Investigatii

Smecherii imobiliari ai clanului Presecan, ocrotiti de administratie, justitie si politie

„Ironia sorţii este aceea să vrei să lupţi pentru libertate şi adevăr, să ai acces liber la justiţie şi să...

„Ironia sorţii este aceea să vrei să lupţi pentru libertate şi adevăr, să ai acces liber la justiţie şi să constaţi că îţi sunt încălcate drepturile şi calitatea de cetăţean al acestei ţări, prin abuzurile celor care conduc urbea” sunt cuvintele pline de dezamăgire ale Gabrielei Miriuţă. Aceasta şi soţul ei au un mic magazin de materiale de construcţii pe strada Teilor, în imobilul în care şi locuiesc. Familia este respectată nu doar de vecinii de pe strada lor, ci de întreg cartierul, fiindcă oricine construieşte sau renovează în zonă cumpără de la soţii Miriuţă, fiindcă magazinul este aproape, preţurile sunt rezonabile şi când clienţii rămân în pană de bani sunt păsuiţi cu plata, ca să nu-i prindă iarna cu casa transformată în şantier doar pentru că iau salariul sau pensia abia peste o săptămână. Cei doi s-au angrenat într-o luptă, care pare nesfârşită, cu unul dintre membri clanului Presecan, un anume Gheorghe Stînea, care a construi alături un ditamai blocul, total ilegal şi inestetic, pe deasupra, care le-a luat soţilor Miriuţă propria intimitate, soarele, aerul şi, nu în ultimul rând, liniştea. Toate dosarele aflate pe rol, atât în instanţele judecătoreşti ale Tribunalului Sibiu, cât şi cele de la Curtea de Apel Alba Iulia trenează, deşi încălcare legii de către beneficiarul construcţiei hidoase, care se potriveşte cu aspectul străzii „de minune”, fiind „ca nuca în perete”, este evidentă. Toate ilegalităţile prezentate de oropsiţii soţi Miriuţă  pot fi constatate de orice judecător care ar avea bunăvoinţa – de ce nu obligaţia? -     să se deplaseze pe teren, ca să şi cunoască, cu această ocazie, obiectul cauzei pe care o judecă. Poliţistul, care se ocupă de cercetarea penală, era plin de elan şi spirit justiţiar, la început. Acum se uită la cei doi soţi ca la nişte infractori, care – culmea! – au tupeul să ceară ca legile ţării să fie respectate şi aplicate. Din când în când le mai aruncă placa deja uzată cu textul: „aveţi dovezi, aveţi dreptate, dar nu găsim vinovaţii”. Sigur, poate este vin ovat omul invizibil sau Sfântul Duh! Se doreşte, cu siguranţă, ca timpul să treacă, dosarele să se „piardă” sau măcar probe din ele să dispară, în bună „tradiţie” sibiană, iar, în final, infracţiunile să fie prescrise datorită scurgerii timpului.

„Autorităţi”… fără autoritate

Întâmpinarea depusă de SC Apă – Canal S.A. Sibiu în data de 08.01.2010, la dosar 3994/85/2009, după ce iniţial societatea nu se opunea suspendării autorizaţiilor de construire emise familiei Stânea, revine acum cu modificarea acordului de suspendare, pe motiv că s-a întocmit un proiect de schimbare a traseului reţelei de canalizare prin reamplasarea canalului colector din zona străzilor Teilor şi Reşiţa. Chipurile, canalul va fi amplasat, cândva, într-un viitor ideal, pe terenul domeniului public, şi va fi scos de pe proprietatea privată. Cu alte cuvinte, S.C. ApăCanal S.A. Sibiu recunoaşte, prin adresa oficială cu numărul 4479 din 07 mai 2009, că reţeaua de canalizare traversează incinta imobilului din strada Teilor numărul 9, unde familia Stânea au construit casa „unifamilială” cu 4 nivele, compusă din 6 apartamente, pe acest canal. Cu toate acestea, S.C. Apă – Canal S.A. Sibiu nu a sesizat autoritatea publică care a eliberat autorizaţiile de construire, respectiv Primăria Sibiu, pentru sistarea acestora şi nici nu a făcut demersurile necesare pentru retragerea avizului dat iniţial. Mai mult decât atât, eludează legea în continuare, afirmând că, în urma examinăriilor de către „specialiştii unităţii”, constată că reţeaua de canalizare se află într-o stare bună şi că are o funcţionare corespunzătoare, contrar realităţii din teren. Deşi legea interzice costruirea de imobile pe reţele de canalizare, se pare că soţii Stînea, beneficiarii unei astfel de construcţii, sunt mai presus de legi. Oricât de rezistentă ar fi construcţia, aşa cum susţin „specialiştii”, deşi probele aduse în instanţă de cei afectaţi arată exact contrariul, trebuie prevăzut şi riscul de scufundare a clădirii construite pe patru nivele, din cauza tasării fundaţiei necorespunzătoare, proiectul fiind pentru mai puţine nivele, deci şi studiul de rezistenţă care a însoţit acel proiect nu mai garantează actuala greutate, rezultată prin supraînălţare. Dacă producerea de inundaţii a reţelei de canalizare nu a fost un motiv suficient pentru sistarea lucrărilor, poate blocarea completă a canalizării, prin prăbuşire, va fi!

În ciuda demersurilor făcute de familia Miriuţă, şi a faptului că cei de la S.C. Apă – Canal S.A. Sibiu, îşi recunosc vina, nu se ia nici o măsură legală. Primarul nu binevoieşte să răspundă adreselor trimise, iar Legea 554/2004 este interpretată de aşa natură prin instanţe, încât justiţia română nu îi lasă pe cei afectaţi să se judece, pe motiv că actele administrative au mai fost deja supuse controlului judecătoresc şi constatate în viziunea lor ca legale, deşi nu există nici o hotărâre judecătorească dată până în prezent!!!

Se urmăreşte muşamalizarea
dosarului penal 1939/306/2009 aflat la Curtea de Apel Alba Iulia

Activitatea de înfăptuire a justiţiei se finalizează printr-o manifestare de voinţă care îmbracă forma actului jurisdicţional, act care se bucură în condiţiile legii de autoritatea de lucru judecat. Potrivit Constituţiei, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, ceea ce înseamnă că actul de justiţie izvorăşte din normele legale şi forţa lui executorie derivă din lege. Deci, aşa cum arată Montesquien, actul de justiţie este în ultima instanţă tot un act de aplicare a legii, însă în scopul soluţionării unui conflict de interese. Asta în cazul ideal şi nu în cel prezent. Cu toate acestea, se aşteaptă cu nerăbdare finalizarea dosarului penal 1939/306/2009 aflat la Curtea de Apel Alba Iulia, dosar cu dovezi concludente şi zdrobitoare, unde există riscul ca magistraţii să constate că există fapta, există şi vină, dar… nu există vinovaţi. Odată pierdut acest proces, aşa cum de altfel se şi urmăreşte, bătălia ar fi câştigată de cei ce care au permis toate ilegalităţile nu doar ale acestui Stînea, ci ale tuturor membrilor clanului Presecan, care au sufocat oraşul cu construcţiile lor hidoase, amplasate aiurea, adică blocuri înghesuite între case şi invers, case îngrămădite între blocuri prin distrugerea spaţiilor verzi sau locurilor de parcare..

S-a dispus anularea autorizaţiei de construire nr 227/03/2008 şi a operaţiunilor administrative, datorită nerespectării distanţei legale între clădiri, a limitelor laterale faţă de construcţia de pe terenul alăturat, distanţa dintre cele două imobile fiind sub 3 metri. Legal este prevăzută o distanţă de cel puţin 3 metri. Singura explicaţie plauzibilă ar fi că Certificatul de urbanism nr. 90 din 16 ianuarie 2008. care a stat la baza Acordului unic nr. 233 din 03 martie 2008 şi la emiterea autorizaţiei de construire a fost acordat pe bani grei şi „ochi frumoşi”. Ca să scoatem în evidenţă profesionalismul magistraţilor noştri, în dosarul numărul 1754/85/2008, o stimabila judecătoare, de altfel drăguţă şi aparent binevoitoare, nu îi reperează ca vecini pe familia Miriuţă, deşi dovezile prezente în dosar arătau realitatea de pe teren exactă.

Între timp, în dosarele aflate în curs la Poliţia judeţului Sibiu, organele de urmărire penală dau semne că doresc muşamalizarea ilegalităţilor comise de soţii Stînea şi ceilalţi părtaşi la încălcarea legilor. Familia Miriuţă, trataţi, cum am mai spus, ca nişte infractori, deşi sunt victime clare ale nedreptăţii şi corupţiei, luptă cu înverşunare să câtige acest război, care pare pierdut din start. De ce? Simplu, pentru că tabăra adversă este compusă din Primăria atotputernicului Klaus Iohannis, SC Apă – Canal SA Sibiu este subordonată tot Primăriei şi implicit aceluiaşi potentat Klaus Iohannis, cel care este ridicat în slăvi permanent la postul de televiziune „Antena 1 Sibiu”, proprietatea lui Vasile Presecan, şeful clanului cu acelaşi nume. Păi, credeţi că acesta îl laudă pe primar prin ziaristul-pupincurist Răzvan Marcu, doar aşa, „de amorul artei”? Pentru osanalele de pe sticla televizorului, Vasile Presecan şi acoliţii lui sunt răsplătiţi cu favoruri şi le sunt tolerate ilegalităţile. În ceea ce priveşte justiţia sibiană, tocmai ne-am lămurit, datorită arestării prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Dacă acestuia i se aduc 12 capete de acuzare pentru acte de corupţie la care a participat doar în trei luni, vă daţi seama câte nedreptăţi s-au înfăptuit din cauza lui în cei zece ani, cât a fost şef al parchetului local? Ce să mai spunem despre prietenia dintre primarul Klaus Iohannis şi preşedintele Tribunalului Sibiu, Marcel Rusu, cunoscută de toată lumea? Cine se judecă la Sibiu cu Primăria sau societăţile subordonate acesteia nu are nici o şansă! Este foarte uşor de verificat, prin controlarea tuturor deciziilor judecătoreşti emise din anul 2000 până în prezent, în toate procesele în care primăria Sibiu a fost parte, indiferent de calitate, pârâtă sau reclamantă.

La origine, justiţia era menită să echilibreze nedreptăţile existente în societate, dintr-un motiv sau altul. De aici şi reprezentările sale sub forma unei femei ţinând în mână balanţa, dar legată la ochi – semn că „justiţia e oarbă”, adică nu ţine cont de emoţii, sentimente, opinii sau legături de rudenie, deci se aplică în mod egal tuturor. Se pare însă ca toată această explicaţie a fost înţeleasă exact pe dos de cei mai mulţi dintre magistraţi. Justiţia este într-adevăr oarbă, dar în sensul că nu vede să citească legile. Ea înclină balanţa pe care o ţine în mână de partea oamenilor influenţi, fiindcă acolo este rost de bani pentru îmbogăţire sau relaţii pentru cariera viitoare. Justiţia din România este putredă din rădăcini, fiind arbitrară şi partizană. Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă, că toată este coruptă, iar noi sperăm, în cazul de faţă să ni se demonstreze acest lucru. Aşteptăm să arătăm lumii întregi că ne înşelăm când nu mai credem în dreptate, percepţia aceasta greşită fiind doar una bazată pe nişte cazuri izolate.

Până la urmă, nu putem decât să observăm că toate legile umane sunt supuse greşelii inerente. La fel şi aplicarea lor. Însă perseverarea în greşeală nu poate să servească decât scopurilor oculte, care încearcă să ocolească legea şi să creeze un sistem paralel, criminal. De aceea, toţi membri unei societăţi trebuie să se mobilizeze împotriva celor care sfidează bunul simţ şi legalitatea, să participe la eliminare personajele publice care periclitează sănătatea morală a comunităţii.

Dan FLORESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>