Colimator

TURBINELE EOLIENE DIN STAŢIUNEA PĂLTINIŞ – SIBIU

  La invitaţia şi în organizarea clubului montan „Amicii Munţilor” din Sibiu, a avut loc o dezbatere publică legată de...

 

La invitaţia şi în organizarea clubului montan „Amicii Munţilor” din Sibiu, a avut loc o dezbatere publică legată de intenţia implementării de către S.C. SIFEE WIND ENERGY din Sibiu, a proiectului „CONSTRUIRE PARC ENERGETIC EOLIAN, AMENAJARE CALE DE ACCES, AMPLASARE POST TRAFO, PE TERITORIUL ADMINISTRATIV AL COMUNEI CRISTIAN ŞI RĂŞINARI” din Jud Sibiu şi consecinţele acestui proiect asupra staţiunii Păltiniş şi a zonei montane înconjurătoare.

În afară de membrii clubului organizator au participat reprezentanţii „Societăţii Carpatine Ardelene a Turiştilor” – secţiunea Sibiu,  ai „Forului Montan din România” şi un număr mare de iubitori ai drumeţiei şi schiului, din generaţiile mai vechi şi mai noi de oameni de munte din Sibiu, îngrijoraţi cu toţii de viitorul sumbru ce se prefigurează pentru Păltiniş, pentru Masivul Cindrel şi în general pentru Munţii dintre Olt şi Jiu, grupă în care mai intră masivele Şureanu, Parâng, Lotru (Ştefleşti), Latoriţa şi Căpăţâna, un grup montan interesant, care, împreună cu Munţii Apuseni şi Obcinele Bucovinei, prezintă posibilităţi deosebite de organizare modernă şi eficientă a turismului.

- În deschiderea lucrărilor Dl. Arh. Urbanist Constantin Voiciulescu – Şeful de proiect al Planului Urbanistic General al Staţiunii Păltiniş – Sibiu ediţia 1996, a prezentat, în mare, posibilităţile de dezvoltare turistică normală a staţiunii, accentuând calităţile climatice, cele de amplasament şi cele de infrastructură ale masivului şi ale staţiunii, care, cu toate marile avantaje faţă de alte centre similare din Ţară, nu a beneficiat de zeci de ani de atenţia primăriei Sibiului, administratorul oficial al staţiunii începând din anii ’70 şi nici de conducerile succesive ale Consiliului Judeţean Sibiu.

Au fost trecute în revistă lucrările importante de drumuri efectuate în perioada anilor ’70, când Păltinişul a fost racordat la văile Ştezii, Râului Mare, a Cibinului şi văii Frumoasei, care asigură deschiderea spre şoseaua modernizată din Valea Sebeşului, cu legăturile ei importante la Cugir, Petroşani, Novaci (prin Drumul Regelui) şi la Voineasa sau Brezoi.

S-a subliniat faptul că întreagă această zestre de drumuri actuale, create majoritar pe vechi trasee pastorale ale oierilor din satele Mărginimii Sibiului, poate fi amplificată prin drumurile forestiere, comunale şi de exploatare existente, formând astfel o schemă aproape unică în Carpaţi, creată parcă special pentru turismul cu bicicleta, motocicleta şi autoturismul, care în timp de vară deschide perspective turistice şi economice generoase pentru reţeaua de hotele, pensiuni şi cabane din zonă.

S-au prezentat posibilităţile foarte promiţătoare existente în Masivul Cindrel pentru dezvoltarea unor ample domenii de practicare a schiului alpin, sportul care aduce azi mulţimi de iubitori pe crestele tuturor munţilor lumii.

Într-o primă etapă în zona noastră se conturează posibilităţile dezvoltării a 3 centre importante: Păltiniş, Crinţ şi Prejba, care vor antrena pentru organizare şi deservire majoritatea satelor şi comunelor Mărginimii Sibiului, de la Boiţa până la Jina.

Un loc special în această etapă îi revine Păltinişului, care pe lângă pârtiile de schi existente din zona Platoş şi Onceşti, are o rezervă valoroasă în zona vârfurilor Bătrâna (1912 m) şi Surdu (Beşineu 1963 m) care se pretează perfect pentru ceeace se cheamă azi „un stadion de zăpadă”, cu cca 13 pârtii de schi alpin, cu plecări de pe cele două vârfuri citate şi sosiri în văile Dănesei şi Cotorăştilor, însumând cca. 18 km. Marele atu al acestui domeniu schiabil este situarea într-o zonă dispusă între 1960 m şi 1200 m altitudine, deci o diferenţă de nivel de cca. 700 m, calităţi rar întâlnite în lanţul Carpatic, fără a mai vorbi de avantajele apropierii de Sibiu, cu toate posibilităţile de circulaţie existente în municipiu.

S-a subliniat faptul că, având la bază aceste avantaje, Păltinişul ar fi putut ieşi de mult din anonimat, dacă ar fi beneficiat de mai multă atenţie şi insistenţă, staţiunea având mari posibilităţi de a se situa pe un loc de frunte în ierarhia naţională a domeniului.

Din păcate Păltinişul nu a avut şansa de a intra pe agenda de priorităţi a conducătorilor Sibiului de multă vreme, iar echipele actuale de la municipiu şi judeţ, cu toate că au problema dezvoltării staţiunii inclusă în planurile lor strategice şi de viitor, au lăsat să treacă mulţi ani fără nici o acţiune concretă, în afara demarării recente a unui nou Studiu Urbanistic de Zonă, din nou o fază de început, pentru că Planul Urbanistic General din 1996 a fost lăsat în depozit până a ieşit din valabilitate, lăsând cale liberă abaterilor urbanistice bazate de Planuri Zonale realizate între timp, care au permis extinderea staţiunii în aval, pe drumul Răşinarului, până sub Vf. Vălare, fapt ce aduce mari prejudicii economice şi de echipare tehnică a staţiunii, a localităţilor de la poalele muntelui şi, în ultimă analiză, a municipiului Sibiu.

Ca şi cum aceste necazuri nu erau de ajuns pentru bătrânul şi oropsitul Păltiniş,  i s-a pregătit o nouă şi cumplită „plăcere” – promovarea proiectului realizării unui „parc eolian” pe Vf. Bătrâna şi Surdu (Beşineu), din imediata vecinătate a staţiunii.

După ce a devenit cunoscut abia din momentul solicitării avizului de la Agenţia de Mediu Sibiu, care e obligată prin lege să anunţe public orice investiţie, s-a aflat că este vorba de implantarea a 29 de turbine eoliene, a unei mari staţii de transformare, a 14 km de drumuri pentru întreţinerea turbinelor, de un tronson de cca. 5 km pentru traseul unei linii electrice subterane de transport a energiei realizate, până în Valea Sadului, precum şi a pregătirii traseului de acces a pieselor componente ale turbinelor care pleacă din comuna Cristian, parcurge un drum de câmp până în zona pârâului Mărăjdiei, urcă pe un traseu existent până în zona şeii Călugărului, continuă pe drumul clasic către Păltiniş pe Vălare, intră în staţiune până în apropiere de cabana Şoimii, traversează pârtia de schi din Onceşti, urmează, în amonte, drumul forestier ce face legătura Păltiniş – Gâtul Berbecului până în Poiana Muncelului, de unde o apucă pe poteca mare a Cindrelului până în zona Bătrâna !

Dacă te iei după încântarea proiectanţilor şi mai ales a evaluatorului de mediu, care semnează Studiul de evaluare adecvată de mediu, un document care ar trebui să lămurească corect Agenţia de Mediu în legătură cu impactul lucrării asupra terenului amplasamentului şi a împrejurimilor acestora, din punct de vedre a biodiversităţii şi a protecţiei mediului, ai zice că totul e numai „lapte şi miere” şi că munţii noştri nu au nici o valoare fără această „bomboană pe colivă”, care este parcul de turbine eoliene!

Din păcate lucrurile stau mult mai prost, atât pentru munţi, cât şi pentru staţiune !

- De la primul element care trebuie analizat, „amplasarea”, se constată că cele 29 de mori de vânt sunt împrăştiate pe cei doi munţi Bătrâna şi Surdu (Beşineu) exact pe suprafeţele de creastă, coborând spre vest, atât până la coama Armăsarului cât şi până la pornirea văii Surdului, suprapunându-se astfel cu nonşalanţă exact peste zonele cele mai importante ale domeniului schiabil Bătrâna – Surdu (Beşineu), prevăzute atât în Planul Urbanistic din 1996, cât şi în Studiile Urbanistice recente, efectuate la comanda Consiliului Judeţean Sibiu.

Dacă s-ar executa această propunere Păltinişul poate să-şi ia adio de la orice gânduri de a intra cândva în rândul zonelor de schi valoroase din Ţară punctul de  plecare a pârtiilor putând fi făcut doar din Poiana Găujoara, fapt ce duce la pierderea a cca. 250 m diferenţă de nivel, din cele mai bune pârtii posibile în zonă, ceea ce reprezintă o pierdere ireparabilă.

Este important de arătat faptul că o turbină eoliană, ca cele propuse, are 150 m înălţime (de două ori cât turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu) şi o lăţime de 100 m, (cât latura lungă a unui teren de fotbal), fapt care transformă această instalaţie într-un uriaş, pe lângă care munţii, brazii şi oamenii, par nişte furnici.

În cadrul Studiului de evaluare adecvată se vorbeşte pe larg despre impactul redus faţă de biodiversitate şi protecţia mediului, analizându-se situaţia faunei şi a florei (fapt puternic criticat în obiecţiunile proiectului), dar nu se „suflă” nici o vorbuliţă despre impactul asupra peisajului.

Peisajul, această importantă componentă a condiţiilor generale de mediu, care de vre-o 10-15 ani şi-a cucerit un loc mereu mai important în analizele de specialitate, joacă şi în cazul nostru un rol capital. În cadrul documentelor internaţionale peisajul este desemnat ca o parte din teritoriu având elemente specifice, recunoscute ca atare de locuitorii zonei, care trebuie păstrat cât mai puţin alterat, iar în cazul unor abateri de la acest principiu fiind necesară o reparare atentă a daunelor.

În cazul nostru, prin alterarea peisajului şi împreună cu el şi a staţiunii, toţi proprietarii de pensiuni, hoteluri, pârtii şi instalaţii de transport pe cablu etc…, riscă să-şi vadă investiţiile duse pe apa Sâmbetei, când pe cele mai vizibile coame ale munţilor din apropiere apare armata de imense braţe rotitoare, cine va mai veni să se odihnească, să facă drumeţie, sau iarna schi, într-o asemenea ambianţă.

Datorită îngemănării coamelor celor 6 masive ale munţilor dintre Olt şi Jiu, acceptarea unui asemenea implant ca turbinele, duce la stricarea peisajului, pe lângă cel al masivului de amplasare, a încă cel puţin unui masiv vecin, distanţele dintre coamele principale fiind relativ reduse la 5-10 km.

În urma analizei legislaţiei în vigoare se constată că în jurisprudenţa noastră există cel puţin 8 documente internaţionale la care România este parte, care sunt, prin ratificare, legi pe deplin valabile, ce trebuie să fie respectate şi nu răstălmăcite.

Proiectul SIFEE Sibiu susţine că realizarea parcului eolian nu va afecta terenul de amplasare! Ne pare rău, dar pe un cerc cu diametrul de vreo 24 m unde a fost distrusă vegetaţia originală, cu toată grija reînierbării, la altitudinea la care sunt amplasate turbinele nu va mai arăta niciodată ca solul original.

In plus, amplasarea staţiei de transformare aduce schimbări drastice perimetrului ocupat de instalaţii, el va fi desigur împrejmuit, formând un volum de stâlpi, transformatori şi conductori, total străin de regimul iniţial al zonei.

Un alt mare neajuns al proiectului analizat este poluarea fonică produsă de turbine, recunoscută până şi de evaluator, care se ridică la 107 dB, depăşind cu cca. 200% norma admisă de 50 dB.

Pe scurt, avem de a face cu o zonă eminamente industrială, strivitoare ca dimensiuni, ce se doreşte a fi îmbulzită într-un peisaj mirific reprezentativ al masivului Cindrel, într-o arie de mare valoare turistică şi sportivă a staţiunii Păltiniş.

Din experienţa ţărilor alpine, unde în staţiuni care se respectă nu există nici urmă de turbine eoliene, o asemenea îmbinare între o zonă turistică şi una industrială nu e de conceput. Cel mai grăitor exemplu este Austria, care şi-a dispus parcurile eoliene la graniţa cu Ungaria şi Cehia, prezervându-şi cu grijă landurile cu zone montane, care scot bani frumoşi din turism şi sport.

- Traseele drumurilor de legătură între comuna Cristian şi zona Bătrânei sunt departe de a fi simple căi de acces spre şi dinspre şantier. Datorită tipurilor speciale de autovehicule cu lungime între 20 şi 54 m, traseele acestor drumuri, mai ales zona serpentinelor de la Valea Mărăjdiei la Călugărul, câteva curbe din zona Cantonului şi tronsonul de drum forestier de la Păltiniş la Poiana Muncelului vor fi obiectul unor schimbări dramatice: tăieri de tufişuri şi arbori, lăţiri de curbe, ciopliri de boturi de deal etc., vor fi lucrări ce vor afecta profund caracterul actual plăcut şi original al acestor itinerarii, fiind de fapt vorba, ca şi pe amplasamentul turbinelor, de un adevărat genocid ecologic, care nu-şi găseşte nici o justificare în necesitatea şi eficienţa lucrării în sine.

Aceleaşi consecinţe dezastruoase pândesc şi frumoasele poteci de coborâre spre Valea Sadului pe care se doreşte aşezarea cablului, pentru transportul energiei produse.

Cum proiectantul menţionează că durata de exploatare a parcului e de maxim 30 de ani la expirarea acestui termen, rănile produse pământului şi vegetaţiei nu vor apuca să dispară.

Ţinând seama de toate aceste realităţi, considerăm că lucrarea propusă trebuie analizată mult mai serios şi mai nepărtinitor sub aspectul afectării mediului şi că organele investite cu calitatea de a aprecia aceste elemente să meargă pe varianta unui aviz negativ, care ar opri în faşă o mare eroare economică, ecologică şi de dezvoltare sănătoasă a staţiunii Păltiniş.

 

- Dl. Prof. Corneliu BUCUR, în cuvântul său, în calitate de reprezentant în judeţul Sibiu a Forumului Montan din România, prezidat de Prof. Radu REY, consideră că în poziţia generală a factorilor de conducere sibieni există o doză importantă de auto apreciere care în situaţii mai deosebite îşi arată carenţele.

În cazul în discuţie, intenţia de montare a parcului eolian din Păltiniş, normal ar fi fost ca Primăria Sibiului să fie prima instituţie care să ceară oprirea unor asemenea tentative nocive, ce aduce grave prejudicii zonei Păltinişului şi prin aceasta şi Sibiului.

O altă problemă analizată este lipsa de perspectivă a autorităţilor sibiene faţă de Păltiniş. Dacă a existat un plan de dezvoltare acceptat, el ar fi trebuit aplicat consecvent într-o proporţie cât mai importantă, doar astfel putându-se ajunge al rezultate serioase în evoluţia urbanistică, economică şi culturală a localităţilor.

Analizând mai în profunzime problema turbinelor se consideră că şi primarii celor două comune – Răşinari şi Cristian – nu au nici o justificare în susţinerea proiectului eolienelor, comunele lor fiind angajate prin acte scrise în susţinerea prevederilor corecte aferente Planului Urbanistic General din 1996.

În încheiere este de părere că în urma analizelor efectuate până în prezent şi a largii păreri negative exprimată de populaţie faţă de iniţiativa eolienelor, este momentul ca discuţiile să fie purtate direct cu factorii de decizie, aceasta fiind calea cea mai sigură de rezolvare corectă a problemelor.

 

- Dl. avocat Gabriel DEJEU, în calitatea sa de vechi om de munte sibian, apreciază că statul român are o sarcină dificilă în a coordona şi soluţiona toate directivele primite de la Uniunea Europeană, în diverse domenii de activitate.

În momentul de faţă, energia a devenit o problemă spinoasă a tuturor statelor lumii, rezolvarea ei fiind cheia pentru evoluţiile prezente şi viitoare. În legătură cu aceasta, varianta implementării turbinelor eoliene constituie o posibilă soluţie, de care trebuie să se ţină seama. Autorităţile române trebuie să caute soluţii pentru energia necesară Ţării, acesta fiind punctul de plecare a politicilor în domeniu.

Alegerea de către investitor a amplasamentului în zona Staţiunii Păltiniş, justificată de tendinţa generală, trebuie însă analizată atent în legătură cu posibilităţile de dezvoltare a staţiunii şi a municipiului Sibiu.

Sibiul se prezintă ca un centru urban a cărui viitor se leagă într-o oarecare măsură de activităţile economice, dar mai cu seamă de cele culturale şi în mod special de posibilităţile de dezvoltare a turismului, cel legat de prezenţa lacurilor sărate de la Ocna Sibiului şi cel legat de zona montană a masivului Cindrel.

Ca o consecinţă, oraşul ar trebui să urmărească atent evoluţia celor două zone turistice a căror posibilităţi de organizare şi exploatare sunt încă departe de a fi la un nivel mulţumitor. Dacă doreşte să-şi păstreze reputaţia de centru turistic important al Ţării, el trebuie să se axeze în problema Păltinişului pe o organizare amplă şi bine dirijată, care să lege cât mai strâns Păltinişul de punctul central al masivului – Vf. Cindrel.

Dacă se merge pe această variantă, forurile de decizie a municipiului şi judeţului ar trebui să facă o analiză pertinentă a avantajelor menţinerii şi dezvoltării turismului de calitate, sau apelarea la implanturi industriale eoliene. Această dilemă poate fi rezolvată eventual prin serioase studii de specialitate.

E importantă şi o analiză a intereselor puse în discuţie prin apariţia proiectului eolian: de o parte e interesul de grup al investitorilor – pe cealaltă, interesul general al marii mase de turişti sibieni şi din zone adiacente, fie ei drumeţi, schiori sau simpli cetăţeni în căutarea agrementului montan.

Punând în cumpănă cele două interese, Dl. Avocat Dejeu consideră că varianta evoluţiei turistice este de preferat. De fapt cei care ar trebui să lupte pentru păstrarea şi dezvoltarea Păltinişului cu toate posibilităţile sale, ar trebui să fie Primăria Sibiu, Consiliul Judeţean Sibiu şi instituţiile abilitate cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului, care răspund în faţa cetăţenilor de soarta staţiunii.

 

- Dl. Alexandru CONSTANTINESCU, în calitatea sa de membru al Consiliului Ştiinţific al Sitului Natura 2000 munţii Făgăraş şi piemontul făgărăşan, membru al Societăţii Carpatine a Turiştilor – SKV, precum şi un vechi om de munte sibian, a făcut o serie de consideraţii interesante asupra detaliilor de execuţie a parcului eolian, necuprinse în materialele prezentate de beneficiar şi evaluatorul de mediu, dar care arată amploarea deosebită a operaţiunilor.

Analizând modul de fundare a turbinelor se constată că se ajunge la o săpătură de peste 1.000 m3 de material, pământ şi piatră, care conduc la o cantitate totală de 30.000 m3 de pământ şi piatră. Amintind că piatra ar reprezenta cca. 50% din cantitatea excavată, va fi concasată şi folosită în betoanele fundaţiilor, mai rămâne pentru fiecare turbină 500 m3 de pământ însumând un total de 15.000 m3, care va trebui împrăştiată şi care va duce desigur la modificări serioase a reliefului original al zonei de amplasare.

Tot pe această temă se ajunge la cantităţi impresionante de beton, cca. 600 de tone, care vor trebui preparate şi turnate în fundaţii.

- Din analiza unor materiale provenite din Germania se degajă concluzia că din instalaţiile realizate în această ţară, care însumau o putere instalată de 3130 Kw, producţia efectivă s-a cifrat de doar 1475 Kw.

Se ştie că realizarea de turbine eoliene este plătită investitorilor după puterea instalată (1 turbină = 2 Mw) dar ea produce doar 02 Mw.

Diferenţele înregistrate au fost plătite iniţial de UE, iar când subvenţiile au încetat, obţinerea fondurilor a intrat pe seama consumatorilor. Ca urmare a nemulţumirilor ivite, s-a procedat iniţial la oprirea unor instalaţii, iar apoi o parte din ele au fost demontate şi vândute altor doritori. De aici decurge şi afluxul de asemenea instalaţii în România.

- Un alt studiu de specialitate arată că în Germania toate instalaţiile eoliene plus cele solare nu realizează decât 7% din puterea lor instalată.

- Un studiu al unui specialist din Irlanda arată că din cei cca. 30 de ani prevăzuţi ca perioadă de funcţionare a unei turbine eoliene s-a constatat că durata medie de funcţionare reală se ridică doar la 12  ani.

Toate aceste aspecte pun sub semnul întrebării eficienţa reală a acestor instalaţii, pentru care cetăţeanul român a început deja să plătească taxa verde.

Dl. Constantinescu consideră că graba acceptării amplasării parcului eolian Păltiniş constituie o eroare pentru primăriile Răşinari, Cristian, Sibiu şi Consiliul Judeţean Sibiu, varianta unei expectative şi a folosirii corecte a informaţiilor provenite din zone unde s-au implementat asemenea instalaţii (Dobrogea), ar fi fost mult mai justificată, cu atât mai mult cu cât deja la nivel de amplasament se încalcă acte preexistente, care prevedeau rezervarea zonei pentru schi şi agrement.

 

- Dl. Arhitect Dorin Boilă, membru în conducerea filialei Sibiu a Uniunii Arhitecţilor din România a ţinut să sublinieze că marea problemă economică afişată în intenţia implementării cât mai urgente a parcului eolian Păltiniş este de fapt una psihologică şi culturală, situaţie care conduce la absenţa unor analize pertinente pe durate mai ample, care ne-ar feri de erori.

Dacă modul de gândire din instituţiile de conducere administrativă a municipiului şi judeţului Sibiu ar fi cu o orientare largă, având în centrul ei viaţa şi aspiraţiile concetăţenilor noştri, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

Păltinişul, ca şi Ocna Sibiului, intră în aria metropolitană a municipiului Sibiu şi ar trebui să stea de mult în atenţia şi grija primăriei, care e prima interesată ca cele două localităţi să aibă o evoluţie cât mai normală şi mai performantă, fiecare în domeniul său, ceea ce ar însemna o funcţionare bună şi un număr de turişti în continuă creştere.

Apariţia şi posibilitatea evoluţiei de până acum a problemei turbinelor eoliene din Păltiniş, nu face decât să sublinieze lipsa de constanţă în opţiuni şi perspectivă în finalizarea ţelurilor propuse a instituţiilor coordonatoare a municipiului şi judeţului Sibiu.

Este o mare greşeală să dai întâietate unei industrii producătoare de energie eronat amplasate, în dauna industriei refacerii energiilor şi a organizării timpului liber, reprezentată prin turism, care este pe departe, mai ales în condiţiile actuale de stress, cea mai importantă pentru poporul român.

Se consideră că în acţiunea de lămurire a sibienilor în legătură cu controversa eoliană trebuie angrenat şi tineretul universitar sibian şi că trebuie militat mai ferm pentru o poziţie realistă, care să nu compromită funcţiunile şi menirea Păltinişului.

 

Întâlnirea s-a încheiat în ideea continuării ferme a demersurilor demarate de cele trei societăţi, urmând a se proceda la organizarea unor discuţii de analiză cu forurile de decizie ale municipiului şi judeţului, precum şi cu beneficiarul proiectului turbinelor eoliene.

 

  Arh. Constantin VOICIULESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>