Puncte de vedere

Scrisori de la și către un tânăr

Ideile dumnealui sunt datorate lecturilor acumulate (înțeleg că nu puține), mentorilor străluciți (Graur și Ţuţea) dar și spiritului românesc practicant […]

Ideile dumnealui sunt datorate lecturilor acumulate (înțeleg că nu puține), mentorilor străluciți (Graur și Ţuţea) dar și spiritului românesc practicant așa cum este cel al ardelenilor. Vitalitatea cu care dorește să se exprime însă mi se pare de admirat, într-o țara în care autosuficiență și autoizolarea sunt expresia intelectualului… Mă întristează însă că discursul îi alunecă mult prea ușor în generalități ultranaționaliste sau antisemite sau că găsește frecvent „filoane” de comploturi universale, ascunse. În egală măsură, mă mâhnește cohortă de admiratori care îi scriu pe forum și care, fără a avea discernământul sau erudiția celui pe care îl admiră, se lansează în invective și își scuipă ură, ca o gloată manipulată și scăpată de sub control.
Trebuie să mărturisesc de la bun început că sunt un bun român sau cel puțin îmi place să mă consider așa. De aceea multe dintre cele exprimate de unchiul tău sunt chestiuni care m-au preocupat și pe mine. Evident, la nivelul meu – adică vocal în cercuri restrânse, familiale și laș pentru a prelua vreo inițiativă civică. M-aș ralia însă unei mișcări cu caracter național, românesc. Însă mi-aș dori un discurs moderat și un plan de acțiune pe deplin ancorat vremurilor în care trăim. În sensul în care timpurile recuza alte arme iar naționalismul nu poate fi un scop în sine, ci o grijă pentru noi înșine. Fermitatea este, fără îndoială, una dintre condițiile reușitei unei astfel de mișcări. Însă eu o văd mai degrabă ca o expresie a puterii de a nu derapa de la principii, de la moralitate, de la onoare și nu ca o severitate dictatorială a doctrinei. O astfel de mișcare politică, civică românească, ar avea cu siguranță foarte mulți admiratori, adepți, membrii… în orice caz cred că ar „prinde”. Altfel, ura, răzbunarea, românismul ieftin (de genul „nu ne vindem ţara” în contextul economic) mi se păr manifestări depășite, intrate deja în istorie (una nefericită). Nu antisemitismul sau antimaghiarismul ne va ridica, ci poate părea bizar, dar chiar respectul pentru noi înșine! Când românii vor învăța să se iubească pe ei (sau vor fi reînvăţaţi, după ce au fost neteziți cerebral de către comunism), națiunea românească va renaște.
În încheiere, un citat din mentorul D-lui Coja – Petre Tutea – „nu am fost și nu sunt antisemit, pentru că ar însemna să fiu anticreștin. Pentru că, să fim cinstiți, Cristos nu e din Fălticeni”.          Lucian
Stimate domnule Lucian,
Am citit cu atenție, și am și recitit, textul prin care i-ați răspuns prietenului dumneavoastră, de la care ați primit textele mele ultime. Sunt interesat și doritor să pricep punctul de vedere al tineretului din România. Nu poate exista proiect politic fără speranța și încredințarea că promovează interesele tineretului. Încă nu știu dacă există „un punct de vedere al tineretului”. Cunosc mulți tineri care gândesc ca dumneavoastră, dar și mulți tineri care gândesc ca mine, adică sunt suspecți și ei că, la fel ca mine, „alunecă în generalități ultra-naționaliste sau anti-semite” și văd la tot pasul „comploturi universale, ascunse”. În ciuda acestor deosebiri, cred și sper că tinerii din România sunt cu toții la fel de doritori ca România să fie o țară prosperă, iar românii un popor a cărui prestație să impună respectul altor popoare.
Cum bine spuneți, punctul de plecare în atingerea oricărui nobil scop este respectul de sine, al românului în cazul de față. În general vorbind, respectul de sine este o valoare supremă, alături de încă vreo două-trei. Vă recomand în acest sens să citiți pe site-ul meu Predica de pe munte a Căpitanului. O găsiți la secțiunea Legionari în eternitate. Un text care consemnează un moment de excelență românească în această materie. Sau, în termenii pe care îi propuneți, un text, probabil, de „românism ieftin”!… Insist să-l citiți totuși.
Nu țin să mă apăr sau să mă justific, dar după o viață trăită printre tineri, ani în care le-am predat o materie care se bazează în primul rând pe judecată, pe exersarea înțelegerii corecte a unei situații de viață, o materie care le cerea studenților mai înainte de orice „să gândească”, iar nu să memoreze, să tocească, mă simt obligat (sic!) să vă fac următoarele corecții la ideile exprimate:
1. Pe site-ul www.ioncoja.ro nu este nimeni cenzurat. Unora care bat prea mult câmpii le scriu eu în particular și încerc să-i redresez. Am reușit de câteva ori. Dar nu mai reușesc s-o fac cu toți! În plus, unii sunt suspect de insistenți în a scrie prostii și insanități. Mă întreb: o fac cu program sau măcar cu intenția de a compromite site-ul? E posibil! Văd că mulți mă înjură! E inevitabil. Dumneavoastră vi se pare că mă „admiră” oameni care nu au „erudiția” mea? Păi, dacă o aveau și ei, nu mai aveau motiv să mă admire!… Dar nu despre admirație este vorba, iar eu nu sunt ceea ce se cheamă un erudit!… Ci de satisfacție este vorba! Satisfacția cititorilor să vadă că ideile unui om ca mine seamănă mult cu ideile pe care le au și ei, iar site-ul meu este un loc în care nici o idee nu este interzisă, nu este împiedicată să ajungă la Celălalt! Pe scurt, judecați-mă pentru textele mele, nu pentru comentariile joase sau superioare ale unora! Sunt multe, foarte multe comentarii de o calitate excepțională! Pentru mine ele contează. Scrise cu bună credință. Și cu multă teamă de a nu greși! Așa scriu și eu textele mele. Ceea ce, firește, nu mă scutește de greșeli. Chiar în textul acesta, probabil…
2. E superficială impresia dumneavoastră că aș fi anti-semit sau anti-maghiar! Poziția mea, ca a tot românului în această privință, este strict defensivă! Iar atunci când te aperi nu poți să fii considerat dușman al agresorului! El îți este dușman, el se complace în păcatul de a urî, de a râvni la ceva ce nu-i aparține! Iar dacă dumneavoastră nu sesizați faptul că suntem agresați și nu știți că agresiunea asta durează de ani buni, că are „tradiții” multiseculare în istoria noastră, ezit să calific situația în care vă aflați…
Vă întreb deschis: ce ați fi vrut să fac atunci când un ministru de interne din guvernul României îmi spune, în 1999, că o jumătate de milion de evrei au primit, „pe blat”, cetățenie română? Și când un coleg evreu îmi confirmă această informație, plusând, adăugând că în final vor fi un milion de evrei care se vor încetățeni și stabili în România, eu ce trebuia să fac? Vă informez ce am făcut: m-am adresat Cotrocenilor, de unde am primit confirmarea neoficială, cu un mic amendament: vor fi un milion de evrei, da, dar nu numai pentru România, îi vom împărți cu Republica Moldova! Iar dacă vom fi cuminți și vom accepta, ni se va îngădui să ne unim! Să refacem România Mare! Ca bonus, probabil!
Sunt „n” motive ca să ne opunem acestei veritabile invazii. Unul mi-a venit în minte chiar în timp ce vă scriam rândurile de mai sus: milionul acela de evrei nedoriți și neaveniți, când va fi să meargă la vot, vă asigur că vor vota mult mai disciplinați decât maghiarii. Și, desigur, vor vota în favoarea celor care i-au primit în România cu atâta ușurință!… Adică vor vota în așa fel încât actuala clasă politică să se mențină la putere. Greșesc? S-ar putea… Dar nu vă grăbiți să-mi dați un răspuns. Mai gândiți-vă…
3. Luați în derâdere lozinca „nu ne vindem țara”!… Au defilat cu ea prima oară muncitorii de la IMGB, în februarie 1990, dacă nu mă înșel. Am fost printre cei, nu puțini, care le-am dat dreptate. Începuse să se vadă, cu Petre Roman și Silviu Brucan în fruntea Țării, încotro s-ar putea îndrepta lucrurile! Pericolul era evident! S-au găsit atunci destui comentatori ca să-i ia peste picior pe manifestanții atât de clar văzători! În fruntea acelor comentatori năuci sau năimiți s-a aflat un individ jalnic: Mircea Dinescu. Așa zis poet! Așa zis disident!… Vă sfătuiesc să nu-i faceți companie… Căutați alt tovarăș de idei! Și mai ales alte idei, din păcate!
Cât privește vânzarea țării, chiar aveți altă părere despre ce s-a întâmplat după 1990? Despre soarta IMGB-ului, a Combinatului de la Galați, a Roșiei Montana, a petro-chimiei românești, a flotei etc., etc.?! Eu n-am mai întâlnit pe nimeni în ultimii ani care să mai ia în bătaie de joc avertismentul acela, devenit după 22 de ani o tragică realitate! Vânzarea s-a produs, dragă domnule! Firește, nu s-a vândut chiar totul! Cea mai mare parte a economiei românești nu a fost vândută, ci a fost cu bună știință distrusă! Când, de voie-de nevoie, vinzi ceva, mai poți spera în recuperarea obiectului vândut! Dar ce să mai recuperezi din ceea ce nu mai există?! Pe acest site a fost publicată recent lista incompletă a obiectivelor industriale care au dispărut, au fost transformate în terenuri virane, bune de valorificat în afaceri imobiliare!… Peste 1500! Tragedia poate fi încă și mai mare! Procesul este în plină desfășurare. Nu-l sesizați? Mai sunt multe de vânzare, multe de distrus, inclusiv sufletele noastre! Ale voastre, ale tinerilor, cu precădere și după un plan foarte minuțios pus la punct!
4. Cunosc mulți tineri oameni de afaceri care gândesc în deplină cunoștință de ce se întâmplă în România și în lume. Le-am atras atenția asupra primejdiilor cu care se confruntă, în măsura în care își afirmă public ideile politice și cunoștințele de istorie… A devenit periculos să-ți exprimi chiar și în particular anumite idei. Idei prea …românești! Nu! Pericolul nu este să te ridice securitatea, ci să înceapă să-ți meargă prost afacerile!… O știu din experiența mai multor persoane, inclusiv cea proprie. Ce vă sfătuiesc să faceți? Orice soluție de comportament este bună dacă nu te face să-ți pierzi respectul de sine… Sau, cum spunea Shakespeare, rămâi credincios ție însuți și nu vei trăda pe nimeni…
5. Declarația unui procuror, cu care mă știu de pe vremea când, studenți fiind, lucram amândoi la Salvamar: „În toate marile privatizări frauduloase, legăturile duc în cele din urmă la un beneficiar evreu!”
Evident, n-or fi chiar toate, dar nici puține!
6. Să vă mai zic și de holocaust?! Când evreii, unii evrei, nu mulți și nu dintre cei serioși, ne acuză că am ucis sute de mii de evrei, sunt eu antisemit dacă le dovedesc că se înșeală sau mint pur și simplu?! Nu de antisemitism este vorba, ci de anti-românism! Anti-românismul este mult mai activ și produce de ani de zile dezastre mult mai mari decât le-a produs anti-semitismul românesc!
Domnule Lucian,  m-ar interesa un dialog cu dumneavoastră. Cu orice tânăr care încearcă să găsească locul cel mai potrivit pentru a face ceva util pentru ai săi, cei de azi și cei de mâine. Cel mai convenabil ar fi să vă răspund la o critică exactă făcută textelor mele, de pe site. Să răspund unor acuzații vizând idei și îndemnuri rostite de mine prin care mă abat de la linia adevărului și a dreptății! Eu vă asigur că m-am străduit să țin această linie. Dumneavoastră aveți îndoieli și vă exprimați reținerea față de poziția mea! E dreptul dumneavoastră să aveți această poziție. Dar orice drept face pereche cu o obligație sau mai multe. În cazul de față, dumneavoastră aveți obligația de a vă exprima mai deslușit motivele poziției afirmate, de a identifica în mod expres textele și propozițiile care v-au făcut să identificați la mine un spirit de „ură, răzbunare, românism ieftin, anti-semitism și anti-maghiarism”!
Sper că veți accepta invitația mea.
Cu cele mei bune urări, 

Ion COJA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*