Suntem cu ochii pe voi!

Teascul presei sibiene

Dar, aşa, linişte totală, cu excepţia articolelor pupincuriste menite să mai aducă patronului „Tribunei” un contract pe bani publici, câte...

Dar, aşa, linişte totală, cu excepţia articolelor pupincuriste menite să mai aducă patronului „Tribunei” un contract pe bani publici, câte un spaţiu bun de cârciumă într-o zonă cu vad comercial pentru şefii ziarului sau câte o locuinţă pentru scribii de rând. Mentorii lui Iohannis l-au învăţat bine pe acesta cum să exploateze atât slugărnicia românilor, cât şi lăcomia lor. În ceea ce priveşte lăcomia, sasul este la fel ca cei cărora le aruncă firimituri de la masa lui, fiindcă s-a balcanizat şi el complet, nefiind nici o diferenţă între el şi „miticii” de pe Dâmboviţa, care de fapt îl şi doreau prim-ministru tocmai fiindcă îl ştiau coruptibil şi şantajabil cu dosarele sale penale.


Presa sibiană deranjează? Dacă facem abstracţie de propria noastră publicaţie şi de revista „Dacii liberi”, care nu ştim dacă se mai tipăreşte, dar apare on-line, putem să afirmăm liniştiţi că nu, presa sibiană nu deranjează! Atunci când dă impresia că deranjează, ea nu supără totuşi pe nimeni, iar atunci când critică o face de aşa natură încât nu deranjează. Este foarte simplu să critici sistemul, în general, sau să condamni fenomenul corupţiei, dar fugind de nominalizări şi exemple concrete ca dracul de tămâie. Mai există unele „derapaje” în săptămânalul „Turnul sfatului”, unde cel mai activ la anchete jurnalistice este Traian Deleanu. Din păcate, se observă clar că parte din articole sunt scrise la comandă, în special cele împotriva lui nea Ilie de la Sculărie, alias Carabulea, magnatul cel mai tare din parcare. Deşi îl acuză pe acesta de acte de corupţie, domnul Deleanu îi apără, într-un alt articol, cu o abnegaţie demnă de cauze mai bune, pe nişte „macaronari” care chiar sunt corupţi până în măduva oaselor. Suntem în deplină cunoştinţă de cauză, fiindcă despre italienii respectivi şi ale lor afaceri dubioase noi am scris o serie de articole, care ar putea forma un „Ghid al investitorului străin şi viclean”. Este vorba de ţeparii reuniţi într-un mănunchi de firme: S.C. „Agriful” S.R.L., S.C. „Linea” S.R.L. și S.C. „Bio Fântâna Rece” S.R.L., care au dat iama în patrimoniul societăţii agricole „Agromixta Dealul Ocnei” S.A., nu din dorinţa de a face agricultură în România, ci doar pentru jaf la drumul mare.


Îl cunoaşteţi pe Herr Paul Niedermaier? Unii dintre cititori habar nu au cine este personajul, deşi, votând cu FDGR-ul, l-au ales şi pe acest cetăţean respectabil, care a devenit consilier judeţean. Despre afacerile pe bani publici ale acestui consilier, cu barbă de cavaler, ne povesteşte tot tânărul Traian Deleanu. Eu, unul, am avut ocazia să călătoresc de două ori cu trenul pe ruta Sibiu – Bucureşti, în acelaşi compartiment, împreună cu domnul „cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de cercetări socio-umane de la Sibiu”. Ştiţi ce m-a frapat la acest personaj? Nu barba sa de faun, destul de originală (foto), ci scârba cu care se uita la ceilalţi călători, deşi, compartimentul fiind în vagon de clasa întâi, oamenii erau curaţi, decenţi şi îmbrăcaţi cuviincios! Niedermaier citea de fiecare dată, musai în limba germană, că-i ‘telectual vorba aia, dar atunci când mai arunca, pe deasupra ochelarilor, câte  o privire spre plebe cu ochii săi metalici, de culoare albastru-hitlerist, parcă vedeam un „cercetător ştiinţific” uitându-se cu silă la nişte viermi colcăind pe lama microscopului. „Celebrul” Institut, de care noi, sincer, nu am auzit, al acestui Herr, cu barbă de cavaler, a obţinut de la Consiliul Judeţean Sibiu, unde domnul în cauză este consilier, suma de 38.000 de lei (380 de milioane lei vechi!) „pentru conceperea și traducerea unor texte explicative pentru 45 de monumente istorice din județ, biserici evanghelice fortificate, în principal”, conform anchetei din „Turnul sfatului”. La preţul acesta, noi credem că traducătorii aduc şi marmură de Carrara chiar de la carierele din Italia, cu maşinile proprii şi tot ei cioplesc personal textul pe plăci după ce finisează marmura, fiindcă doar aşa se pot explica costurile enorme pentru nişte simple traduceri a unor texte „de câte 200 de cuvinte pentru fiecare biserică, traduse în patru limbi”. Din aceeași sursă aflăm că acest „mossad” (aşa se traduce în ebraică cuvântul „institut”) a mai tapat şi Primăria Sibiu de 38.500 de euro „pentru elaborarea documentației necesare cuprinderii centrului istoric al municipiului Sibiu în Lista patrimoniului mondial UNESCO”. Bravo, domnule preşedinte al Consiliului Judeţean, Martin Bottesch, bravo domnule primar, Klaus Iohannis, sunteţi foarte generoşi cu saşii dumneavoastră! Avem şi noi o nedumerire: asaltul asupra banilor publici se face pe loc, instantaneu, în consiliile conduse de domniile voastre sau discutaţi mai întâi planul de bătaie la sediul FDGR? În ceea ce priveşte calitatea de mare cercetător a domnului Paul Niedermaier, precum şi valoarea sa indubitabilă, acestea s-au văzut în mod cert şi nu pot fi contestate: UNESCO a dat cu flit oraşului nostru, după ce a parcurs „documentaţia” Institutului de cercetări socio-umane de la Sibiu!


O nouă jecmăneală imobiliară. Aflăm din ziarul „Tribuna” (25 mai 2010): „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.” Această retrocedare reprezintă efectul parşiv al soluţiei Judecătoriei Sibiu, care a admis cererea formulată de preşedintele FDGR – organizaţia Sibiu, Hans Klein – preotul evanghelic care-şi turna enoriaşii la Securitate – prin care acesta solicita recunoaşterea pentru FDGR a calităţii de succesor al Grupului Etnic German. Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu, FDGR nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când „i se pune pata pe vreun imobil” şi după ce-a pus ochii pe el, doreşte să pună şi labele. Este suficientă o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, este… tot Iohannis! Cât va fi chiria pentru căminul de bătrâni şi cine o să plătească? Iată ce scrie Sorana Maier, autoarea articolului din „Tribuna”: „Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.” Adică, Primăria, condusă de un etnic german şi Consiliul Local, alcătuit în majoritate tot din nemţi, retrocedează imobilul comunităţii germane şi apoi tot ea (Primăria) plăteşte chirie, din banii noştri, propriei organizaţii etnice!!! Ca să înţeleagă şi acea parte a electoratului sibian, care este mai înceată ca gândire, repetăm: primarul sas şi  conaţionalii săi din Consiliul Local retrocedează abuziv un imobil propriei lor asociaţii etnice, compusă exclusiv şi discriminatoriu doar din germani, după care plăteşte chirie pentru acel imobil din banii Primăriei, adică ai românilor contribuabili, pentru ca acolo să poată funcţiona un cămin de bătrâni, foarte necesar comunităţii! Cum sună expresia aceea cu „nu-i prost cel care cere”? Mai are rost să ne întrebăm cine-i prostul? Discriminare etnică este mai mult decât evidentă, dacă privim retrospectiv la antecedentele Primăriei Sibiu. În timp ce căminul pentru bătrâni din str. George Coşbuc a devenit chiriaşul nemţilor, căminul german, tot pentru bătrâni, „Dr. Karl Wolf” din str. Pedagogilor, beneficiază de facilităţi din partea primarului neamţ şi a Consiliului Local Sibiu, unde majoritari sunt tot membrii comunităţii germane (FDGR). Astfel, prin Hotărârea nr. 501 din 18.12.2008, la articolul 1, s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri pentru anul 2009, în suma de 91.510 lei, pentru imobilul Căminul – Spital „Dr. Carl Wolff” şi în suma de 42.564 lei pentru Centrul Paleativ „Hospice” situat administrativ în Sibiu, str. Pedagogilor nr. 3-5, proprietatea Asociaţiei „Dr. Carl Wolff”. Asta-i administraţia locală sibiană, „mumă” pentru etnicii germani şi „ciumă” pentru românii care i-au votat, încredinţându-şi destinele în mâinile unei minorităţi care-i tratează la fel cum îi trata şi în Evul Mediu sau în al Doilea Război Mondial: cu dispreţ şi superioritate, ca pe nişte slugi bune doar de exploatat!


Klaus, tătucul bugetarilor. Din nou Traian Deleanu, de departe cel mai incisiv gazetar de la săptămânalul „Turnul sfatului”, vine cu un titlu sugestiv în numărul din 22 mai: „Salariile angajaţilor Primăriei cresc, înainte de a scădea”. Este vorba, bineînţeles, de Primăria Sibiu. La iniţiativa primarului Klaus Iohannis, Consiliul Local Sibiu „a brevetat” găselniţa prin care reducerile salariale impuse de Guvern să fie fără efect pentru funcţionarii primăriei, dar, mai ales la angajaţii cu funcţii de conducere. Klaus Iohannis a promovat un proiect prin care salariile din Primăria Sibiu să crească în medie cu 25%, cu începere de la 1 iunie. Dacă ţinem cont că de la aceeaşi dată Guvernul a tăiat 25% din salariile bugetarilor, la Primăria Sibiu a fost fentată criza. Cu alte cuvinte, Guvernul va tăia aici doar ce este pe hârtie, în vreme ce majoritatea salariilor vor rămâne neschimbate. Cel mai avantajat dintre bugetari este secretarul Primăriei, Dorin Nistor, colegul de dosare penale al şefului Iohannis. Astfel, „tătucul” a avut grijă ca salariul lunar  al lui Dorin Nistor să crească cu 1.345 lei  şi să ajungă la  suma „necăjită” de 4.421 lei. Cotidianul „Tribuna” din 14 iunie continuă „telenovela” cu episodul: „Prefectul suspendă suplimentele salariale din primării” din care aflăm că „Trihenea a atacat în contencios administrativ hotărârile consiliilor locale prin care angajaţii primăriilor urmau să primească suplimente salariale”. Să vedem cum o să evolueze serialul, dar oricum bugetivorul pitic de primărie, mamifer ocrotit de lege – „Legea lui Iohannis”, intră în concediu şi are tot timpul necesar ca să rumege în tihnă la binefacerile „tătucului”, cel care ne dă nouă: brânză, lapte, unt şi ouă… Apropo de vacanţe, iată cum minţea cu neruşinare primarul sibian într-un interviu acordat, anul trecut ziarului „Evenimentul zilei” (13 Septembrie 2009 ),  când tocmai se cocea „proiectul Iohannis”. Ca să pară patriot, deşi el este patrihoţ, individul cu nume de proiect afirma că  n-a fost niciodată excentric şi el îşi petrece vacanţele la Sibiu sau la rude, în Germania. Să moară mincinosul? Păi, cu vacanţele anuale din luna februarie, în Republica Dominicană cum rămâne? Sau cu cele de primăvară din Florida?


Salarii sfidătoare la Universitatea „Lucian Blaga”. Oficiosul P.S.D.-ului local, „Monitorul de Sibiu”, dă la gioale profesorilor de la fabrica de bani, numită „universitate”, condusă de rectorul Constantin Oprean, fost consilier local din partea …P.S.D.! Care-i problema, n-a mai cotizat Costică la partid, fiind prea ocupat să fabrice „doctori” pe bandă rulantă? Reproducem şi noi primele cinci poziţii din „Top 100 salarii de lux la U.L.B.S.”: 1. Muscalu Emanoil 36.921 lei/luna; 2. Oprean Constantin 33.353 lei/luna; 3. Bacaci Alexandru 31.167 lei/luna; 4. Danciu Ioan 30.752 lei/luna; 5. Novetschi Iulian 29.679 lei/luna. „Doar” la poziţia 60 îl regăsim pe vechiul nostru „prieten”, Rusu Marcel Ion, „întâmplător” preşedintele Tribunalului Sibiu cu „amărâtul salariu”  de 14.795 lei/luna. „Scump, domnule, scump! Dar halatul, halatul cât costă?”, vorba reclamei cu pacientul de la balamuc. Despre averea domnului judecător o să facem nişte dezvăluiri mai încolo, prin toamnă, când se numără bobocii. Unde mai pui că dacă o să plouă, atunci va fi timpul potrivit şi de numărat bani, chiar dacă-s ai altora.


„Scurgerile” banilor publici, din fondurile destinate renovării, încep să iasă la suprafaţă. Cotidianul „Tribuna”, din data de 21 mai 2010, apare cu un titlu bun pentru filmele cu catastrofe: „Tavan prăbuşit la Colegiul Medicilor”. Clădirea care adăposteşte Colegiul Medicilor se află în Piaţa Mare şi a fost renovată, chipurile, înainte de anul 2007, când cu „Capitala culturală europeană”. Legat de acest incident, iată ce gogomănii debitează preşedintele Consiliului Judeţean, Martin Bottesch, pe care le reproduce ziarul cu pricina: „Reabilitarea imobilului s-a făcut în baza unui proiect finanţat de Ministerul Culturii, iar noi nu am avut nicio implicare directă. Încercăm să vedem ce era scris în caietul de sarcini al investiţiei.” Cum naiba se face că voi nu aveţi, niciodată, „o implicare directă”, când este vorba de eşecuri, dar la cules lauri sunteţi cei mai implicaţi, fiind primii la tăiat de panglici inaugurale? Panglicarilor! Moş Martin ăsta, deşi este sas, dă dovadă de mentalitate tipic românească, adică el „nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase”. Păi, măi nene, mata ai auzit de chestia aia care se numeşte recepţie şi se face la finalizarea lucrării? Nu contează cine a dat banii, ăia din care s-au înfruptat mulţi – apropo, mata cum stai cu conştiinţa, este curată? – , ci beneficiarul, că acela face recepţia! Ori, proprietarul imobilului şi implicit beneficiarul lucrării de „renovare” era exact Consiliu’ lu’ matale!

C. REBELU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>