Colimator

TARA DE SUSPECTI

Lumea asta nouă în care am intrat dar încă nu cu totul, are în mod sigur o mulţime de părţi...
Lumea asta nouă în care am intrat dar încă nu cu totul, are în mod sigur o mulţime de părţi bune şi de avantaje dar în acelaşi timp are şi o mulţime de lucruri despre care nu ştim prea multe sau chiar nimic şi tot în mod sigur are şi multe lucruri rele pe care noi nu le ştim. Guvernul României care în ultima vreme a devenit mai european chiar decât Europa însăşi, ne face zi de zi să trecem prin nişte furci caudine inventate de nişte tartori străini, spre a-şi certifica lui însuşi faptul că este un guvern al dracului de democratic şi al naibii de european. Măsurile luate în ultima vreme nu fac decât să sublinieze faptul că guvernul desfăşoară o adevărată cruciadă împotriva a tot ce este românesc, împotriva fiinţei noastre naţionale. Guvernanţii care se consideră ei înşişi nişte cavaleri cruciaţi, în numele Europei, progresului, democraţiei, dreptăţii şi credinţei, procedează ca adevăraţii cruciaţi de pe vremuri care în numele unor idealuri nobile asemănătoare ucideau, violau, jefuiau şi furau considerându-se pe chestia asta nişte aleşi. Dacă, chiar nu reuşesc să ne ucidă, cruciaţii din Guvernul României ne jefuiesc, ne fură şi mai ales ne violează zi de zi drepturile fundamentale constituţionale pe care să nu uităm, atunci cînd au fost numiţi în funcţie au jurat cu mâna pe Biblie să le respecte.
Ca să vorbim mai concret, noul sistem de ascultare şi înregistrare a convorbirilor telefonice intrat recent în vigoare nu este decât o încălcare flagrantă şi grosolană a drepturilor înscrise în constituţie. Spre deosebire de Ceauşescu care visa să ne poată asculta şi controla pe toţi dar nu putea pentru că n-avea mijloace tehnice,astăzi acest lucru este posibil ba chiar se şi face pe faţă în numele progresului şi civilizaţiei! Tot ceea ce vorbim la telefon sau pe internet este înregistrat şi stocat. Mai urmează doar ,,un mic pas pentru guvernanţi dar un mare pas pentru omenire!’’; adică utilizarea informaţiilor ascultate împotriva acelor care le-au pronunţat. Foarte probabil că în curând, atunci când vom deschide telefonul o dată cu tonul vom auzi o voce suavă sau dură sau neutră(în funcţie de necesităţile instituţiei)care ne va spune:,,Nu uitaţi că tot ceea ce vorbiţi la telefon va putea fi utilizat împotriva dumneavoastră!’’
Tot aşa concret putem vorbi despre noile paşapoarte biometrice sau mai precis cuprinzând datele biometrice ale posesorului. Care anume date şi de ce? Cine îmi poate garanta că acele date intime care conţin secrete ale persoanei nu pot fi utilizate împotriva mea?! Nu-mi vor influenţa viaţa!? Pe baza unor astfel de documente, cunoscând atâtea despre un individ îi poţi dirija acestuia viaţa în funcţie de interesele pe care le ai sau pe care le reprezinţi. Cine va fi garantul moral că toate aceste date din paşaport vor fi utilizate doar în interesul indivizilor şi al societăţii? Şi dacă se întâmplă ca interesul meu ca individ într-un moment anume nu corespunde sau nu este identic cu cel al societăţii!? Nu ştiu de ce aceste paşapoarte biometrice îmi aduc aminte de steaua lui David, steaua în şase colţuri pe care evreii erau obligaţi să o poarte cusută de haine.
Nu vă lăsaţi amăgiţi de ideea că şi în alte ţări e la fel ca la noi. Este problema acelor ţări şi a acelor popoare! În acele ţări pe care noi le luăm ca model de referinţă se vorbeşte deja despre introducerea unor microcipuri sub piele care să cuprindă toate datele importante despre persoană şi care să poată fi urmărite şi identificate oriunde şi oricând. Vom deveni cu toţii nişte numere pierzându-ne dreptul de a fi o personalitate. Nu este departe ziua când în baza  unor ordine venite de undeva numărul cutare va trebui să facă anumite lucruri deosebite de alte numere care, în realitate ar putea fi nevasta şi copiii lui. Chestia asta nu vă aminteşte de selecţia din lagărele de concentrare naziste unde numerele erau tatuate pe braţ!?
Dar se mai vorbeşte şi de introducerea de camere Web în case, în dormitoare pentru a ne supraveghea cu totul şi viaţa intimă. Ce minunat ne vom simţi când vom şti că facem dragoste supravegheaţi video şi eventual vom primi şi indicaţii ce este şi ce nu este voie să facem!
Şi toate aceste porcării şi încălcări ale drepturilor omului se fac în numele moralei, a progresului, a democraţiei. Securitatea şi Partidul Comunist au de ce să fie invidioase! S-a renunţat total la prezumţia de nevinovăţie. Guvernanţii ne tratează ca pe nişte posibili viitori infractori. Suntem suspecţi pentru că trăim ,pentru că iubim, pentru că murim. Copiii noştri se nasc suspecţi , trăiesc şi mor tot aşa.E trist dar pentru guvernanţii noştrii, români sau europeni sau americani am devenit o ţară de suspecţi.
Nu ştiu de ce, dar când văd toate mijloacele astea de îngrădire a libertăţilor individuale şi colective ca o pânză de paianjen în care suntem treptat prinşi ca nişte musculiţe fără speranţe parcă încep să regret vremurile când mai puteai înjura pe cineva la telefon sau puteai spune bancuri chiar dacă asta  implica un anume procent de risc. Şi asta îmi aminteşte de o anecdotă din timpurile comunismului. Se spune că într-o noapte neagră şi umedă de toamnă pe o stradă se opreşte o Volgă neagră(pentru cei mai tineri,aceasta era maşina tip a Securităţii), după cum spuneam se opreşte , se deschide portiera şi un trup este aruncat în stradă. Apoi maşina pleacă în trombă mai departe. Nimerindu-se cu totul întâmplător pe stradă Ştrul se apropie de cel căzut şi deodată îl recunoaşte pe părietenul său din copilărie, Iţic. Bănuind că acesta a avut neplăceri cu securitatea care ştia să fie foarte dură, Şloimi încearcă să-l ajute liniştindu-l mai întâi cu vorba bună:,,Stai liniştit Iţic, sunt eu prietenul tău Ştrul am să te ajut…’’ Iţic care prezenta urme de lovituri borborosea, nişte cuvinte ciudate:,,Nu ştiu nimic, nu cunosc nimic, n-am făcut nimic.’’ Ştrul îngrijorat de stare a lui insistă:,,Hai Iţic nu-ţi fie frică, Sunt eu Ştrul prietenul tău din copilărie…’’ Dar Iţic încordat o ţinea pe a lui:,,Care Ştrul? Niciun Ştrul! Eu nu ştiu nimic. Nu cunosc pe nimeni. Nu cunosc nimic. N-am făcut nimic!’’ Ştrul privindu-l cu milă încearcă din nou:,, Hai măi Iţic, mă! Nu-ţi aduci aminte de mine? Sunt eu Ştrul prietenul tău din copilărie! Nu-ţi aduci aminte prietene cum ne jucam împreună , cum am crescut împreună , cum împreună ne-au dus la Auschwitz?’’ În acel moment Iţic tresare, se relaxează şi şopteşte fericit:,,Ehei, Auschwitz…Ce vremuri…’’
Tot aşa şi eu parafrazându-l pe Iţic, când privesc în jur îmi vine să spun:,,Ceauşescu, ce vremuri!’’

Eugen Jitariuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>