Cap limpede

Noua ordine mondială și globalizarea culturală: se stinge o lume

                                       ...

 

 

 

                                  Se stinge o lume

 

Plecarea dintre noi a lui Fănuș Neagu are semnificații mai profunde, dincolo de tristețea inevitabilă a dispariției unui semen de-al nostru. Pentru că o dată cu lipsirea acestei lumi de Fănuș Neagu, dar și de atîția alții asemeni lui, precum Adrian Păunescu, Octavian Paler, Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică, asta ca să amintim doar cîteva dintre numele de pe lunga listă a celor ce ne-au părăsit în ultimii ani, o dată cu plecarea spiritelor lor în alte dimensiuni, nimic nu se pune în loc și sîntem cu toții mult mai săraci.

Ei au fost oameni de spirit, cu bune și rele. Au greșit poate de multe ori, dar nu s-au temut de asta pentru că au fost oameni vii, caractere puternice, cu personalitate, cu tăria de a-și asuma faptele și vorbele. Nu le-a fost teamă să trăiască așa cum au vrut, chiar dacă au trebuit să plătească un preț pentru asta. Au fost elitele unei lumi ce apune o dată cu ei.

În locul lor rămîn produsele noii ordini mondiale. Ordinea banului și a lipsei de scrupule. Rămîn oamenii impuși de noile standarde culturale, indivizi care gîndesc puțin și vorbesc și mai puțin, pentru că nu au nevoie să gîndească sau să se exprime pentru a reuși în viață.

Iar noile standarde culturale ce se încearcă a fi impuse fac ca însăși natura umană să fie în mare pericol. Omul – primată este o specie aproape dispărută. El a fost înlocuit de omul-furnică, de omul albină. Omul insectă. Cultura de firmă în plin proces expansionist nu are nevoie de indivizi, de oameni cu idei proprii, cu aspirații personale. Lucrătoarele sînt la mare căutare acum. Oameni-lucrătoare, care să slujească supuși, fără crîcnire așa–zisul interes comun, în fapt interesul tiranic al Mătcii monarhe.

Globalizarea culturală vrea să îi rupă de tradiții, de rădăcinile lor, de caracteristicile individuale și aparținînd culturilor naționale. Și asta pentru că are loc o globalizare bazată strict pe interese politice și economice, în nici un caz pe evoluție mentală, culturală. Nu mai este admisă cultura personală sau națională, pentru că acum este impusă cultura corporatistă, ce are nevoie de roboți fără suflet, care să execute ordine cu exactitate și să nu pună întrebări. Conștiința și etica nu mai sînt luate în considerare ca trăsături ale fiecărui individ. Ele sînt acum servite tuturor ca bunuri de larg consum, fabricate de mașinăriile de propagandă ce au acaparat marea majoritate a artelor în acest scop.

Populația nu mai este privită ca o sumă de indivizi, ci ca o masă amorfă. Oamenii nu mai sînt oameni în noua concepție. Oamenii sînt numere. Elemente de statistică. Dar poate fi sufletul cuantificat? Se pot face calcule în ceea ce privește greutatea sufletului, resursele pe care le consumă? Nu e cazul, pentru că sufletul este un element scos din ecuație. El este înlocuit cu arta de consum, cu religia de consum, cu filosofiile de viață ieftine de consum.

Dar, mai grav, se încearcă o manipulare a celor mai lăuntrice sentimente: ni se spune ce să urîm, pe cine să urîm, pe cine să iubim, ni se spune ce este dragostea. Pot fi ura și iubirea spuse? Pot fi ele prezentate la televizor, în format mai dinamic sau mai static, la știri sau în emisiunile de divertisment întrerupte de momente publicitare? Iată că da. Personaje create artificial de mass-media devin exemple de urmat, impun noi valori morale, culturale și de conduită. Comportamentul lor este întotdeauna cel adecvat, iar cine se opune lor devine brusc un element de disconfort pentru liniștea socială și este repede marginalizat.

Pentru a atinge bunăstarea promisă, prezentată din toate unghiurile posibile în mass-media, bunăstarea societății globalizate de consum, pîna și cel mai pașnic om se transformă sau visează ca se transformă într-o fiară, gata să-și calce pe suflet și pe sufletele celor de lîngă el, gata să uite de vechea morală și de învechitele percepte ale iubirii față de aproapele său și îmbrățișează fără nici o urmă de reținere noile legi de piață, noua moralitate a profitului necondiționat. Tot mai des ne este prezentat pe televizoare modul în care animalele de pradă își ucid victimele. Grație avansului tehnologic putem vedea acum cu lux de amănunte cum leul sugrumă antilopa, cum șoimul își sfîșie prada. Așadar, este în regulă să ucizi. Natura firii o cere. Lumea este împărțită în pradă și prădător. Iar noii oameni și-au asumat din start rolul de prădători feroce, gata să omoare pentru bunăstarea lor tot ce le stă în cale: cai, cîini, urși, oameni.

În reclame și în campaniile publicitare chiar este prezentată situația în care diferite produse sau nevoia așa-zis stringentă de a le avea au întîietate în fața relațiilor inter-umane, sistemul de valori și de priorități este răsturnat în favoarea omului avid de aceste produse ale pieței de larg consum. Se ajunge astfel ca toți să ne dorim necondiționat aceleași lucruri, sa avem aceleași false idealuri și scopuri mărunte în viață. Valori, tradiții seculare, poate chiar milenare, sînt date la o parte în fața noilor fetișuri consumiste.

Curentul principal cultural este astfel gîndit încît să nu solicite intelectual prea mult, consumatorul nu trebuie să înceapă să gîndescă, să își pună întrebări și să fie astfel distras de la rolul gîndit pentru el. Sufletul trebuie să îi rămînă în dulcea amorțire a individului depersonalizat, fără responsabilități altele decît cele dictate de noii săi superiori profesionali și morali. Indivizii nu își mai permit hobby-uri și pasiuni personale, pentru că acestea conduc la dezvoltarea personalității , a individualismului, chiar a mîndriei de sine. De pe urma lor se poate ajunge la evoluție mentală și intelectuală, la separatism în gîndire și idei, lucruri foarte nocive pentru societatea gîndită de conducătorii ei actuali.

Poate că oamenii au nevoie să fie controlați. Poate că liniștea relativă a ideii că alții iau deciziile pentru ei îi face pe oameni să se domesticească, să se gudure ca un cîine pe lîngă stăpînul lui. Noi, maidanezii pe două picioare, nu putem decît să sperăm că pe viitor nu vom fi hăituiți ca maidanezii patrupezi și că, asemeni lor, nu vom fi văduviți de ultima fărîmă de suflet ce sălășluiește în car-casele noastre goale.

                                                                                                                              A.I.

Sursa: http://www.invectiva.ro/social-bundy/se-stinge-o-lume

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>