Editorial

Zece ani

Tot în anul 2000 se instala la putere P.S.D., cu Adrian Năstase la cârmă, economia românească, atât cât mai rămăsese […]

Tot în anul 2000 se instala la putere P.S.D., cu Adrian Năstase la cârmă, economia românească, atât cât mai rămăsese din ea, urmând să fie înstrăinată pe sume derizorii. Cea mai mare ticăloşie a constat în înstrăinarea Petrom-ului, cea mai productivă şi profitabilă companie românească, sursa de energie şi totodată motorul întregii economii autohtone. Pe pan local, la Sibiu, unde a apărut primul număr din „Justiţiarul”, tocmai se înscăunase ca primar Klaus Iohannis şi chiar în aceea lună, septembrie, trăgea primul tun bugetului local prin potlogăria evazionistă botezată „Zilele culturii bavareze”, patronată de el şi preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean, Eftimie Costeiu. Mass-media locală începuse să lucreze de zor la confecţionarea imagini de „neamţ cinstit şi gospodar” pentru proaspătul primar, ca răsplată pentru deplasarea ziariştilor la Expoziţia Mondială de la Hanovra, pe banii contribuabililor sibieni, care avusese loc cu o lună în urmă.

Care era crezul nostru, cu ce idealuri am pornit la drum, în urmă cu zece ani? Vă lăsăm pe dumneavoastră, cititorii, să constataţi, după ce o să citiţi cele două articole de pe prima pagină a primului număr din „Justiţiarul” pe care le reproducem, cu nostalgie, în continuare.

Cruciada dreptăţii – Sfânta Cruce este semnul Justiţiei Divine

 

Creştinii ştiu că Sfânta Cruce pe care s-a jertfit Mântuitorul Iisus Hristos este şi lemnul osândei păcatelor lumii, dar şi puterea biruinţei vieţii asupra morţii. Aşa ne rugăm de ziua Sfintei Cruci: „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim”.

Primul editorial al acestui săptămânal ce vrea să atace o societate post-revoluţionară, ce nu-şi găseşte drumul şi cadenţa spre o ordine morală şi juridică creştină, pentru care am ieşit pe străzi în decembrie 1989, contra dictaturii ceauşiste şi contra comunismului, stă sub semnul şi puterea Sfintei Cruci.

Dacă pentru antichitatea păgână Justiţia era o femeie legată la ochi având balanţa în mână, pentru societatea românească creştină pe care noi o vrem şi o promovăm, semnul Justiţiei este Sfânta Cruce. Forţa ei spirituală şi moral juridică vine de la Hristos, om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Persoana Lui este din punct de vedere juridic Dreptul Judecător.

Redacţia (aripa ponderată)

Contraeditorial laic: Dar până când…?!

 

… Să stăm indiferenţi, cuprinşi de apatia generată de lehamite?

… Să privim neputincioşi şi fără să ne gândim că pasivitatea înseamnă, la urma urmei, complicitate?

… Să contemplăm impostorii şi jefuitorii neamului, care pozează în cetăţeni oneşti şi reprezentanți legitimi ai maselor?

… Să ascultăm comentariile admirative la modul: „ăla a ştiut să se descurce”, când de fapt este vorba despre un hoţ „respectabil”?!

… Să ne umilim şi să ne călcăm demnitatea în picioare în faţa parveniţilor cu bani?

… Să primim lecţii de patriotism de la indivizi care şi-ar vinde şi mama pentru un dolar?

… Să fim străini în propria ţară şi cu fruntea plecată în străinătate?

De ce să nu fim vulturi măcar o zi, decât găini toată viaţa!

Redacţia (aripa dură)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*