Lichele

Zvonistul Calin Blaga sau ragetul magarului care se crede leu (II)

De când am început să scriu despre Călin Blaga, reacţiile acestui neica nimeni, agramat şi incult, au fost previzibile, încadrându-se...

magarDe când am început să scriu despre Călin Blaga, reacţiile acestui neica nimeni, agramat şi incult, au fost previzibile, încadrându-se în registrul său specific. Iată o mostră de pe haznaua de blog „Podul Minciunilor”, unde pseudo-jurnalistul mi se adresează direct: „Îţi mulţumesc pt. reclama gratuită pe care mi-ai făcut-o în Justiţiarul Sibian cu cele 3 pagini dedicate şi coperta faţă. Mersi că ai pus ziare la părinţii mei acasă şi la instituţii. M-au sunat mulţi oameni să mă felicite că sunt alături de Iohannis si Carabulea, tartorul Sibiului. Au râs de ziar şi m-au întrebat: ce nebun scrie 3 pagini un articol şi apoi va urma?!”

Persoană importantă anonimul nostru, din moment ce l-au sunat „mulţi oameni” să-l felicite şi nu doar că au râs cu toţii, dar i-au mai şi pus aceeaşi întrebare concomitent. Probabil că au format un cor pentru întrebare, iar, în uvertură, au râs pe mai multe voci. Este „genial” acest Blaga! Cât despre alăturarea cu Carabulea şi Iohannis… este rândul oamenilor sănătoşi să formeze un cor şi să râdă pe mai multe voci! Trepăduşul acesta penibil  nu are cum să fie alături de cei doi, ci, eventual, pe undeva sub masă. Cu ce se poate ocupa acolo şi ce servicii le poate oferi celor doi tartori? Rămâne să stabilească fiecare după propria imaginaţie, variantele fiind multiple. De ce am scris atâtea pagini şi de ce continui să scriu mult despre personajul acesta insignifiant? Simplu, nu sunt grafoman, dar trebuie să argumentez toate afirmaţiile mele pentru care îmi şi asum răspunderea, spre deosebire de calomniatorul de profesie Călin Blaga! Eu nu pot să scriu ca agramatul în cauză, adică să dau sentinţe, în trei fraze!, despre  o persoană pe care nu o agreez. Pentru că aşa face „deontologul”, care s-a erijat în judecător universal! El „pune la zid” pe oricine, dacă îi este lui antipatic sau fiindcă aşa a primit comandă, doar prin câteva propoziţii, fără să-şi fundamenteze acuzele cu dovezi, explicaţii sau argumente. Dacă a spus „formatorul de opinie” că-i aşa, atunci musai că aşa trebuie să fie, fiindcă agramatul scrie doar axiome, care nu mai necesită demonstraţii! Acest individ necultivat şi imundul său blog, unde-şi exprimă ritos sentinţele sale fără acoperire, reprezintă ilustraţia vie a proverbului: „Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi nu o pot scoate”. Mult spaţiu în articolele mele este ocupat şi de citate din „clasicul” în viaţă, ca să vadă cititorii, concret,  ce combat eu şi cât de „cult” este „jurnalistul” Călin Blaga, căci vorba aceea: fiecare pasăre pe limba ei piere! Iată câteva din „perlele” agramate, prin care incultul în cauză încearcă să scape de responsabilitatea mizeriilor pe care le postează pe blogul său dezgustător: „ …blogul nu e ziar. Deci nu trebuie să respecte regulile presei. Aici putem scrie ce nu putem în ziare. Tu decizi cât e adevăr, cât manipulare şi cât minciuna. (15.02.2009)… Unde altundeva în Sibiu pe net mai găsesc ei spaţiu de dialog şi împroşcare reciprocă? Cât despre problemele ţării – alea serioase – le tratez la ziar. Aici pe blog le dau liber la comunicare celor care nu pot ajunge în ziare şi subiectelor de bârfă…să aibă şi sibianul ce comenta… altfel viaţa e seacă! (29.01.2011)… Toţi vă daţi loviţi de ceasul morţii, dar majoritatea primul ziar online care îl citiţi zilnic e Cancan. Un pic de cancan de Sibiu nu strica nimănui. Şi deşi articolul meu era doar despre profesia unui gazetar, comentariile au dat alta notă subiectului. Concluzia (şi nu e prima data când văd asta la Sibiu): sibienii ca şi restul ţării sunt avizi după bârfe, cancan – într-un cuvânt monden. Şi Teodor Boanta, fiind persoană publică, a devenit subiect acum. (14.02.2011)… Cat priveşte relaţiile unei persoane publice locale (VIP) este firesc să suscite interes public. De aceea cele mai citite ziare sunt Cancan, Clik, Libertatea la noi în ţară. Şi oricât ne ascundem după deget murim după mondenităţi. Aici însă, fiind un blog privat, nici măcar nu am pretenţia că fac presă. Doar bârfe… (31.08.2010). Impostorul, care se dă ziarist, face această profesie de râs, deoarece construieşte propoziţii bizare, schiloade, scrise fără prepoziţii, conjuncţii sau verbe, siluind pur şi simplu limba română. Nu are rost să mai vorbim despre semnele de punctuaţie, care pentru năucul în cauză reprezintă un fel de o.z.n.-uri! Pe lângă faptul că Blaga Călin este o ruşine pentru branşa jurnaliştilor, prin incultura sa crasă şi agramatismul de care dă dovadă din plin, el mai şi crede, despre sine, că-i persoană publică. La fel cum, în viziunea fantastico-blagiană, persoană publică este şi jurnalistul Teodor Boanta, despre ale cărui probleme amoroase ne informează Big Brother, de parcă chiar ar interesa pe cineva cu cine „se tăvăleşte” gazetarul respectiv. De unde să ştie colportorul cel zevzec că o persoană, ca să fie publică, trebuie să ocupe o funcţie în stat!

Pe internet „defilează”  doi Blaga Călin, unul este Blaga de pe blog şi altul este Blaga de pe „Sibiu 100 %”, chiar dacă apare aceeaşi fotografie alături de „celebrul” nume. „Prostul, dacă nu-i fudul, nu-i prost destul”, spune un înţelept proverb. Narcisist şi mândru nevoie mare de înfăţişarea sa, „deontologul” şi „formatorul de opinie”, lider de mare succes în rândul celor de acelaşi nivel intelectual, şi-a fericit turma pe care o păstoreşte cu moaca sa postată pe blog, dar şi în „Sibiu 100 %”, ca să vadă toată lumea cât este el de macho man. Chiar că seamănă cu descrierea ştiinţifică: corp masiv şi robust, culoare albă a pielii şi capul mare. Iată ce părere bună are „deontologul” despre propria persoană: „Eu unul, spre deosebire de mulţi, nu pot sa mă îndoi ca trestia în bătaia vântului, cu riscul de a mă rupe în două, eu merg mai departe pe aceeaşi linie. Cred în dezvoltarea personală, dar la Sibiu avem, mai ales, aplecarea la dos personală…” ( 04 iunie 2008 – pe blogul „Podul Minciunilor”). După ce am făcut corectura gramaticală de rigoare, necesară întotdeauna când dai de un text al clasicului în viaţă, am încercat să pătrund subtilitatea acestei cugetări adânci şi alambicate în exprimare. Interesantă sintagma cu „aplecarea la dos personală”… Dar despre aplecarea la dosul personal al stăpânului Iohannis, din ultima ta perioadă de „jurnalist”, ce zici? Sau „poziţia ghiocel” este la iniţiativa patronului tău hamburgherist, care poate se consideră şi el un soi de neamţ, doar pentru că tipăreşte maculatura publicitară, numită „Sibiu 100 %”, în Austria?

Ia uite, cine nu se îndoaie „ca trestia în bătaia vântului”, cine este „consecventul” care vorbeşte de verticalitate şi mersul „mai departe pe aceeaşi linie”! Într-adevăr, o perioadă lungă a fost un critic al primarului Iohannis şi al afacerilor acestuia pe bani publici, acesta  fiind şi motivul pentru care l-am ales pe Blaga să-mi fie director de campanie la alegerile locale din 2008. Acesta continuă mersul „mai departe pe aceeaşi linie”, deschizând puternic noul an 2011, din primul număr al săptămânalului de publicitate „Sibiu 100 %”, cu un interviu acordat în exclusivitate de… Klaus Iohannis! După ce Herr îi spuse că-i obraznic, într-o şedinţă de Consiliu Local, apostrofare cu care „deontologul” se mândrea de parcă fusese rănit în război, iată-i acum braţ la braţ prin paginile publicitare.  Fotografia lui Iohannis cu mâna întinsă, ca  la pomană, este la loc de cinste, pe prima pagină, deasupra reclamei la „Programul rabla”. Nici că se putea o aranjare în pagină mai nimerită. Da, amândoi mari oameni de caracter, consecvenţi şi verticali! Cu ocazia interviului ţi-a trasat Iohannis sarcina de a mă discredita pe „celebrul” tău blog şi în manifestul publicitar, „deontologule”?

Acest „guru” al comunităţii trăieşte cu impresia că tot Sibiul este cu ochii cât cepele pe blogul său, ca să citească ce mănâncă el zilnic, cine a mai făcut guturai în familia lui şi la ce ore se scobeşte în nas „marele jurnalist”. Se mai găseşte şi câte un admirator, care să-i aducă osanale, exact stimulentul de care avea nevoie narcisistul care se consideră buricul Sibiului. O cântare de slavă postează un ciumpalac de-al său, în 22 ianuarie a.c., acesta văzându-l pe bloggerul de renume mondial ca fiind singurul luptător împotriva corupţiei locale, un adevărat Eliot Ness, doar fiindcă a scris despre un pârlit de fotograf cu fiţe-n cap, unul Mitichi, că ar fi luat bani de la P.D.-L. ca să scoată un calendar. Da, nene, mare corupţie, ce să zic! Plin de modestie, iată ce răspunde „incoruptibilul” şi omul „sincer”, de pe „Podul Minciunilor”: „Recunosc că nici eu nu mai am gura de pe vremuri (n.a.: hai, zău!)…. sau condeiul (n.a.: pe acesta nu l-ai avut niciodată)…. din păcate (n.a.: pentru tine, poate)! Dar asta e drama mea (n.a.: ia uite-l, frate, pe Hamlet!) şi mi-o duc. Oricum măcar nu iau bani ca alţii (n.a.: tu chiar vrei să te credem?) şi nu scriu la comanda nimănui (n.a.: să moară mincinosul?)”. Dar adesea nu pot scrie multe chestii din diverse motive.” Care-s motivele acelea diverse, pentru care nu poţi scrie „deontologule”? Acest ipocrit continuă să bată apa în piuă pe tema „corectitudinii” sale şi în data de 2 martie a. c.: „Mi-e silă de uneltitori. De acei indivizi care ti se strecoară pe sub piele ca sa profite la maxim de tine si care te-ar trăda oricând pentru un pol. Eu unul sunt omul direct, fără ocolişuri. (…) Nu admit compromisurile la infinit. Deşi uneori sunt nevoit să le fac pentru a-mi proteja familia. Dar nu accept orice fel de compromis şi mai ales cel de a nu putea spune ce gândesc! Cred ca libertatea de exprimare ne-o asumăm şi mie îmi este necesar -acordul, „ziaristule”! – pentru propria dezvoltare. Aşa că voi toţi aceia care sunaţi, daţi mesaje şi mă pârâţi pe la şefi, colegi, prieteni, familie cu scopul de a mă distruge vă spun doar atât: vă înşelaţi! Nu cedez aşa uşor! Mi-am tăbăcit pielea în decursul anilor pentru a face faţă tuturor rău-voitorilor. Ştiu că ceea ce spun şi scriu o (sic!, din nou acordul!) fac pentru binele public.” „Deontologule”, la tine compromisul este total, nu doar pe bucăţele, deoarece chiar tu eşti acela care trădezi pentru mai puţin de un pol! Iar blogul tău pestilenţial nu are nimic comun cu binele public, poate doar cu un w.c. public! Dar, dacă tot invoci tu „libertatea de exprimare” şi ai decretat „undă verde” pentru etalarea gândirii tale rudimentare, un fel de exhibiționism cu pretenţii de jurnalism, atunci lasă-i şi pe alţii să spună la fel de slobod ceea ce cred despre tine şi activitățile tale „pentru binele public”.

Mă întreb, aşa ca o persoană cu mai multă experienţă de viaţă decât Călin Blaga, dacă frustrările sexuale ale acestuia, care stau la originea bârfelor sale cu conţinut sexual, nu provin cumva din eşecul primei sale căsătorii, de care zvonistul face abstracţie? Fiindcă, iată ce spune despre femei acest individ care insistă să ne facă părtaşi la viaţa sa personală: „Să vă spun despre femei… Mi-au plăcut, îmi plac si îmi vor place (sic!) femeile. (…) De prima m-am îndrăgostit acum 5 ani pe când cutreieram ţara în interes de serviciu. Şi flama nu s-a stins până azi. Între timp ne-am căsătorit. Se numeşte Lili”.(25 februarie 2011 – blogul „podul Minciunilor”). Atunci, să înţelegem că pe prima soţie nu a luat-o din dragoste, ci din interes sau doar ca să scape de năravul biblic al lui Onan? Acest obsedat, ca un veritabil voyeurist, se bagă în toate scandalurile cu nuanţă sexuală, fiind deosebit de interesat de trădările din diversele cupluri, unele formate din nişte anonimi, jurnalişti la fel de „cunoscuţi” ca şi el. Steagul său de luptă este chilotul de damă, în cele mai diverse forme: tanga, bikini, budigăi! Nu ştiu dacă ar mai fi la fel de combativ dacă ar defila vreunul, la fel de „inteligent” ca şi el, cu chiloţii lui coana Lili, nevastă-sa, în vârf de băţ şi ar face nişte dezvăluiri de scandal sau „desconspirări”, cum le numeşte şi le scrie agramatul Blaga. Ce reacţie ar avea oare „deontologul” dacă ar afla că, în timp ce el o adulmeca pe amanta cea urâţică, altul sau alţii miroseau „parfumul de femeie” al soţiei sale? Dar, nu, nu este voie să insinuăm sau să glumim despre această pereche ideală care-şi postează peste tot crâmpeie din viaţa lor idilică, musai însoţite de fotografii, ca să vadă tot curiosul şi „invidiosul” ce înseamnă fericirea şi împlinirea în cuplu. Doar el – şi numai el! -  imaculatul de pe „Podul Minciunilor”, arhanghelul cel detector de infidelităţi conjugale şi „grabnic vărsătoriu” de cleveteli pe blog, poate să vorbească despre adulterul altora şi să contribuie decisiv la destrămarea unor familii! Familia lui sfântă fiind mai presus de orice bănuială, doar fiindcă el este Blaga, Călin Blaga. Atâta ipocrizie, câtă mi-a fost dată să văd la individul acesta, nu am mai întâlnit niciodată! Eu, cel puţin, am avut bunul simţ să nu-i dau numele metresei sale, acea „voluntară” pe care dorea să i-o întreţin eu în campania electorală! În schimb, ipocritul, care nu suportă să se vorbească de amanta lui, ca să nu afle lumea şi nevastă-sa, dă nume de amanţi şi amante din Sibiu. Ba, mai şi minte cu neruşinare că deţine probe. Ce probe, gulie? Te-au chemat amorezii adulteri să-i imortalizezi în filme sau fotografii porno? Mă îndoiesc! Oricum, eu îmi susţin, în continuare, afirmaţia despre relaţia ta cu „voluntara” cea sprinţară, bazată pe gesturile dintre voi doi, surprinse de mine în mod involuntar. Nu i-am dat numele femeii, fiindcă un gentleman nu face aşa ceva. Doar un mitocan, aşa ca tine, poate să terfelească onoarea unei femei. Până şi discreţia mea, atunci când este vorba de femei, chiar daca sunt curve, este o dovada a diferenţei de caracter existente între noi doi.

NEICA NIMENI ŞI DRUMUL SĂU SPRE AFIRMARE

Acest Călin Blaga, individ cu profesii neomologate, adică blogger şi oengist (membru al unei organizații non-guvernamentale) – un fel de onanist pe banii altora,  doreşte să candideze în anul 2012 pentru funcţia de consilier local.  A devenit cunoscut la alegerile din 2008, datorită mie, fiindu-mi director de campanie electorală. Ce tupeu pe individ, să afirme că eu am muşcat mâna care m-a hrănit, după ce l-am plătit de pomană şi l-am mai şi scos din anonimat. Dar, dacă va candida ca independent la anul, se vor schimba rolurile şi eu am să devin directorul său de campanie electorală, dar gratuit şi sub acoperire, „undercover”, aşa ca „securiştii”, dacă tot m-a „desconspirat” vigilentul de pe „Podul Minciunilor”. Nu, nu am să scriu negativ despre el, fiindcă şi aşa i-am oferit aici prea multă atenţie, nemeritată de acest neica nimeni. Doar am să difuzez „fluturaşi” cu propriile sale inepţii, din ciclul „Capodopere literare nemuritoare – Călin Blaga”, materiale postate pe blogul său, ca să se facă singur de râs. Şi „articolele” sale cu Iohannis, nu alea din ziarul de publicitate, unde-l perie, participând la toate evenimentele patronate de primar şi pozându-l din toate poziţiile ca pe un star de cinema, ci materialele vechi de pe blogul „Podul Minciunilor”, în care-l critica foarte acid pe marele cârmaci. Succesul este garantat, domnule Blaga, te poţi baza pe mine!

Colportorul de serviciu are un vocabular extrem de sărăcăcios şi această lipsă o suplineşte printr-o puzderie de puncte-puncte, pictograme (emoticon) – smiley face (faţă zâmbăreaţă), iar unele cuvinte le repetă exasperant. Vai de jurnalismul lui! Nu trebuie să ai studii aprofundate în domeniul psihologiei pentru a observa modul persuasiv, tendenţios şi insidios în care „deontologul” prezintă aşa-zisele informaţii, de fapt ştiri preluate de la alţii şi „fumate” demult, în scopul manipulării celor care-i citesc blogul şi cred orbeşte în basmele acestui „Călin, file de poveste”. Deoarece nu-l ajută propria „scriitura”, cum o numeşte el, „deontologul” plagiază când are ocazia. Iată ce spunea Dan Tomozei în revista „Dacii liberi”din data de 3.03.2009: ‹‹Cine să mai citească texte din 2006 – 2007? Poate doar Victor Stoica, cel mai sigur un nume de scenă, care reşapează texte semnate de colegii din presa sibiană fără să schimbe mare lucru, fără să contacteze personajele despre care scrie cu atâta veselie. Aşa se fac bani frumoşi, dar furaţi (…) distinşii de la „Sibiu 100%” ar putea măcar să îşi selecteze textele de reportaj cu mai mare eleganţă. Adică haiducii ăştia gratuiţi, care ne intră în toate cutiile poştale, nu au bani decât de furat texte?  Victor Stoica (cine se află oare sub acest nume, evident pseudonim?) se dă mare creator de reportaje. Numai că Stoica este un hoţ şi un plagiator de joasă speţă. Şi până când o să aflăm cine se află în spatele semnăturii, să îl dăm în fapt ca pe oricare alt mitocan cu pretenţii de semnatar la gazetă. În Sibiu100% nr. 34, sub titlul „Prima femeie poliţist din România a ajuns în beci”, generosul Victor Stoica preia până la identitate un text care, spre surprinderea celor mai neisprăviţi, a apărut nu numai la Sibiu şi în Monitorul de Sibiu, Sibianul (pe vremea în care apărea tipărit), Rondul de Sibiu, Sibiul.ro, dar şi în Libertatea (…) primul reportaj despre femeia poliţist a fost scris în anul 2006, iar de atunci a fost reluat sub diferite abordări de autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi la Sibiu. Reuşita lui Victor Stoica este însă una demnă de semnalat. Textul din „Sibiu 100%” merge până la identitate cu textul apărut în 2006 în Monitorul de Sibiu, fapt numit simplu: FURT! Un furt care plasează „Sibiu 100%” în rândul publicaţiilor jenante, cu patronat şi conducere de redacţie mai proaste decât reporterii plagiatori care dau la tipar texte pentru care nu muncesc.›› Ei, bine, acest Victor Stoica nu era altul decât Călin Blaga, care tocmai îşi începea ucenicia la ziarul hamburgheristului de la „Big Mamma” printr-un furt! Plagiatul este confirmat şi de jurnalistul Dragoş Popescu, în 16.03.2009, pe blogul său. Dar, ca de obicei, Călin Blaga comentează pe blogul în cauză, o dă la întors şi neagă evidenţele! Făţărnicia lui merge până acolo încât răstălmăceşte spusele jurnalistului printr-o interpretare confuză, încât să reiasă că acela ar fi avid de bani, deşi taman acest aspect  îi fusese reproşat de către Popescu. Ziarul „Tribuna” preia pseudonimul „Victor Stoica” din zbor şi îi dedică un pamflet lui Blaga, care pe vremea aceea făcea pe „civicul” şi îi contra pe jupânii Klaus Iohannis şi Ilie Carabulea (proprietarul cotidianului „Tribuna”), pentru planurile lor care vizau distrugerea pădurii „Dumbrava”, acţiune la care am subscris şi noi, cei de la „Justiţiarul”. Astfel, trepăduşii lui nea Ilie de la Sculărie îi trag „deontologului”o smardoială scrisă  sub titlul „Umărul odihnit, plânsul şi Călin Blaga”, în data de 6.04.2009, pe care o semnează… Victor Stoica, în bătaie de joc, fiind vorba chiar de pseudonimul plagiatorului. Iată cum încheiau slugile lui Carabulea „punerea la colţ” a rebelului de atunci: ‹‹Pe cine reprezintă Blaga? Pe „fraierii” care muncesc, sau pe şmecherul odihnit? Ne va spune probabil că acum lucrează. Da, de vreo două săptămâni s-a dat jos de pe blog şi îşi oferă cunoştinţele jurnalistice unei reviste de anunţuri, căreia nu ştim dacă trebuie să-i dăm prea mare crezare, deoarece n-am găsit niciun anunţ cu textul „Vând gogoşi râncede”.›› De atunci au trecut doi ani şi foştii duşmani au devenit aliaţi, aşa cum se întâmplă foarte des în promiscuitatea numită, elegant, comunitatea sibiană. Ambele publicaţii, atât „Tribuna”, cât şi „Sibiu 100 %”, unde între timp Blaga a devenit şef, din ucenic plagiator, au făcut front comun împotriva mea, declanşând o campanie de presă în paginile lor: „Marius Albin Marinescu, patronul şi ziaristul de la ‹‹Justiţiarul sibian›› a fost colaborator al Securităţii” („Sibiu 100%” din 19 – 25 februarie 2011) şi ‹‹Justiţiarul›› Albin Marinescu, nume de cod ‹‹Rahova›› („Tribuna” din 22, 23,24 şi 25 februarie 2011!). Articolele respective au fost semnate „curajos” cu următoarele „nume”: „C.B.” (în revista publicitară a hamburgheristului adulator de primari) şi „Tribuna” (în ziarul cu acelaşi nume al lui nea Ilie de la Sculărie), încât ai putea crede că fiecare slugoi truditor pe plantaţia miliardarului de carton a scris câte două-trei propoziţii ca făcătura să fie semnată de întregul colectiv! Mai are rost să vorbim despre laşitate sau actul de responsabilitate în presa sibiană, atunci când aceste „semnături” nu implică răspundere din partea vreunei persoane? Se ştie că ambele publicaţii sunt obediente primarului corupt Klaus Werner Iohannis, iar „Tribuna”, în plus, face şi jocurile patronului său, Ilie Carabulea, demascat împreună cu afacerile sale necinstite de atâtea ori în revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”.

„Formatorul de opinie”, Călin Blaga, pozează în observator corect şi echidistant, dar singura sa ţintă este manipularea naivilor în interes personal sau pentru a crea avantaje „sponsorilor”săi. Există, totuşi, persoane care se lasă păcălite de aşa-zisele dezvăluiri de scandal („desconspirările” agramatului) şi chiar cred că ipocritul de serviciu se agită pentru dreptate şi justiţie socială, când, de fapt, lucrurile stau exact invers, el aflându-se de parte cealaltă a baricadei, în tabăra îmbogăţiţilor prin furt şi corupţie, dar, din păcate pentru el, doar pe post de trepăduş. Aşa a şi ales să parvină în viaţă, fără scrupule, după modelul mentorilor săi, doar-doar va ajunge şi el cândva în poziţia celor care acum îl folosesc pe post de „băiat de mingi”.

Persuasiv, ca să mă facă din start antipatic puţinilor cititori de pe blogul său, indiferent de opţiunea politică a acestora, Blaga afirmă că eu sunt atât susţinătorul lui Vadim (naţionalist), dar şi fanul lui Traian Băsescu (democrat), deşi cele două simpatii sunt diametral opuse. Ca să fie convingător, „deontologul” afirmă că i-am făcut doar lui Băsescu campanie electorală în publicaţiile conduse de mine, la alegerile prezidenţiale din 2009. Păi, normal, din moment ce eu eram preşedintele organizaţiei judeţene P.N.Ţ.C.D., aripa Miluţ, partid care l-a susţinut la alegeri pe preşedintele în funcţie! Am fost doar un „soldat” disciplinat al partidului ţărănesc şi m-am conformat alianţei politice de la vremea respectivă. Faptul că şi acum îmi place de Traian Băsescu, aspect pe care-l recunosc cu toată sinceritatea, nu însemnă că sunt şi un susţinător al partidului aflat la putere. Revistele conduse de mine au fost întotdeauna în opoziţie, fiindcă aşa am considerat că trebuie să fie întreaga presă, să se opună permanent celor aflaţi la putere şi să-i „tragă de mânecă” pe aceştia, ca să-şi merite porecla de „câine de pază al societăţii”. Dacă eram „pe felie” cu P.D.L., trebuia să fiu şi „în aceeaşi barcă” cu sponsorul Ilie Carabulea, ori după cum a văzut întreg Sibiul, ziarul „Tribuna”, al puşcăriabilului în cauză, m-a atacat la fel de mârşav ca şi „deontologul” ipocrit despre care scriu acum, aşa că de unde până unde atâta dragoste între mine şi P.D.-L.? Nu ştiu cum are tupeu să vorbească papagalul blagian, când chiar el se lăudase pe propriul blog că a primit cadouri, cu ocazia Crăciunului, de la doamna Raluca Turcan, deputat P.D.-L.?! Eu, unul, nu am primit nimic de Crăciun de la respectiva doamnă şi nici nu aveam nevoie, fiindcă nu sunt milogul nimănui. El încearcă să atace, prin intermediul meu, nu atât P.D.-L.-ul local, care se pare că „pupat toţi piaţa Independenţei”, inclusiv cu primarul-premier, ci pe preşedintele Traian Băsescu. Mă întreb la comanda cui, nu cumva la ordinul noului său stăpân Klaus Werner Iohannis, căruia i-a dat preşedintele României cu flit la sfârşitul anului 2009, spunându-i „pas” rânjitului, atunci când a fost propus prim-ministru de „grupul Grivco”?

Persuasiunea sa prinde la unii care citesc blogul „Podul Minciunilor”, tocmai fiindcă au acelaşi grad de inteligenţă ca şi pseudo-ziaristul, manifestându-se ca o turmă docilă, alcătuită din „berbeci” care se regăsesc în imaginea „păstorului”, nu doar ca mentalitate, dar şi ca aspect fizic, ceea ce accentuează şi mai mult solidaritatea de turmă. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, fiindcă am văzut fotografii de grup cu prietenii „deontologului”, unii şi aceiaşi cu comentatorii de pe blogul său de scandal, graţie faptului că reperul moral al turmei, însuşi „păstorul”, este foarte generos cu „mecla” sa şi o împrăştie pe „net” spre proslăvire în eternitate. Pe lângă prietenii de familie, s-au mai oploşit pe „celebrul” blog fel şi fel de complexaţi şi frustraţi, în general reprezentanţi ai minorităţilor etnice şi sexuale, deoarece „imaculatul” Blaga s-a erijat în apărător al lor. Aceştia, cu creierele gata spălate şi predispuşi la manipulare datorită carenţelor educaţionale şi culturale, vorbesc de viitor , de „open minded“, chit că habar nu au cum să scrie corect sintagma în limba engleză. Da, după aspectul fizic al „clanului” de pe blogul lui Blaga, ţara noastră are viitor… cu burtă, guşă şi chelie! Başca, putem adăuga: prostie şi incultură… cât încape!

- va urma-

Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>