Atitudini

Sibienii si ceilalti

În sfârşit, mă urc în taxi, spun destinaţia la care doresc să ajung, iar taximetristul, la vreo 35-40 de ani, […]
În sfârşit, mă urc în taxi, spun destinaţia la care doresc să ajung, iar taximetristul, la vreo 35-40 de ani, începe a mă lua la întrebari: ce trebă am la universitate, dacă mai sunt studentă ( lucru ce m-a flatat, trebuie să recunosc) însă ce vreau să vă spun e altceva şi anume că eu din fire vorbăreaţă şi civiliztă i-am răspuns omului cât am putu de politicos fără a-i da de înţeles ca vin din minunatul Sibiu; dar nici taximetristul prost, cum-necum m-a întrebat dacă sunt de pe la ei sau vin din altă parte a ţării.  Acum vă daţi seama că nu puteam să mint şi mai ales să fiu ipocrită şi să nu recunosc că sunt provincială- nu am acest complex.  Nu apuc să termin de pronunţat Sibiu, că omul, face o întorsătură către mine şi exclamă: vai, incredibil dumneata vii din cel mai frumos oraş al ţării!, Capitala Europeana!
 Eu nu mă pot abţine şi-l corectez: culturală!. Domnul: da, da, acolo unde oamenii sunt foarte calmi, iar primarul e de exceptie, neamţ, cinstit şi valoros. . . mda, oamenii sunt aşa de amabili şi serviabili, oraşul curat nu ca aici, ce mai, mi-a plăcut, am să mai vin că nu am apucat decât o zi să stau acolo, da, se vede că stau nemţi acolo, că am auzit de-a germanăăă”… Stau liniştită şi-l ascult în entuziasmul lui. Nu-i tace gura nicio clipă şi-mi tot povesteşte de ziua frumoasă la Sibiu şi de entuziasmul care l-a cuprins văzând clădirile vechi şi străzile pavate.  Vorbeşte despre Sibiu ca şi cum ar fi locuit acolo cel puţin 2 ani. , face caracterizări – omeni mândri, serioşi,face supoziţii, se interesează de cum ne afectează criza, ce mai, e implicat total. Trebuie să recunosc, că în orgoliul meu mă simţeam destul de bine auzind aceste vorbe la superlativ despre oraşul meu.  Şi totuşi, l-aş opri din turuiala lui şi i-aş explica adevărata faţă a oraşului şi pe cea a neamţului românizat complet, dar ce folos să-l dezamăgesc pe om stricându-i imagine idilică despre Sibiu, şi cine ştie chiar să-l determin să nu mai vină prin Sibiu.  Însă nu mă pot abţine, şi-i recomand, ca data viitore, să viziteze şi restul oraşului, să intre şi în cartierele mizere ale Capitalei Culturale Europene, plină de „cultura mizerie”i de pe jos, a gunoaielor şi a nămolului creat de lipsa asfaltului, a trotuarelor bombardate de nepăsarea „conducerii cinstite şi corecte” a frumosului oraş.  Aş fi atunci foarte curioasă care ar fi entuziasmul turistului curios, care îşi bagă nasul şi în cartierele capitalei culturale europene, cum s-ar mai minuna el de nesimţirea şi mizeria atât de asemănătoare cu cea de la el din cartier – din Capitala Romîniei!
În sfârşit, ajung la destinaţie, plătesc, dau bună ziua şi–mi văd de trebă.  Întâmplarea face, însă ca la secretariat să o rog pe secretară sa-mi rezolve nişte acte ceva mai repede că nu mă pot plimba, aşa, de la Sibiu la Bucureşti, că nu-mi permite nici timpul, nici bugetul.  Secretara când aude de Sibiu exclamă: aaa, sunteti din Sibiu, ok am să incerc să fiu mai rapidă decât e lumea acolo! Spune pe un ton ironic.  Politicoasă, o întrebă dacă a fost prin Sibiu, iar răspunsul vine promt şi la fel de ironic ca prima dată:Păcat de oraş că e locuit de oameni înceţi la minte şi la trup!,nu vreau să te jignesc dragă, dar am întâlnit nişte specimene de tot rîsul pentru reclama oraşului, că am fost foarte dezamăgită.  Eu intervin şi spun: se poate să fi nimerit dumnevoastră prost, din păcate! Nu mă lasa să termin ce am de zis şi-mi taie „macaroana”: “cum dragă în 3 săptămâni cît am stat acolo să nu dau de servicii mai bune şi de oameni cu reacţii normale! Păi ştii dumneata cât aşteptam să ni se aducă ceva de mancare sau de băut, deşi clienţi erau foarte puţini în restaurant; şi crede-mă că am fost la toate restaurantele, iar diferenţele sunt abia sesizabile, nimeni nu ne-a servit mai devreme de 25 de minute.  Este incredibil de proastă organizarea şi respectul faţă de client, nu ştiu zău, dar oamenii ăia despre care credeam că sunt aşa speciali, nu sunt de fapt cu nimic diferiţi de restul românilor decât prin domolitatea lor, care uneori este foarte enervantă. S-a creat aşa un soi de mit, cum că sibienii sunt mai altfel decât restul, dar de fapt când ajungi să stai mai mult de 5 zile e gata, mitul se dărâmă.  E drept că ai ce vizita, ca aveţi istorie, dar ce folos dacă nu ştiţi să vă respectaţi mai mult clientul.  Şi pe deasupra nici măcar coşuri de gunoi nu aveţi”! – Ba, acum avem, avem, şi sunt chiar sclipitoare, că le vezi de la o postă!, zic amărâtă şi parcă deznădăjduită de aşa o prezentare a oraşului în care trăiesc, chiar dacă cunosc realitate, aşa e firea umană, nu poţi rămâne indiferent la ce se întîmplă în jurul tău, excepţie fac doar politicienii.  În fine, mai stau puţin să termine cu actele şi dau să plec, încercând să mai adaug ceva încurajator despre Sibiu, dar nu apuc, că secretara îmi spune :văd că te-am supărat, dar serios aşa se vede Sibiul, dacă ai ochi de văzut şi crede-mă că nu mai vreu să calc pe acolo prea curând! În final, ne luăm rămas bun în termenii cei mai politicoşi şi plec prin capitală, până târziu, gândindu-mă la cât de mult ne înşelă aparenţele şi vorbele amabile spuse aşa de complezenţă, şi spun asta pentru că am prieteni care, chiar se cred mai cu moţ şi îşi permit o aroganţă făţişă, faţă de restul lumii, pentru simplu motiv că locuiesc în Sibiu, oraş cu tradiţie istorică.  No, acum, stau şi mă gândesc cum e mai bine să le spui oamenilor: ce vor să audă, nestricându-le iluziile sau să le prezinţi realitatea în care trăim, fără a ne simţi inferiori, ci mai bine luând atitudine, poate mai schimbăm ceva în bine, astfel încât să nu fim nevoiţi a mai asculta asemenea critici la adresa noastră.

Ana-Maria STOICA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.