Ancheta

VENEA O MOARA… PE CIBIN!

La urma urmei, ce este vechi înseamnă că nu mai este bun, deci… la coşul de gunoi cu vechiul, şi...

La urma urmei, ce este vechi înseamnă că nu mai este bun, deci… la coşul de gunoi cu vechiul, şi hai să facem ceva nou din care iasă bani, hăhălău! Aşa şi cu moara lui Pelger sau moara Soldisch!

Este de neînchipuit cum o clădire construită pe la anul 1600, recondiţionată pe la 1775 şi înnobilată cu stema oraşului de cei care nici nu ştiau încă ce înseamnă democraţia la acea vreme, a ajuns între timp proprietatea instituţiei măturătorilor de pe la noi. Clădirea fostei mori, situată într-un loc frumos şi într-o zonă bună, a devenit, pentru mult-mult timp, garajul tomberoanelor angajaţilor de la Getesib. Neştiute sunt căile Domnului!                                                

Vorbeam mai înainte despre o stemă! Deci, în acele vremuri, la 1775, când a fost renovată Moara de sub Soldisch, oamenii de bine din acele vremuri au pus mână de la mână, şi au montat o stemă a oraşului pe frontonul clădirii. O stemă ţapănă, care să reziste peste timp, până vor veni din nou la putere vrednicii saşi întemeietori ai oraşului, care să o mai consolideze încă o dată, să mai reziste câteva sute de ani. Era vorba despre mândria lor! Atunci era vorba de mândria lor, nu acum… Stema a rezistat eroic două războaie mondiale, un cutremur, un comunism, încă un comunism, dar nu a putut scăpa lăcomiei unora, lăcomie mai devastatoare decât toate cataclismele de până acum. Au venit la putere saşii, adică au revenit şi uite ce au făcut până acum. Ediliul şef a bărbierit castanii de pe Calea Dumbrăvii, a montat fântâni arteziene, stil pitecantropic Grigorov, acestea fiind singurele lucruri pe care le ştie monta şi a mai a… a… a…

Multe sunt de râsul corului la noi, dar, probabil, povestea cu moara lui Pelger va rămâne în mintea sibianului la fel ca aceea cu măgarul lui Pelger. Dar ce le pasă demolatorilor de istorie de ce zice sibianul de rând, dacă nu le-a păsat de ce ar putea zice sibianul de frunte. Vorbind din nou despre sibianul de frunte, credeţi că are el timp de istoria neamului său şi al nostru, când are atâtea pe cap şi pe după cap. Cele încă două case, anexate la restul, trebuie puse la punct, şi asta costă timp, bani de unde este şi energie. Apoi, se apropie alegerile şi, parcă, gloata asta proastă se trezeşte, deci trebuie să îşi rupă din timp şi să mai dea bună ziua la vreo doi-trei. Altă grijă este cu fostul aliat din Mediaş, care a pus botul la portocală şi l-a lăsat cu dosul neogotic în Binder-lac, când s-a aşteptat mai puţin. Gara nu e terminată, dar asta nu e o problemă, prietenul Werner Keul tace şi nu mai pune mâna pe nimic până după alegeri, Guttman sare coarda, iar Grigorov şi-a băgat alte fântâni în cap ca să mai umple din goluri. Cine mai are timp de aşa-zisa istorie, mai ales că o clădire, aşa cum era moara aia proastă, nu aducea venit şi mai trebuia şi renovată. Deci, linişte peste tot. Aşadar, dacă tace trio-ul de atacanţi Johannis – Keul – Guttman, şi dacă tace preşedintele consiliului judeţean Botesch, cu degetul în nas, Fritzmănoaie este plecată cu sorcova şi cei câţiva saşi majoritari, rămaşi în ţară, sunt preocupaţi să joace şhenchăl, de ce nu s-ar pune cineva pe dărâmat istorie. Istorie săsească, dar şi a noastră, a sibienilor, a sibienilor adevăraţi, nu a celor veniţi la produs.  

Cei de la firma SC Prima Trans SRL, noii proprietari ai locului unde se plictisea vechea moară, se spală pe mâini de tot şi de toate, ca nişte Pilaţi din Poante, şi îşi văd liniştiţi de treburi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se va rezolva şi asta, cu un mic efort dat acolo unde trebuie, ziariştii vor bate din gură un timp, iar omul de rând nici nu contează. Contează doar să înceapă mai repede viitoarea construcţie şi, de la etajele superioare ale acesteia, turiştii să poată admira superba panoramă a unui oraş istoric. Desigur că, pentru a se ridica clădirea, vor trebui bărbieriţi toţi copacii din jur, dar nici asta nu mai este o problemă, cum nu a fost nici la alţii. Ecologiştii şi cei în drept să ne apere natura vor privi în altă parte când vor veni cei cu drujbele să mai cureţe locul, şi sigur vor veni într-o sâmbătă, când la serviciile publice nu se lucrează, iar, odată copacii doborâţi, vor face scandal că nişte copii au intrat să se joace pe spaţiul lor şi le-a rupt tot pe acolo! Deci, construcţia poate începe şi, vorba aia, moara trece, hotelurile rămân! Nu m-ar mira să nu fie nevoie şi de o piscină, plus un teren de tenis, dar, şi în acest caz, nici o problemă, fiindcă este terenul de la atelierele MIU exact în apropiere şi nu este greu să te extinzi cu ajutorul unui plic subţire. Deja devine mai uşor, pentru că pe sasul nu îl mai interesează, iar vânzători, vorba aceea, sunt peste tot. Cum turismul local va fi în floare, floare la ureche, cei cu hotelul vor pune mâna şi pe spitalul TBC cu ajutorul unor plicuri maro cu burduf şi, pe locul vechiului spital, se vor putea amenaja căsuţe, iar în mijloc un teren de golf. Cei bolnavi de plămâni vor fi mutaţi în Dealul Dăii, unde au mai mult aer curat. Nici vechiul Arsenal nu este rău spre a fi dărâmat şi transformat în anexe gospodăreşti pentru personalul viitorului complex turistic „Moara” şi se va închide gura celor care strigă peste tot că vrem monumente, păstrându-se pereţii exteriori ai actualei clădiri. Poate că Arsenalul va fi cumpărat la preţul real al jalnicei clădiri care, ca şi moara lui Pelger, stă să cadă într-o bună zi. După o machetă din carton, se va reconstrui Arsenalul în curtea uneia dintre casele domnului primar actual, care nu se va putea împotrivi, atunci probabil fiind prins cu treburi pe la DNA. Gata, ajunge cu planurile de viitor, şi să revenim cu picioarele pe pământul vechii mori.

Cei mai puţin băgaţi în seamă, de presa noastră liberă, sunt cei care au deţinut până acum, nu demult, terenul cu respectiva moară pe el, adică „vânzătorii” ei de la Getesib. Aşadar, cei de la Getesib au primit acel teren înainte de anul 2000 şi s-au grăbit să îl cumpere la un preţ ca vai de moara lui. Dar, cultura şi istoria nu este punctul forte al gunoierilor şi au băgat acolo tomberoanele cu şoferi cu tot, acest loc fiind un important punct strategic în nobila lor misiune de a ne ţine curaţi. Între timp, dracul şi-a băgat coada şi a pus ochiul pe locul cu pricina, dar ce îl încurca era stema aia de deasupra uşii de la intrare. Nici o problemă să dispară stema în schimbul unei sticle cu rachiu dată unor profesionişti ai străzii. Acum, se spune că a fost furată de nişte profanatori de mori, deci clădirea fără stemă nu mai era monument, credeau ei, şi se putea da de pământ cu ea. Directorul de la Getesib, excelenţa sa Daniel Frunzescu, declară în ziarul Sibiu Standard că, citez: „Moara de lângă bastionul Soldisch nu mai aparţine societăţii Getesib. A fost până acum câteva luni când a fost vândută unei societăţi private. Nu MAI reţin numele firmei pentru că NU EU m-am ocupat de tranzacţie.”

I-auzi, domnule, ce ne declară gunoierul-şef! Nu mai reţine numele firmei pentru că el, ca simplu director, nu s-a ocupat de un rahat de vânzare de mici dimensiuni, cum era aceea, pentru care tot ei, vânzătorii, trebuiau să plătească chirie cumpărătorilor, pentru clădire, o sumă modică de 20-30 mii euro pe lună. Să înnebuneşti când afli ce ştie sau nu vrea să ştie un amărât de director sau să înnebuneşti mai rău, dacă afli cât a costat terenul de sub moară! Preţul real, nu cel din actele de vânzare-cumpărare, de care nu ştie nici directorul.

Din sursa www.sibiustandard.ro, aflăm despre lupta domnului Crişan de la cultură pentru salvarea morii Pelger sau Soldisch, dar probabil că acest om, trezit cam târziu din amorţeală, a avut de luptat cu morile… de vânt. Nu l-a băgat nimeni în seamă, deşi chiar după ce a dispărut stema şi i s-a aprins becul de alarmă, a anunţat pe cei care ar fi putut opri demolarea, adică:

- GRUPUL Brantner Romania GmbH-Austria;

- SC Getesib SA;

- Primăria Municipiului Sibiu;

- Serviciul de urbanism şi amenajare a teritoriului;

- Serviciul autorizare, control şi disciplină în construcţii;

- Inspecţia în construcţii Sibiu;

- Inspectoratul Judeţean de Poliţie.

Dintre toate instituţiile, nici una nu a reacţionat cu nimic, deci toate se fac vinovate în aceeaşi măsură, ca şi firma care a demolat moara. Toate au fost re-înştiinţate cu o zi înainte că urmează a fi demolată clădirea morii, dar nu a fost de faţă nici măcar un ta-major de la circulaţie. Şi, de ce ar fi fost, dacă pe acte nu figura nici o clădire pe acel teren, deci toată vina că a fost demolată o are tot clădirea aceea, care a stat acolo, ca o nesimţită, timp de sute de ani, şi încă, fără acte!

Firma care a cumpărat locul, firma SC Prima Trans SRL din Sibiu, având ca acţionari principali pe doi fraţi, Emil Dragoş Năstase şi Bogdan Iulian Năstase, nu contează ordinea în care citiţi (fără nici o legătură de rudenie cu Adrian Şase-case), nu are nici o responsabilitate în acest caz, pentru că a fost cumpărat locul, nu şandramaua, pentru care primeau chiria aceea de care am vorbit puţin mai sus. Dacă nu v-am ameţit destul până acum, aşa cum au încercat să ne ameţească cele două părţi, adică vânzătorii şi cumpărătorii, vă invit la câteva declaraţii din partea celor două tabere. Deci, poftiţi la leapşa:

- conducerea firmei Prima Trans a recunoscut că a contactat o societate, care în data de 29 martie a strâns rămăşiţele ultimei mori din istoria Sibiului. Tot ei mai menţionează că au apelat la această măsură, după ce au aflat, la rândul lor, că cineva a demolat moara. Din nou citez, de data asta, din spusele domnului Bogdan Năstase: „Puteţi face anchete, instituţiile din Sibiu pot cerceta ce s-a întâmplat, însă nu noi am demolat moara, nu noi am comandat demolarea ei şi nu noi aveam interesul să fie demolată. Noi am constatat undeva în săptămâna 22-29 martie, când un muncitor ne-a anunţat că moara nu mai e acolo, că nu a rămas decât moloz. Am contactat o societate şi au îndepărtat respectivul moloz.” Tot unul dintre fraţii Năstase a comentat în continuare că firma Prima Trans a intenţionat să ceară chirie de la Getesib, pentru clădire, o sumă în valoare de câteva zeci de mii de euro. „Pentru noi era extraordinar de bine. Mie mi-ar fi convenit ca acea clădire să rămână acolo pentru că aş fi putut să cer 20.000 de euro chirie pentru ea. Chiar am discutat această chirie. Dar când am solicitat 30.000 de euro pe lună ce credeţi că face Getesib-ul? Şi-au dat seama de greşeala făcută şi ne-am trezit cu clădirea demolată.”

             – contactat telefonic de reporterul ziarului Sibiu Standard, domnul Frunzescu recunoaşte că au existat discuţii pentru chirie (n.n. cu firma căreia i-a uitat numele), însă nu s-a finalizat nimic. „A fost o discuţie pentru chirie, dar nu s-a perfectat nimic în acest sens” spune Frunzescu, şi apoi reia cu eleganţa gunoierilor: „Este exclus ca noi să fi demolat moara. Noi nu am făcut nici un demers în acest sens. Ei pot spune ce vor, dar dacă nu au dovezi” a încheiat uitucul.

Cam acesta a fost jocul de-a leapşa pe care l-am cules din presă. Aplaud curajul celor de la Sibiu Standard şi a celor de la Tribuna, care au scris despre cazul morii, şi mai aplaud ce a încercat să facă domnul Crişan de la cultură, dar lucrurile nu trebuie să se oprească aici. Trebuie să se afle cine este de vină şi să plătească!

Acum, dacă îi luăm pe cei de la gunoaie, ne gândim că, la un moment dat, erau cei mai interesaţi să dispară moara, pentru a nu mai plăti chirie pe ea 30 000 de euro. Dar, pentru că avem şi un dar, oare erau ei obligaţi să închirieze tocmai în acel loc şi aşa de scump? Nu cred că îi puteau obliga cumpărătorii să facă acest lucru, decât dacă era prevăzut în contract, şi dacă era prevăzut aşa ceva în contract, cel sau cei care au încheiat un contract aşa de păgubos, nu trebuie aruncaţi la gunoi? Da, dar sigur aşa ceva nu a fost prevăzut nicăieri. Atunci, de ce să închirieze ei numai acolo? Veţi spune că trebuiau să închirieze pentru a parca vehiculele şi şoferii lor! Daaa, atunci de ce au vândut fără ca directorul Frunzescu să mai ştie cui?

Să îi luăm pe cei de la Prima Trans! De ce au cumpărat de la Getesib un loc frumos, cu un monument istoric pe el, numai aşa ca să arunce banii? Şi arbitri din prima ligă de fotbal de pe la noi ştiu că monumentele nu au voie să fie aruncate la gunoi, şi apoi, dacă cumpărătorii sunt atât de curaţi, de ce au trimis repede o echipă să cureţe locul şi de ce nu au curăţat locul de tot, de au rămas doar veceurile urâte? De fapt, mi-am amintit că la fiecare nouă construcţie, întâi şi întâi, se face un veceu pentru muncitori, iar aici, sub bastionul Soldisch, erau gata făcute. Ce mai nimereală fericită!

Dacă vrem să aflăm cel mai uşor cine a comandat demolarea clădirii, trebuie să aşteptăm să fie dat afară de la firmă cel care a condus buldozerul demolator, acesta se va enerva pe cine l-a dat afară, şi va vorbi cu cine nu trebuie, şi aşa, din aproape în aproape, se va şti tot, dar va fi prea târziu, pentru că vechea moară va fi de mult uitată. Totuşi, cred că deja se ştie, în cârciumile unde beau şantieriştii, mult mai multe decât ştie presa, poliţia şi primăria. Deocamdată, aşteptăm să vedem cine a aruncat bricheta!

Ca o părere personală, eu cred că toţi de care am vorbit până acum, mai puţin buldozeristul, s-au înţeles la ceas de taină şi la o şliboviţă, poate chiar în incinta vechii mori. Sărmana clădire, a ştiut atunci că i-a venit sfârşitul, după ce a rezistat eroic peste timp, şi în decembrie anul trecut. Aflăm de la cei care vor să ne ducă la culcare, că moara era într-o avansată stare de degradare! Zău, atunci de ce incendiul din decembrie sau cei care au locuit acolo ani şi ani, nu au putut-o termina? Atunci aţi fi avut o palidă scuză, domnilor!

Ce am scris îi va deranja pe unii în drum spre budă, buda omenirii, iar alţii, şi din păcate cei mai mulţi, se vor întreba: „Ce naiba mai vrea şi ăsta?” Dar chiar, mă întreb? Ce naiba vreau şi eu, de le vorbesc pereţilor…

Vom reveni atunci când îi vom găsi pe hoţii de… steme!


 Tudor BLAGA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>