Atitudini

Tinichelele „premierului” Iohannis

Solicitat de comisia respectivă să se prezinte la audiere, Iohannis a refuzat. Maria Iliuţ i-a înmânat personal fostului președinte Ion […]

Solicitat de comisia respectivă să se prezinte la audiere, Iohannis a refuzat. Maria Iliuţ i-a înmânat personal fostului președinte Ion Iliescu un memoriu în care arăta implicarea lui Johan­nis în dispariția nepoților săi, dar fără nici un rezultat, dosarul fiind înregistrat sub numărul 15160/17.03.2004 la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții din Cameră Deputaților.
În anul 1999, în complicitate cu Baştea Ioan, actualmente emigrat în SUA (notă redacției „Justitiarul sibian”: Baştea Ioan a decedat pe data de 1 octombrie 2010 în Jacksonville, Flo­rida), Klaus Iohannis împreună cu soția și soacra, Lazurcă Georgeta, au obținut două imobile imense situate în centrul istoric al Sibiului. În această speță au fost implicate și următoarele persoane: Liviu Munteanu (secretar al Primăriei Porumbacu de Sus) și Bucșă Radu Gabriel (notar). Cei doi au fost cercetați pentru întocmirea unui certificat de moștenitor pe bază unor adeverințe false emise de secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu. Faptele descrise se re­găsesc în Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov, care a și anulat Certificatul de moștenitor în cauza, ca fiind obținut pe bază de documente false. Această decizie este definitivă și irevocabilă.
Iohannis a mai fost acuzat de cumpărarea unei jumătăți din imobilul situat în Sibiu, str. N. Bălcescu nr. 29 de la Baştea Ioan cu 50 milioane lei vechi în anul 1999! Acest spațiu a fost închiriat la acea vreme băncii Raiffeisen cu o chirie anuală de 20.000 USD. Klaus Iohannis nu a plătit impozit pentru 60.000 USD, sumă încasata anticipat de la bancă respectivă pentru chiria pe trei ani. Actul de „vânzare-cumpărare” a fost încheiat în aceiași zi, 1 iunie 1999, cu certificatul de moștenitor și legatar nr. 90  – cel anulat de Curtea de Apel Brașov! – de același notar Bucșă Radu Gabriel, care nu avea competență teritorială pentru această succesiune, conform Curții de Apel Brașov.
În calitate să de primar al municipiului Sibiu, Klaus Iohannis a emis o serie de decizii de retrocedare unor falși moștenitori, alături de șeful Direcției Juridice a Municipiului Sibiu, Dorin Nistor. Imobilele valoroase au fost obținute cu sprijinul direct al notarului Gabriel Bucșă.  
În folos propriu, Iohannis a comis, împreună cu soția, și infracțiunea de fals în declarații, deoarece în 1997 au cumpărat în bază Legii 112 un imobil în Sibiu pe str. Pedagogilor nr. 14, deși dețineau în proprietate, casă de pe str. Balea și un apartament pe str. Școală de Înot. În condiții stranii a obținut, după ce a ajuns primar, și imobilul din str. Someșului, nr.13.
Klaus Iohannis și-a adus acoliți din Germania, „oameni de afaceri” porniți pe negoț cu banii publici. Din anul 2000, primul an de primar al lui Iohannis, a apărut din Germania cetățeanul Werner Keul, patron al firmei WK Group, care a realizat activități de proiectare și construcție la o serie de hypermarketuri pe terenuri concesionat de Primăria Sibiu. Firma sa de construcții derulează afaceri cu Primăria Sibiu în condiții deosebit de avantajoase, fiind de notorietate mutarea indicatoarelor de intrare în municipiul Sibiu pentru a se îngloba un hypermarket în cadrul municipiului Sibiu. Mai mult, Keul a fost vicepreședinte al defunctei echipe de fotbal FC Sibiu, președinte fiind chiar Iohannis. Cei doi au pus fotbalul sibian pe butuci, folosind acest sport doar pentru a promova imaginea primarului în campania electorală din 2004.
Un alt „afacerist” legat de primarul Iohannis este Andreas Huber, finul lui Klaus Johannis. Prin retrocedările masive făcute, care nu au nici un fel de legătură cu foștii proprietari, dar și prin punerea în proprietate a Bisericii Evanghelice, dar și a Forumului Democrat al Germaniei din România, Iohannis a făcut că centrul orașului Sibiu să nu mai aparțină românilor, totul culminând cu „retrocedarea” muzeului Brukenthal către Biserică Evanghelica.
La această situație a contribuit, personal, Adrian Năstase, acesta semnând În 13 iulie 2002, în calitate de președinte al PSD-ului, un protocol cu Klaus Iohannis, președintele FDGR-ului. Prin acest protocol PSD-ul s-a angajat să le dea sașilor tot ce doresc să revendice, în schimb Adrian Năstase a beneficiat de vizibilitate în Germania.
Ministrul de interne german a vizitat Sibiul exact în campaniile electorale locale din 2000 și 2004, cu o săp­tămâna înainte de alegeri! Mai mult, parlamentul german l-a decorat pe Iohannis în 2004 pentru că a câștigat detașat alegerile. Pe de altă parte Ministerul de Interne al Germaniei finan­țează un O.N.G. numit G.T.Z., care a apărut la Sibiu în anul 2000, odată cu Johannis. Scopul declarat al acestuia este restaurarea orașului.

Sursa: http://romanianfiles.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*