Semnal

„Ziua silvicultorului”, sarbatorita la Sibiu

Totuşi, am accepta invitaţia la „Ziua silvicultorului” din două motive. În primul rând, visul meu din copilărie era să devin […]

Totuşi, am accepta invitaţia la „Ziua silvicultorului” din două motive. În primul rând, visul meu din copilărie era să devin inginer silvic. Din păcate, paşii m-au purtat pe alte cărări, unele de-a dreptul dezolante, nu pe potecile muntelui şi nici pe sub cetina brazilor. Regret şi acum, cu toată sinceritatea, că nu am urmat meseria pe care o idealizasem în copilărie şi nu mi-am împlinit acel vis. Al doilea motiv a fost determinat de aspectul informativ al întâlnirii, doarece mă interesează tot ce este legat de natură, fiind un mare iubitor al acesteia. Pe deasupra, ziua aleasă de organizatori: sâmbătă, 13 iunie, reducea la minimum şansele de a da de persoane indezirabile, acestea fiind ocupate la sfârşit de săptămână cu ieşitul lor „la iarbă verde”, tocmai în scopul de a pângări natura, pe care eu o ador, cu distracţiile lor meschine şi gunoaiele lăsate de chefurile din jurul grătarelor încinse.

Evenimentul a avut loc în jurul amiezii, la hotelul „Ramada”, după 11 ani de la ultima sărbătoare similară desfăşurată la Sibiu. Din mass-media sibiană nu au fost prea mulţi jurnalişti, „gugştucii şi fătucele” – cum inspirat i-a „botezat” ziaristul Ion Cristoiu – din presa locală fiind liberi, că acum este capitalism şi sâmbăta nu se mai lucrează, nici măcar în presă, dacă poate fi numită presă daravera aceasta care se practică aici, pe malurile Cibinului. Cu atât mai bine, că nici cu aceşti „colegi” nu-mi face plăcere să mă întâlnesc şi cred că voi călca pe urmele simpaticului Mircea Badea şi mă voi dezice, cât de curând, de „breasla” jurnaliştilor.

Nu am să mă apuc să vă înşir politicienii şi personalităţile din branşa silvicultorilor, prezenţi la această reuniune sărbătorească, deoarece sunt convins că nu vă interesează, aşa cum nu m-a interesat nici pe mine. În deschidere s-au rostit diverse cuvântări, din care doar discursul lui Ioan Terea, directorul coordonator al Direcţiei Silvice Sibiu şi amfitrionul evenimentului, mi-a atras atenţia, deoarece se referea la judeţul nostru. Am considerat interesant acest discurs şi de aceea îmi voi permite să-l reproduc în final.

A urmat conferinţa de presă, la care au participat, în majoritate, jurnalişti din presa naţională. Păcat că nu au fost şi tinerii gazetari sibieni, fiindcă ar fi avut ce învăţa de la colegii lor din capitală, mai ales la capitolul „întrebări incomode”. Dar, uitasem, la Sibiu nu sunt condiţii pentru  a practica presă adevărată, deoarece directorii din mass-media sunt pe o mână cu rechinii oraşului sau aceştia din urmă sunt chiar proprietarii unor trusturi de presă, ca şi la nivel naţional, cu deosebirea că acolo mai apar conflicte între aceşti peşti prădători, pe când aici nu, toţi trăiesc în pace şi „pretenie”, cum spunea „împuşcatul”!

Mi-a plăcut, în mod deosebit, directorul general al Romsilva, Florian Munteanu, care „venise cu lecţia învăţată” şi a iesit neşifonat de sub tirul întrebărilor, unele de-a dreptul agresive, cu care a fost „bombardat” de către ziarişti. De menţionat că şi aceştia erau foarte documentaţi şi nu puneau întrebări doar de dragul de a se auzi vorbind! Concluziile mele personale au fost în acord cu optimismul degajat de acest domn Munteanu şi am ieşit din sala de conferinţe cu impresia că am văzut, în sfârşit, omul potrivit la locul potrivit. Sper că nu m-am înşelat şi silvicultura românească să fie condusă, de aici înainte, de oameni competenţi, care să se zbată pentru ca nepoţii noştri să trăiască într-o ţară acoperită din nou de păduri, măcar ca în urmă cu o sută de ani – atenţie,  în materialul care urmează găsiţi nişte cifre şi comparaţii foarte interesante! –  şi cât mai puţin poluată.

Marius Albin MARINESCU

Gestionarea durabilă a pădurilor în condiţii de criză

Dragi invitaţi şi colegi,

Permiteţi-mi să vă adresez din inimă un „Bun venit” la Ziua Silvicultorului într-un oraş din inima ţării – Sibiu, fostă capitală culturală europeană cu doi ani în urmă.

Este ştiut rolul pe care îl are în viaţa noastră pădurea. Silvicultorilor sibieni le revine sarcina de a o ocroti şi a o percepe ca pe un bun indispensabil, cu dezvoltare durabilă, ce aparţine în egală măsură generaţiilor prezente şi viitoare. Niciodată principiul continuităţii nu a fost mai actual ca astăzi când la divizarea fondului forestier prin legile retrocedării se simte nevoia ca: „Administraţiile silvice să regleze în aşa fel tăierile de păduri, încât generaţiile următoare să poată avea de pe urma lor cel puţin tot atâtea avantaje ca şi generaţia actuală”.

Gestionarea responsabilă a resurselor naturale din ţara noastră este una din priorităţile strategiilor de dezvoltare, care se regăseşte şi în strategia Uniunii Europene, prin care se permite menţinerea biodiversităţii biologice, productivităţii, vitalităţii şi capacitatea de a satisface în prezent şi viitor funcţiile ecologice, economice şi sociale pertinente la nivel local, naţional şi  mondial, fără a prejudicia alte ecosisteme.

În condiţiile de criză generală (economică,  financiară, socială şi morală) silvicultorii sibieni prin pasiune, fidelitate şi dragoste faţă de meseria aleasă şi-au strâns rândurile şi s-au pus în slujba ideii de apărare a cele 120.478 ha pădure pe care le administrează prin cele opt ocoale silvice aflate în subordinea Direcţiei Silvice Sibiu: OS Agnita, OS Arpaş, OS Avrig, OS Dumbrăveni, OS Mediaş, OS Miercurea Sibiului, OS Sibiu, OS Valea Cibinului – Sălişte.

Diferenţa de suprafaţă până la 187.500 ha, cât reprezintă întregul fond forestier sibian, este gospodărită de opt ocoale silvice private.

Asigurarea integrităţii fondului forestier constituie o preocupare constantă a personalului silvic din judeţ, acesta fiind conştient de faptul că diminuarea suprafeţei pădurilor poate conduce la manifestări dereglatoare complexe, în primul rând destabilizarea echilibrului ecologic şi modificarea condiţiilor de mediu.

Din punct de vedere geografic, fondul forestier administrat de către Direcţia Silvică Sibiu este situat în centrul ţării, în partea de sud a Transilvaniei. Acesta ocupă 34,1% din suprafaţa judeţului, fiind superior procentului de împădurire pe ţară – 26,6% şi al celui din Uniunea Europeană – 33%. Productivitatea medie a pădurilor este de 5,8 mc/an/ha, datorată faptului că majoritatea arboretelor au în compoziţie specii forestiere autohtone care valorifică optim potenţialul staţional.

Din totalul fondului forestier administrat, pădurile cu funcţii de protecţie ocupă aproximativ 66% iar cele cu funcţii de producţie şi protecţie ocupă aproximativ 34%.

Nevoia de a administra şi a gospodări în mod exemplar cele mai complexe ecosisteme terestre – PĂDURILE, este mai mare ca în trecut pentru că la nivel mondial se întreprind ample acţiuni privind menţinerea şi dezvoltarea biodiversităţii.

Odată aderaţi la Uniunea Europeană, schimbarea amplă şi mult aşteptată priveşte pe de o parte obligativitatea aplicării unei politice de fond forestier, care include echilibrul dintre pădure şi mediu, şi totodată asigurarea unor obiective şi mijloace financiare prin care dorita dezvoltare durabilă să fie posibilă.

Obiectivele şi mijloacele propuse se vor realiza numai în condiţiile creşterii rentabilităţii activităţii economice a direcţiei silvice.

Considerăm că, fără a afecta calitatea lucrărilor silvice, putem lua o serie de măsuri pentru creşterea performanţelor economice şi contracararea crizei prin continuarea procesului de descentralizare a activităţii, acordându-se ocoalelor silvice o autonomie financiară sporită, ocolul putând acţiona asemeni un agent economic într-o economie de piaţă.

Reducerea costurilor se va realiza prin dimensionarea corespunzătoare a personalului şi mărirea gradului de mecanizare, printr-o dotare tehnică în conformitate cu cerinţele actuale.

Se vor lua măsuri pentru a elimina orice activitate care generează pierderi, în cazul în care nu este posibilă eficientizarea acesteia.

Vom creşte mult cifra de afaceri prin relansarea şi dezvoltarea unor activităţi cu puternice tradiţii în silvicultura judeţului.

Pe lângă comercializarea masei lemnoase fasonată în sortimente superioare şi a altor produse specifice fondului forestier, vom implementa silvoturismul, în primul rând în zona drumului Transfăgărăşan şi apoi în tot judeţul, folosind la nivel maxim cele zece cabane cu peste 80 locuri de cazare.

Atragerea fondurilor pentru conservarea biodiversităţii reprezintă o prioritate pentru compartimentul „Arii protejate”care se îngrijeşte de trei parcuri naturale, nouă rezervaţii şi zece monumente ale naturii existente în judeţul nostru.

Se va urmări extinderea în continuare a suprafeţei pădurilor prin preluarea de terenuri agricole degradate. În acest sens ce se va face un inventar la nivel judeţean al acestora, în colaborare cu specialiştii din cadrul Direcţiei Agricole şi din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

În ultimii ani, prin preluare de terenuri degradate, în fondul forestier al judeţului a intrat o suprafaţă de 973,21 ha. Prin această politică s-a reuşit creşterea fondului forestier proprietate publică a statului din judeţ cu 1,53%.

În afara terenurilor degradate preluate sau achiziţionate prin cumpărări, ne confruntăm cu existenţa unor terenuri degradate ca urmare a poluării industriale în zona oraşului Copşa Mică, unde eroziunea de suprafaţă şi de adâncime precum şi  alunecările de teren  sunt des întâlnite. În această zonă de deal, intervenţia susţinută a silvicultorilor din ultimii ani a făcut ca  „Oaza neagră” de la Copşa Mică să devină „Oaza verde”, lucru uşor de remarcat de cei ce trec prin zonă.

Pentru zona de munte trebuie să amintim  necesitatea creşterii funcţiei de protecţie a pădurii asupra mediului înconjurător, îndeosebi a pădurilor cu funcţii de protecţie hidrologic şi a solului. Este de strictă actualitate recomandarea unui silvicultor francez cuprinsă într-un raport de expertiză elaborat cu ani în urmă: „ România trebuie să aibă pentru munţii săi o grijă egală cu aceea pe care o au olandezii pentru digurile lor, pentru că ea este ameninţată de torenţi precum olandezii de apele mării”. Regretatul profesor Stelian Munteanu spunea la cursul de corectarea torenţilor: „Câmpia se apără la munte”. Investiţiile Direcţiei Silvice Sibiu în corectarea torenţilor sunt în acest an de 430 mii lei, pentru lucrările de pe Valea Sadului.

Extinderea pădurilor de stat prin donaţii sau  cumpărare reprezintă o prioritate a noastră, având în vedere faptul că mulţi proprietari doresc vânzarea sau donarea pădurilor proprii către stat.

Nu în ultimul rând dorinţa noastră este de a se asigura o administrare unitară a fondului forestier, cu un corp de control unitar la nivelul fiecărui judeţ, pentru aplicarea unei politici forestiere unitare şi corecte pentru toţi deţinătorii de păduri.

Vă mulţumesc !

(Discursul domnului Ioan Terea, director coordonator al Direcţiei Silvice Sibiu, la „Ziua silvicultorului”, desfăşurată la Sibiu, 12-13 iunie 2009)


Galerie foto:

{gallery}2009/nr4/silvicultura{/gallery}

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*