Universitatea nevestelor

♦  Un grup de cadre universitare încalcă codul Omertei (legea tăcerii mafiote).

♦ Publicăm, în exclusivitate, dezvăluiri şocante privind aşa-zisa moralitate a celor care ne educă copiii.

♦ „Pedagogii de şcoală nouă“ ai unei universităţi cu pretenţii de Heidelberg românesc.

♦ Justiţiarul se rezumă, deocamdată, doar la publicarea materialului ce urmează, acesta nefiind rodul investigaţiilor noastre.

♦ În virtutea libertăţii de exprimare şi a dreptului la imagine, redacţia noastră oferă persoanelor incriminate dreptul la replică.

♦ Pentru a confirma sau infirma cele de mai jos, Departamentul de Investigaţii Justiţiarul a demarat o amplă anchetă.

♦ Persoanele care doresc să ofere informaţii pentru buna desfăşurare a investigaţiilor sunt rugate să contacteze redacţia.

Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu a fost şi este etiche­tată „Universitatea ROŞIE“, deoarece toată conducerea a fost, este sau a devenit de culoare politică ROŞIE.

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu este şi „Universi­tatea RUBEDENIILOR”, căci toată conducerea practică an­gajarea rubedeniilor, începând cu soţia, fiul, fiica, apoi nora, ginerele, etc, practică extinsă de subalterni, după „modelul” şefilor la nivelul facultăţilor, departamentelor, catedrelor, personalului administrativ. Ori­cine doreşte să afle amploarea fenomenului poate lua lista personalului şi va constata acest fapt, minus pierderile (din nume obţinute prin căsătorie).

{mosimage}Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS) se afla într-un colaps financiar şi managerial.

Deoarece în anul universitar 2003-2004 se încheie man­datele posibile ale rectorului, prof. univ. dr. Dumitru CIOCOI-POP şi ale echipei cu care a condus în ultimele (aproape) trei legislaturi, au în­ceput a se face şi desface tot felul de calcule şi alianţe, declanşându-se practic cam­pania electorală.

Cu ocazia noilor alegeri va trebui să fie prezentat şi bi­lanţul financiar şi managerial, care se pare că sunt de­zastruoase, aşa cum este de fapt clasificată universitatea la nivelul ministerului (locul 37 la activitate managerială şi financiară). .”Jocurile” se pare ca se îndreaptă spre formula „la vremuri noi tot noi”, adică: rectorul va deveni pre­şedintele ULBS (în locul germanului Werner Schall, „pensionat” la Marburg, dar adus la Sibiu ca să aibă el un birou şi conducerea superioară a ULBS un loc unde să stea în Germania), prorectorii Oprean Constantin sau Popescu Dan (au căzut la „pace” şi au bătut palma în urmă cu două luni, în sensul că unul dintre ei va fi rector şi celalalt prorector, în funcţie de ultimele „sondaje”), dl. Stoicescu Gheorghe va reveni, din prorector, secretar ştiinţific (atât timp cât rectorul Ciocoi-Pop mai are un cuvânt de spus, altfel va fi eliminat), prorectorul Duşe, (care se pare că stă bine la Inginerie) rămâne, fostul prorector şi actual secretar ştiinţific Florea Viorel va părăsi corabia, căci şi-a realizat obiectivele (pen­sionarea soţiei de la biblioteca ULBS, „promovarea” fiului, în timp superrecord pe post de profesor şi transformarea norei în conferenţiar), în favoarea unui apropiat (politic – PSD -sau de „interese”), de la facultăţile cu profil euristic, care va putea aduce voturi echipei. Oricum, regulamentul alegerilor, şi dacă este cazul, chiar şi carta universitară vor fi amendate astfel încât să se aleagă sistemul cel mai bun pentru scopurile şi persoanele dorite. De fapt, aşa s-a petrecut şi la celelalte alegeri, fiind adoptat sistemul alegerii, „în bloc” a întregii „echipe manageriale”, nu de către masa cadrelor didactice, ci de către reprezentanţii lor, aleşi sau chiar „desemnaţi” pe criterii de supuşenie, lipsă de personalitate sau pe baza de „subinterese” (vrei sa fi decan, şef de catedră, vrei să mai „prinzi” o delegaţie, o primă, un mobil, o participare la „reparaţii” dacă ai o firmă, firmuliţă,… tu, soţia, fiul. etc).

Senatul universitar, forul de conducere al ULBS, nu mai există de mult ca organism colectiv de conducere, căci nu i se mai prezintă adevăratele probleme ale conducerii sau i se prezintă trunchiat, denatu­rat, … ca apoi să se „re­dacteze” procesele-verbale ale şedinţelor cu toate aprobările dorite, prin aportul creator al fostului securist devenit se­cretar general a universităţii. ULBS este condusă doar de Biroul Senatului identificabil cu Consiliul de administraţie, adică rector, cei 4 prorectori (Oprean, Duşe, Popescu, Stoi­cescu), secretarul ştiinţific (Florea), director general ad­ministrativ (Muscalu Emanoil, fost şef Birou Documente Se­crete, ce mai deţine dosarele cadrelor, securist, cu studiile la FF, devenit în câteva luni doctor în economie şi imediat conf.) şi consilierul economic Cărăuş Marian. Pe post de secretar funcţionează secretarul general al ULBS, Smaranda Laurenţiu (pensionar securist, fost şef la cercetări penale şi „retrogradat” la Paşapoarte, un „apropiat” al rectorului, căci el a fost cel ce l-a anchetat, înainte de ‘89, pe rectorul Ciocoi-Pop, când acesta a fost prins că vrea să fuga în stră­inătate, a fost condamnat, scos din   învăţământ   şi   trimis   la munca de jos la întreprinderea Balanţa Sibiu). Decanii   sunt   „invitaţi”   din când în când, numai la dez­baterea anumitor puncte sau pentru a primi direct res­ponsabilităţi sau „sarcini”.

Cadrele didactice sunt factori de formare profesională şi morală, ori morala este un lucru la care sunt corigente destule cadre didactice din vârful ULBS.

Iată câteva informaţii des­pre rubedenii în ULBS (fără a le enumera pe toate, din cauză că nu le ştim pe toate şi nu ştim nici „relaţiile” care depăşesc nivelul direct al rubedeniilor):

Rectorul  Dumitru  Ciocoi-Pop: soţia – lector la Litere, o fiică studentă ia 2 facultăţi şi cu bursă la ambele, una de la buget,   alta   prin   scutire   de taxă.

Prorectorul   Oprean  C-tin: consilier PSD de trei mandate, cumnat cu Zoe Ceauşescu (fiica dictatorului), fost membru al Biroului municipal PCR   Sibiu,  şi-a   adus   soţia conf.  la  TTPA  dintr-o  oare­care profesoară suplinitoare înainte   de   cumetria   cu   Ceauşeştii, apoi titulară la Goga, chiar   inspectoare   şcolară,   şi apoi  doctor în chimie  (ca şi răposata), are una din fiice şi fostul   ginere   deja   lector la Economicele lui „papa” Pope­scu, dar urmează să fie adusă şi cealaltă fiică.

Prorectorul Dan Popescu: şi-a adus ca subalterni oameni docili (proveniţi din fabrici) care să activeze şi la Editura sa – „Continent” – sau să-şi editeze  tezele  şi  cărţile  aici.

D.P. este un personaj devenit celebru prin referirea directă la el a unor reprezentanţi ai Comisiei Europene, pentru că la nivelul judeţului Sibiu a deturnat gestiunea unor fon­duri Phare spre alte scopuri şi într-un mod neconform cu normele UE. Dan Popescu (care-şi spune în interviurile scrise tot de el „ducele”) şi-a adus fiul-asistent, în „concurs” de lector, şi-l poartă deja în deplasări în străinătate, pe banii universităţii. Mai mult, şi-a instalat „maitressa”, secre­tară la noua facultate de Ştiinţe Economice (deplasări comune repetate verificabile prin ordine de deplasare, scrise şi semnate tot de el, la: Huşi, Chişinău, în Italia, Franţa, etc).

Prorectorul Duşe Dan: soţia din ingineră de fabrică, profesoară de   tehnologie la grupuri şcolare  industriale,  a ajuns lector la DPPD, autoare de multe „cărţi” (Editura ULBS), unele în tandem cu soţul sau cu şeful direct, Hudiţean A.

Secretarul  ştiinţific  Florea Viorel: fiul lui a devenit pro­fesor „plin” în câţiva anişori, nora – conferenţiar, soţia – bi­bliotecară universitară (pen­sionată de boală acum).

Directorul general adminis­trativ Muscalu Emanoil: ajuns director  general   fără  concurs (un fel de asimilare), cu facultatea „făcută” la FF când era şef Birou documente secrete – securist, şi nu ştim cine   putea  să  nu-l   treacă la examene la Drept economic administrativ, când era şeful personalului la BDS, are neruşinarea de  a-şi  aranja  să „facă” doctoratul la prof. asociat ULBS dl. Ion Petrescu (specializat în doctorate pentru directori de bănci, direcţii, servicii, societăţi,  etc); dacă nu şi-a adus   nevasta, este pentru că   „concubinează” cu adjuncta  sa, iar  fiul a  considerat mai profitabil să aibă de lucru cu bugetul uni­versităţii, nu cu posturile di­dactice, adică cu contractele de amenajări, dotări şi re­paraţii „perpetue”, prin firmele de construcţii ale lui sau ale tatălui (angajat pe mari cheltuieli ce au devenit „găuri negre” ale Universităţii şi conturi pline la Muscalu „Titel”, găuri pe care încearcă să le astupe cu banii pe care vrea să-i ia de la ID, încer­care disperată la care îl are aliat pe Popescu – prorectorul economic). După astuparea găurilor din sumele de la ID se poate constitui şi un fond special de premiere pentru Biroul Senatului, astfel ca să nu se încheie mandatul fără câteva zeci-sute de milioane per membru activ în lupta împotriva lui Georgescu. La acest scop au aderat absolut toţi din conducerea „acade­mică” a ULBS.

Consilierul economic, fost contabil şef, Cărăuş Marian: ajuns din candidat PDSR la „locale“ tocmai director general financiar în „Ministerul ţărănist“ al lui Marga (sic!), ca după un an să revină în Sibiu, dar nemaisuportând funcţia de con­tabil, ci doar pe cea de consilier rectoral plus o funcţie di­dactică, şi-a adus numai… soţia (secretară la Litere), fra­tele – şef la tâmplari şi insta­latori, iar cumnata, biblio­tecară la catedra de ecologie (biblioteci trebuie să fie şi la catedre, nu?).

Directorul departamentului Relaţii  internaţionale,  Konerth Gerhard:   soţia  lector de  „in­formatică” la Litere, fără să fi făcut facultatea de informatică.

Tot   director   şi   tot   „la externe”,  Drâmbăreanu   Dorin este   mai   mult   plecat   să   le predea   englezilor – engleza şi germanilor – germana, căci oricum el nu este specialist în limba română.

Secretar general Smaranda Laurenţiu: colonel (r) pensionat de la Securitate, a ajuns secre­tarul general al ULBS, fără să mai  dea concursuri  sau  ates­tări pe post din timp în timp, şi-a adus la universitate un fiu (băiatul  deştept,  căci  celalalt este subofiţer de politie).

Directoarea generală administrativă adjunctă, Todericiu Ramona: fiica unui vestit  profesor de socialism ştiinţific şi „blaturi”, la pensie dar şi în activitate, este divorţată, dar… „cuplată” cu şeful (Titel sau Manu) şi după modelul şefului, şi, cadru didactic asociat (în timpul serviciului!).

Decanul Ingineriei, Sofonea G.: numai cei doi băieţi, lector şi  preparator, unul  a fost gi­nerele prorectorului Oprean C.

Secretara şefă a Ingineriei, Neaţă Elena: prin insistenţă şi influenţă directă şi indirectă, are fiul  (un  mototol, care nu poate vorbi coerent şi inte­ligibil) asistent tot la inginerie, iar   fiica este cadru didactic la jurnalistică.   Doamna este în acelaşi timp şi secretară şefă la facultatea privată Geografia Turismului Sibiu.

Directorul departamentului DPPD Hudiţean Alexandru: omul ce poate avea 8 posturi deodată într-un an universitar cum a fost 2002 (păcălindu-i pe  toţi  decanii  să-i  dea  câte un post  la ei), plus postul de director  DPPD şi  încă unul-două la cumul, la el la DPPD, plus sute de ore la ID-FR, (cursuri pe care de fapt nu are cum să le facă şi nici nu le face integral sau sistematic, căci   nu   este   stilul   său,   dar ar trebui să lucreze 30 de ore din 24 şi uneori ar aduce studenţii şi noaptea), a ales aceeaşi metodă ca şi şefii săi, şi deci şi-a adus o fiică vitregă la DPPD să plimbe hărţi, iar fiul „jurist“ a de­venit mare metodist la DPPD-ul lui tăticu’, căci altfel, me­serie de jurist cum să facă dacă nu s-a lipit de el nimic la Drept…

Prof.   dr.   ing.   Volovici Dan:   soţia Directoarea Bi­bliotecii Centrale Universitare şi, mai nou, ea vrea să fie cadru didactic asociat.

Conf. dr. Vomişescu Ro­meo: „soţia” (cu care are un copil)  bibliotecară pe  la Me­dicină, căci adevărata doamna Vomişescu este la Petroşani.

Prof. dr. Acu Dumitru : un fiu şi nora, deşi la un moment dat erau vreo 2 copii.

Răposatul prof. dr. Mârza Ştefan şi-a adus soţia – şefa planului şi salarizării, iar băiatul a ajuns acum lector la Economice.

Lect.  Eşanu  N.  şi-a  adus fiica la Economice, iar gine­rele ,asociat la Informatică economică.

Secretara   dela   TTPA, Şerban,   şi-a   adus   fiul   pre­parator la Ştiinţe politice şi în doi  ani  l-a făcut  lector (fără doctorat).

Exemplele se extind şi la alte categorii de personal: Mangu Nicolae, fost coleg la şcoala  de   4   clase   cu   Titel, devenit omul de încredere al aranjamentelor directorului ad­ministrativ, n-a ratat aducerea nevestei în administraţia ULBS, unde  personalul  nedi­dactic este de peste 350 per­soane (la circa 600 de cadre didactice): laborantul Moraru Nicolae  şi-a  văzut  soţia, din vânzătoare   de   păpuşi,   admi­nistrator de clădire (fiecare cu clădirea   lui!);   Stănuţ, alt administrator   de   clădire,   şi-a plantat   nevasta   la   bibliotecă; etc, etc.

O categorie importantă de abuzuri   financiare   se   găseşte la   plata   în   valută   a   diurnei pentru   plecări   în   străinătate ale „conducerii  superioare” şi încasarea integrală a salariilor pentru activităţi neprestate. Idem, dar fără diurnă, pentru cadre didactice plecate cu lunile şi care îşi primesc integral  salariile  la întoarcere, deşi nu au prestat nici o activitate prevăzută de statul de funcţiuni (exemplele sunt numeroase şi se pot verifica uşor). O altă ilegalitate este trecerea unor persoane fictive sau nefictive (dar fără acordul lor) în statele de funcţii şi încasarea sumelor de către cei ce au făcut falsul. Mai nou, se duc lupte subterane ca să modifice CARTA ULBS, pentru a putea candida tot ei, schimbând numai posturile între ei!

Ceea ce este mai trist, este faptul că unii se căpătuiesc, iar masa de cadre didactice nu este nici măcar lăsată în pace să-şi facă meseria sau o face pe nişte salarii de mizerie, mult mai mici decât ale cole­gilor din alte centre univer­sitare (Iaşi, Bucureşti, Cluj) unde se practică un adevărat management universitar si nu unul clientelar!

Grupul numeros al celor ce muncesc şi n-au

(Publicat în „Justiţiarul sibian“ din 23 octombrie 2003)

P.S.: Ca să vedeţi până unde merge prostia, slugărnicia şi laşitatea! Am o mătuşă care este bibliotecară la U.L.B. Sibiu. Anul trecut s-a căsătorit vărul meu, fiul bibliotecarei, dar nu am fost invitat la nuntă din cauza acestui articol publicat în anul 2003 de revista pe care o conduc! Mătuşii mele i-a fost frică să nu-şi piardă slujba… Alte comentarii sunt de prisos.

Marius Albin Marinescu