Atitudini

Transformarea unei victime a Securitatii in colaborator al acesteia

Am remarcat, de-a lungul celor nouă ani, ripostele standard ale celor acuzaţi de jefuirea economiei naţionale sau de apartenenţă la...

Am remarcat, de-a lungul celor nouă ani, ripostele standard ale celor acuzaţi de jefuirea economiei naţionale sau de apartenenţă la grupuri criminale transnaţionale. Cel mai vehement acuzator al mafiei, Corneliu Vadim Tudor, a fost acuzat de cele mai năstruşnice vinovăţii (nebunie, pedofilie, poliţie politică ş.a.m.d.). Corul lătrătorilor avea ca suport mass media, ajunse, şi ele, la dispoziţia bandiţilor, iar cei numiţi „tonomate” trebuiau să-şi facă „datoria”, că doar de aia erau plătiţi şi se înfruptau şi ei din banii murdari ai corupţiei generalizate. Era clar că aceleaşi tactici, minciuni similare servite la calup, având ca scop discreditarea persoanei incomode, mă vor viza şi pe mine. Articolele critice la adresa corupţiei, imposturii sau masoneriei, apărute în publicaţiile Justiţiarul, nu puteau rămâne nepedepsite. Ceea ce mă surprinde este doar faptul că a durat atâta!

Începutul actelor de terorism psihic a fost destul de timid şi s-a materializat prin clasicele ameninţări la telefon, vandalizarea autoturismului personal prin zgâriere sau spargerea celor patru cauciucuri într-o singură noapte şi tocmirea unor bătăuşi pentru agresare fizică. Dacă aceste procedee nu au avut absolut nici un rezultat, decât doar o reacţie proprie de înverşunare şi mai mare împotriva ticăloşilor, s-a luat decizia de a se arunca în luptă „artileria grea”, adică aceleaşi mass media compuse din mercenari de presă, ca şi în cazul lui Vadim. Fără talent, dar instruiţi la „şcoala” diversiunii şi manipulării prin presă, ziariştii din presa locală nu s-au mulţumit doar să încerce să mă ridiculizeze prin articolaşele lor puerile sau prin fotografii care mă dezavantajau, în anul 2008, când mi-am depus candidaturile pentru Primăria şi Consiliul Local Sibiu, ci au pornit şi un „război virtual” prin diverse postări jignitoare pe internet, care doreau să demonstreze cititorilor cât de vicios, degenerat şi insignifiant poate să fie Marius Albin Marinescu, adversarul declarat al „icoanei” lor - „imaculatul” Klaus Iohannis -, în fond o fotografie de bâlci mediatic, trucată şi prăfuită, pe care tot ei o falsificaseră.

În România a devenit un adevărat modus operandi practica de a învinovăţi de nebunie taman pe acuzatorul care prezintă probe în demersul său jurnalistic. Cu alte cuvinte, persoana incriminată, în loc să se disculpe, tot pe bază de documente, lansează prin interpuşi varianta lejeră a nebuniei acuzatorului. Bine, să presupunem că cel care învinuieşte este, cu adevărat, nebun. Dar, cu ce-l face mai puţin vinovat pe ticălosul acuzat cu probe incontestabile, acest detaliu psihic al celuilalt? Această simplă afirmaţie fără acoperire „ X este nebun” probează „onestitatea” acuzatului de corupţie sau hoţie? Halal disculpare!!! Apropo de dovezi, îi reamintesc pe această cale traficantului internaţional de copii, Klaus Werner Iohannis, pe numele său întreg şi scris corect (nu Johannis, cum scriu lingăii din presă), că a rămas dator cu promisiunea, neonorată, de a prezenta presei sibiene pe unul dintre mulţii copii vânduţi de el în Canada. Promisiunea a fost făcută într-o conferinţă de presă din luna mai, anul 2000 şi se referea la anul următor, când urma să-i invite în ţară pe părinţii adoptivi împreună cu copilul în cauză. Posed înregistrarea video a declaraţiei candidatului de atunci la Primăria Sibiu. Parcă ar fi prima sau ultima minciună a acestui impostor… Ia gândiţi-vă doar la promisiunile mai recente, din campania electorală a anului trecut, când se lăuda că va acorda audienţe amărăştenilor de rând! S-a ţinut de cuvânt? Aiurea!

Din corul calomniatorilor pe Internet nu putea să lipsească un personaj dubios, pe numele său complet Oprea Mircea Nicolae Alexandru, individ căruia i-am dat să mănânce o pâine, ba, mai mult, l-am avansat şi redactor şef la Justiţiarul bihorean. Dat afară pentru tentative de şantaj la Oradea, respectivul a încercat să se răzbune tipărind o fiţuică intitulată Reporter special, în care persoana atacată prin acuze nefondate, scrise în maniera presei de scandal, era subsemnatul. A urmat un proces, pe care l-am şi câştigat şi trebuie să-l execut pentru aproximativ 60 de milioane de lei, în bani vechi, dar nu am ce lua de la acesta, căci „păduche” a fost toată viaţa şi aşa a rămas şi acum! Cu toate acestea, nu s-a potolit, continuând să mă calomnieze fără a aduce nici cele mai mărunte dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale. Astfel, pe un site numit „Jurnalism online” (www.jurnalismonline.ro), acest Oprea, plus pomelnicul său de prenume, mă acuză de nişte diagnostice psihiatrice diametral opuse şi contradictorii, pe care le însumează un spital întreg de psihiatrie, dar care în niciun caz nu pot fi acumulate de către o singură persoană. Dar ce-i mai grav, mă acuză că am fost colaborator al Securităţii, alături de alţi jurnalişti sibieni (Adrian Popescu, redactor Tribuna Sibiului; Răzvan Marcu, de la Antena 1 Sibiu; Florin Staicu, director la Tribuna Sibiului şi Dan Ioan Bogdan). Deşi atât măscăriciul şi pupincuristul Răzvan Marcu, cât şi naşul său de căsătorie, supraponderalul Florin Staicu, sunt personaje care-mi provoacă repulsie, din cauza oportunismului şi ipocriziei de care dau permanent dovadă, nu pot să constat decât realitatea, anume că cei doi nu aveau cum să fie colaboratori ai Securităţii pur şi simplu din cauza vârstei, fiindcă la vremea respectivă erau elevi prin şcoala generală. Dar, la Oprea nu contează aceste „mici amănunte”, el trebuind permanent să se răfuiască cu toate persoanele pe care nu le agreează din diverse motive.

Culmea este că individul chiar este bolnav psihic, cum constata în scris şi reputata ziaristă Mara Bănică, în mai multe materiale de presă despre Oprea, acesta atribuindu-şi, în fals, diverse titluri universitare (licenţiat şi profesor la Facultatea de Jurnalism, doctorand în Drept) sau profesii (ofiţer S.R.I., procuror D.N.A., agent sub acoperire), deşi, în realitate, nu este decât un mărunt escroc, fără ocupaţie certă, care a fost cercetat în dosare penale pentru înşelăciune. Deşi pe site-ul respectiv se semnează cu unul din numele sale de „jurnalist” şi adaugă telefonul personal (alex oprea 0740827368) , fiind audiat ulterior la Poliţie, acesta neagă că ar fi autorul textului şi susţine că la acel număr de telefon au acces şi alte persoane, fiind un telefon de serviciu – care serviciu?, că individul nu rezistă mai mult de două luni în diverse locuri de muncă sporadice şi demne de titlurile sale academice, ca, de exemplu, taximetrist. În plus, în ceea ce mă priveşte, spre deosebire de restul „securiştilor” din presa sibiană, Oprea afirmă că posedă şi documente care atestă calitatea mea de „turnător”. Mai mult, pentru a-şi creşte gradul de credibilitate, după un comentariu propriu pe site-ul în cauză, din data de 11 mai 2007, ora 3:45 P.M., Oprea adaugă altul, la doar trei minute, pe care-l semnează „Dany” şi în care spune următoarele „Dl oprea are dreptate!!!Il invit sa ma caute sa ii dau unele documente. Stie unde sa ma gaseasca!“. Am copiat întocmai, cu grafia specifică internetului. Acesta are impresia că dacă el este prost făcut grămadă, toţi sunt la fel! Toate comentariile de până atunci (intervalul 19 septembrie 2006 – 11 mai 2007) sunt doar ale mele şi ale lui, eu invitându-l pe Oprea să posteze documentele care incriminează calitatea mea de colaborator al Securităţii pe acel site (www.jurnalismonline.ro), cu promisiunea fermă de a le prelua şi publica în Justiţiarul, cu toate că ar fi fost, astfel, un fel de autodenunţ!

Nu aveam de ce să mă tem, deoarece în viaţa mea nu am dat măcar o singură notă informativă Securităţii, aşa că eram şi sunt în continuare cu conştiinţa curată! Ca urmare a faptului că una dintre surorile mamei mele (pe care unii imbecili o jigneau în campania electorală, la comentariile de pe site-urile ziarelor sibiene, deşi era decedată de 12 ani!) a plecat din România în anul 1967, legal, în urma căsătoriei cu un cetăţean austriac, am fost permanent în vizorul Securităţii. Nu am putut susţine examen de admitere la facultăţile ale căror cursuri doream să le urmez (Ziaristică şi Sociologie), am fost scos din examen de la Şcoala Militară de Artilerie, în urma verificărilor, deşi trecusem vizita medicală eliminatorie şi probele sportive. La fel, mi-a fost respinsă o excursie în Ungaria prin O.N.T., tot în urma verificărilor, efectuate - culmea! – pe banii mei. Cel puţin aşa mi s-a spus când m-am prezentat pentru returnarea avansului plătit pentru excursia la Budapesta şi am primit doar o parte din suma achitată. Adică, mătuşa mea fost lăsată să plece legal „la mai bine”, iar eu am rămas aici să trag ponoasele! Toată aceste tărăşenii m-au afectat profund, schimbându-mi practic destinul. Singurul meu contact a fost doar cu Trupele de Securitate, deci arma Securitate, actuala Jandarmerie, unde am fost încorporat în octombrie 1996. Nu era opţional, la alegere, să-ţi satisfaci stagiul militar unde ţi-ar fi dat ghes inima. Nu puteai să alegi tu, recrutul, arme ca „Marina”, „Vânători de munte” sau „Infanterie”, în funcţie de preferinţe. Erai obligat să te prezinţi la unitatea la care ai fost desemnat. Refuzul se pedepsea cu închisoare. Dacă stau să mă gândesc bine, am fost „coleg” cu Mircea Dinescu, cică poet, cel cu aspect şi comportament de ţigan, acesta satisfăcându-şi stagiul militar tot la Trupele de Securitate. Dar, iată că „Mircea, fă-te că lucrezi!” a ajuns „mare sculă” (ca să fiu la nivelul limbajului său de pe micile ecrane!) pe la C.N.S.A.S., iar eu sunt pe cale să devin o victimă a maşinaţiunilor puse la cale chiar de către instituţia respectivă, cu largul concurs al omului cenuşiu şi purtător de strungăreaţă – autorul sinistrei plachete Moartea citeşte ziarul! Probabil că de frică, nu a mai citit-o nimeni.

Despre găselniţa celor de la C.N.S.A.S., care, prin demersurile lor, chiar că demonstrează că nu sunt altceva decât un instrument al poliţiei politice - mai periculoasă decât aceea din etapa comunismului, pe care ei o condamnă în modul oficial! – o armă de lichidare mediatică a persoanelor incomode, despre felul în care ei amestecă în aceeaşi „oală” delaţiunea scârboasă cu serviciile de contrainformaţii militare şi despre tentativa de linşaj public asupra mea, am să povestesc mai multe şi pe bază de documente în numărul viitor.

Marius Albin MARINESCU

 

P.S. pentru toate canaliile care mă urăsc: Căutaţi alte tertipuri, căci, oricum, nu am de gând să cedez şi nici să abandonez munca mea de „vidanjor” al acestei societăţi putrede de atâta corupţie. De ce vidanjor? De-aia, fiindcă încerc să curăţ România – transformată de bandiţi în hazna – de nişte gunoaie sociale, aşa ca voi! Eu unul sunt pregătit pentru toate, inclusiv de „accidente”, deoarece, oricum, nu am ce pierde, pentru că voi, ticăloşilor, mi-aţi luat totul. Decât o viaţă în genunchi, mai bine o moarte în picioare!

3 Comments

  1. VA rog sa va amintiti de mine stimate dle.M.Albin Marinescu…
    As dori, cu acordul dvs. si inca a multor romani adevarati,=COSANGENI- sa continuati devoalarea tradarilor si nu numai, ale Primarului Dvs. si prietenilor sai , sa le prezentati alegatorilor din 2014…etc. si riscurile pe care ROMANIA MARE si locuitorii ei, ii asteapta..FIE ca pretinsa NOUA ORDINE MONDIALA a ocultei si slugilor lor, sa poate devini a miscare istorica a STATELOR NATIUNI..
    Va scrie un strabunic, pe care f.apropiata sa trecere, sa mai intarzie…mutarea in LUMEA de DINCOLO…Doamne TE RUGAM AJUTA-NE !
    Ar.Buz.

  2. Cel anterior Aristide Buzuloiu

  3. Gabriel Stan-Lascu

    Toată stima, domnule Marinescu! Foarte bine aţi zis – hazna: în asta s-a transformat ţărişoara noastră… :(

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>