Investigatii

Trif Mihai Marcel prin meandrele justitiei

Condamnă inculpatul la pedeapsa complementară al interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b […]
Condamnă inculpatul la pedeapsa complementară al interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b şi e C.pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 13.05.2005 până la 10.06.2005.” Aşa sună, sec şi concis, această nouă condamnare a inculpatului, devenit infractor, recunoscut ca atare de justiţie chiar prin această pronunţare. Acesta mai fusese condamnat, de aceeaşi Judecătorie Brăila – faptele au fost comise la Sibiu, dar inculpatul a solicitat strămutarea şi aşa s-a ajuns în localitatea de pe malul Dunării – în dosarul 7179/196/2007. Aici instanţa s-a pronunţat la data de 17.04.2008 astfel : „În baza dispoziţiilor art. 261 cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal: Condamnă pe inculpatul TRIF MIHAI MARCEL la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru savârşirea infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă în formă continuată. Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 literele „a”si „b” cod penal pe întreaga durată prevazută de art.71 cod penal si suspendă executarea pedepsei accesorii pe întreaga durată a suspendării condiţionate a pedepsei principale (art.71 alineat 5 cod penal).” Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnate la o lună sau două de închisoare şi câteva din victimele pedofilului şi proxenetului, care au depus mărturie mincinoasă.
{mosimage}Credeam că despre acest individ lipsit de scrupule, care nu a muncit cinstit în viaţa lui, deşi se apropie anul când va deveni sexagenar şi despre ale cărui multiple infracţiuni am scris de-a lungul anilor, nu mai este nimic de adăugat. Fals revoluţionar, demascat chiar de publicaţia aceasta, pedofil, corupător de minore, proxenet, sperjur, instigator la minciună şi la acte de violenţă…Nu era destul? Unde mai pui, că i-am făcut şi publicitate gratuită acestui ratat anonim, îmbătrânit în rele, îmbuibat de Viagra şi cu părul cănit, el devenind cunoscut datorită deselor apariţii în publicaţiile conduse de subsemnatul! S-au găsit apropiaţi de-ai mei, care să-mi reproşeze că prea am scris pătimaş despre ipochimenul ăsta. Le-am explicat care este motivul şi atunci mi-au dat dreptate. Am să vă mărturisesc şi dumneavoastră, cititorilor, raţiunea acestei virulenţe, deşi nu am nici un fel de obligaţie în acest sens şi nu trebuie să mă justific în faţa nimănui, dar consider că aşa este corect şi cinstit, să vă lămuresc! Două sunt motivele pentru care am umplut pagini întregi de ziar cu dovezi despre infracţiunile numitului Trif Mihai Marcel. În primul rând, acesta a încercat să o corupă sexual şi pe fiica mea, pe vremea când era elevă de liceu. Pentru asta nu-l voi ierta niciodată şi am să veghez ca Trif să-şi execute pedeapsa, atunci când sentinţa va deveni definitivă şi irevocabilă! Orice părinte normal mă înţelege şi sunt convins că ar fi procedat la fel ca mine, dacă ar fi avut propria publicaţie la dispoziţie. În al doilea rînd, insul în cauză a încercat să tocmească doi bătăuşi din Cisnădie pentru „a-l băga pe Marinescu, ziaristul, în spital”, cum s-au exprimat, textual, cei doi în faţa instanţei de judecată. Nu m-a deranjat gestul în sine, că doar nu este acest neisprăvit singurul care-mi doreşte răul, deoarece sunt ziarist de investigaţii şi de astfel de personaje mă ocup, de scursorile societăţii, dar este un risc pe care mi l-am asumat, aşa că asta este! Altceva m-a răscolit. Preţul pus pe capul meu! Le oferise killerilor de ocazie doar 100 de euro. Păi, atât valorez eu, băi ratatule şi scârţarule? Adică, am ajuns să mă subestimeze un parazit, care nu este stimat de absolut nimeni? Dar, acum vorbesc serios, dacă le-ar fi oferit bătăuşilor de la 10.000 de euro în sus, zău că nu-l dădeam în judecată! Procesul l-am câştigat uşor, deoarece Trif a fost „dat în gât” de chiar „simbriaşii” lui, care au şi depus mărturie în instanţă. Apropos, trebuie să-l execut de vreo 10 milioane de lei vechi, dar ăsta cică nu are nimic pe numele lui, deşi el se laudă la toată lumea că are două apartament în cartierul Ştrand, un altul pe strada Avram Iancu şi zeci de hectare de teren cumpărat prin ţară. De unde, cu ce bani a cumpărat aceste imobile şi terenuri? Pentru că, repet, individul acesta nu a muncit nici măcar o zi în Germania, iar în România nu a lucrat decât câteva luni, ca merceolog, deşi este absolvent al Facultăţii de Drept Administrativ. Oricum, cu toată vehemenţa mea, mă scârbisem, pur şi simplu, de nemernicul respectiv şi doream să renunţ, măcar o perioadă, să mai scriu ceva despre el. Taman când clasasem dosarul Trif, ca urmare a învechirii, dar şi a lehamitei care m-a cuprins, trimiţându-l la arhiva ziarului, iată că iar a apărut ceva nou legat de libidinosul personaj. Infractorul se bălăceşte zilnic prin aceleaşi ape tulburi în care se scaldă fauna pestriţă a interlopilor români, chiar dacă el este cetăţean german, aşa cum ţine să sublinieze de fiecare dată cu mândrie şi cu dispreţ faţă de România, deşi aceasta este ţara unde a văzut lumina zilei şi şi-a făcut studiile.
       Parcă nu-mi era suficientă sila permanentă faţă de acest individ dubios, aşa că rostirea numele său a trebuit să-mi mai strice şi o zi frumoasă din vara anului acesta! Era în luna august, ziarul era în vacanţă, iar eu, profitând de un binemeritat respiro, mă aflam la pescuit pe malul unei bălţi, pe lângă Porumbacu de Jos. Liniştea nefirească, întreruptă rar de zborul razant al lişiţelor pe deasupra apei, a fost tulburată de soneria stridentă a telefonului mobil. Las undiţa jos, pe crăcană, şi privesc ecranul celularului. Număr de Spania. Cine poate fi, că toate cunoştinţele mele, răspândite prin Europa, sunt trecute cu numele în agenda telefonului? Fără prea mult chef, explicabil, deoarece tocmai fusesem adus la realitate dintr-o plăcută reverie, răspund la telefon. O doamnă, care sunase pe telefonul redacţiei, dar fiind vacanţă, cum am mai spus, acesta era deviat pe numărul meu personal, dorea relaţii despre „avocatul” Trif Mihai Marcel. De fapt aşa a şi ajuns la revista „Justiţiarul”, dând ca termen de căutare pe Google numele „avocatului”, iar aici a găsit articole despre Trif şi numărul de telefon al redacţiei. I-am răspuns doamnei că nu cunosc nici un avocat cu numele acesta, ci doar un inculpat! Astfel, am aflat că femeia respectivă are pe cineva reţinut în Germania pentru furt din magazine, iar la închisoare s-a prezentat „avocatul” Mihai Trif, din Sibiu, însoţit de o doamnă avocat din Deva, pentru a-i propune tânărului român arestat să fie reprezentat de ei în faţa autorităţilor germane. I-am explicat româncei din Spania că Trif nu este avocat, nefiind membru în vreun barou şi nu are dreptul să reprezinte pe cineva în faţa unei instanţe de judecată, indiferent că-i vorba de procese desfăşurate în Germania sau România. Studiile acestuia i-ar da dreptul, eventual, să practice funcţia de jurist al unei societăţi comerciale, dar nu are practică nici în domeniul dreptului administrativ, deoarece acesta, aşa cum am mai spus, nu a muncit în întreaga lui viaţă decât doar câteva luni, dar ca merceolog, nu ca jurist. În ceea ce o priveşte pe „colega” avocată de la Deva, am dedus, întemeiat, că ar putea fi vorba despre Maria Vasii, care-l şi apără pe Trif în procesele de la Brăila. Avocata a devenit celebră prin faptul că a reprezentat în instanţă persoane controversate şi foarte cunoscute datorită mediatizării excesive. Astfel, această doamnă, avocat în baroul Hunedoara, numită de presă MariaVasii, deşi pe site-ul Judecătoriei Brăila, la procesele lui Trif, apare cu numele Maria Văsîi, i-a apărat sau îi apără, în continuare, pe următorii clienţi: Sile Cămătaru, Cristian Cioacă (poliţistul suspectat că şi-a ucis nevasta, celebra Elodia), Daniel Corogeanu (preotul de la Tanacu, condamnat la şapte ani de închisoare pentru uciderea măicuţei Irina Cornici în urma unui ritual de exorcizare), Adrian Tâmplaru şi Florin Judele (cunoscutul caz de omor de la Sibiu) şi, recent, ultimul client cunoscut este Adrian Cocoană (acuzat de omor din culpă şi fugă de la locul accidentului, cel care cu un Ferrari a accidentat mortal, pe trotuar, un tânăr din Timişoara). Repet, m-am bazat pe deducţii logice, dar s-ar putea ca deplasarea în Germania să o fi făcut o stagiară de la Cabinetul de Avocatură din Deva al Mariei Vasii. Altceva este interesant. De unde ştiau cei doi, sosiţi din România, de arestarea tânărului surprins în flagrant în timp ce fura dintr-un supermarket, precum şi locul de detenţie al acestuia? Mergând tot pe firul logicii, am corelat cele aflate cu o informaţie mai veche, dar care nu a apărut niciodată în această revistă. Astfel, imediat după arestarea preventivă a lui Mihai Trif, o sursă din Ministerul Public mi-a spus că au primit o confirmare de la poliţia germană că acesta ar avea cazier în ţara respectivă pentru implicarea într-o reţea, foarte bine organizată, de hoţi din magazine, majoritatea fiind de origine română. Astfel, s-ar explica rapiditatea cu care s-a deplasat Trif în Germania, la doar câteva zile după arestare tânărului, pentru a oferi, împreună cu avocata din Deva, asistenţă juridică din proprie iniţiativă, fără a fi solicitaţi de cineva dintre aparţinătorii încarceratului şi faptul că „avocatul” cunoştea locul de detenţie al inculpatului.
    Românca din Spania era îngrijorată, deoarece rudele tânărului închis în Germania apucaseră să plătească celor doi, care se oferiseră ca apărători, o sumă destul de consitentă în euro, iar cele citite despre Trif în această revistă nu au avut darul de a-i liniştii, ci, din contră! În plus, femeia era revoltată că „avocatul” de la Sibiu încerca să-l determine pe inculpatul din Germania să mintă în faţa instanţei de judecată şi să afirme că a comis fapta, respectiv furtul din rafturile magazinului, fiind sub influenţa drogurilor. După cum am arătat în articolele anterioare, dar după cum se vede şi din prima sentinţă a Judecătoriei Brăila (aceea din 17.04.2008), Trif Mihai Marcel, el însuşi un mare mincinos, este un adevărat specialist în a-i determina şi pe alţii să spună neadevăruri.
           După aproximativ două luni de la convorbirea telefonică de pe malul bălţii, doamna din Spania m-a sunat din nou ca să mă anunţe că băiatul a fost eliberat din închisoarea germană, dar nu datorită celor doi „buni samariteni”, care veniseră să-l apere din proprie iniţiativă. De asemenea, mi-a comunicat că au recuperat şi din banii plătiţi avocatei din Deva, nu integral, dar în cea mai mare parte.
          Un lucru nu-l înţeleg. Trif avea interdicţie de a părăsi România pe toată durata procesului. Atunci, cum a putut pleca în Germania? Sau, de când suntem în U.E. nu se mai pune? Ori, i s-a ridicat interdicţia? Fiindcă respectivul a mai fost prin Germania de câteva ori, în afară de deplasarea în calitate de „avocat”. Autorităţile române sunt prea permisive cu infractorul acesta, iar cele germane îl ocrotesc, pur şi simplu, astfel nu s-ar explica prezenţa consulului acestei ţări la şedinţa de strămutare a procesului, care s-a ţinut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De unde atâta interes din partea nemţilor pentru acest individ, care nu a muncit nici măcar cinci minute pentru statul german? Varianta cu Trif spion, dacă ţinem cont şi de faptul că americanii i-au interzis accesul pe teritoriul lor, vi se pare plauzibilă?

                                                                Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*