ci pentru a clarifica, o dată pentru totdeauna, scopul denigrării mele şi pentru restabilirea purului adevăr în faţa cititorilor, simpatizanţilor şi susţinătorilor mei.

Dar, până atunci, doresc să spun că nu am scris în viaţa mea o notă informativă şi nu am contribuit în nici un fel la acţiunile sau supravegherile poliţiei politice. Nu există absolut nici un fel de document în acest sens. Singura mea relaţie a fost cu un prieten de-al meu, ofiţer de contrainformaţii militare, căruia i-am pus – în scris, este adevărat! – locuinţa la dispoziţie, dar nu a folosit-o. De fapt, există şi declaraţia ofiţerului respectiv că nu a utilizat apartamentul meu pentru întâlniri cu sursele sale de informaţii. Oricum, contrainformaţiile militare, într-un cuvânt: contraspionajul, nu avea absolut nici un fel de legătură cu poliţia politică, cu acei delatori ordinari care-şi dădeau prietenii în gât fiindcă spuneau bancuri cu Ceauşescu ori intenţionau să fugă în Vest. Dacă apare o singură persoană care să dovedească, concret, că a suferit persecuţii din cauza mea, a făcut închisoare, a fost dată afară din serviciu sau a suferit orice neajuns din cauza aşa-zisei colaborări dintre mine şi Securitate, sunt dispus să mă sinucid în direct, la o oră de vârf, pe un post de televiziune naţional. Nu glumesc, iar eu sunt om de onoare, spre deosebire de Călin Blaga şi alţi limbrici de teapa lui.

(va urma)

Marius Albin MARINESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*