Suntem cu ochii pe voi!

Roata morii se-nvarteste…

În prezent , am intrat în posesia unor acte care ne relevă tardiv dar, sperăm noi, nu prea târziu, iţele […]

În prezent , am intrat în posesia unor acte care ne relevă tardiv dar, sperăm noi, nu prea târziu, iţele încurcate ale acestei afaceri de demolare, la nivel de instituţii ale statului şi locale ale căror interese nu au coincis nicidecum cu cele ale urbei şi cetăţenilor săi de a conserva patrimoniul istoric. Mai pe înţeles, pe conducătorii acestor instituţii, în frunte cu Primăria Sibiu şi edilul şef primarul Klaus Werner Iohannis  i-a durut în cot de interesele istorice ale sibienilor. Singură pe redută, Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte a pierdut bătălia, trădată fiind de celelate instituţii care s-au coalizat monstruos pentru a strica ceea ce alţii ne-au lăsat moştenire întru dovedirea  trecutului, având drept scop doar realizarea profitului imediat al trepăduşilor traşi -împinşi în faţa noastră prin mijloace neortodoxe, îmbogăţiţii de carton ai „epocii de tranziţie” care nu se mai sfârşeşte fiindcă nu s-a furat încă tot ceea ce era de furat.

După cum vă amintiţi probabil mulţi dintre dvs. fidelii noştri cititori, în anul 2007 a fost în Sibiu marele tam-tam lansat de primarul Iohannis prin măreţul proiect căzut astăzi în desuetudine – oare de ce ?!- privind înscrierea centrului istoric al Sibiului pe lista UNESCO. Proiectul de înscriere pe lista de patrimoniu UNESCO ar fi adus finanţarea din bani europeni pentru lucrările de protejare a tuturor construcţiilor situate în interiorul limitei de zonă a Centrului Istoric.

E adevărat că ne-a păcălit atunci Iohannis cu acest basm iar nouă ne-a cam plăcut păcăleala, fiindcă se dorea votat la alegerile din 2008, ceea ce a şi reuşit. După alegeri însă, basmul a rămas în lumea lui şi realitatea în care centrul istoric al Sibiului este profanat cu clădiri moderne „marca” Ghişe, Carabulea şi alţi „potentaţi”, a căror construcţie este aprobată la propunerea primarului, fără nici un fel de jenă faţă de ceea ce înseamnă monument istoric şi protejare a acestuia, ne copleşeşte în fiecare lună la şedinţele Consiliului Local Sibiu.

Să revenim la povestea a ceea ce, cândva, a fost „MOARA” din Şoseaua Alba Iulia nr.2.

Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu, prin adresa cu nr.2936 /29.09.2008, răspunde petiţiilor care i-au fost adresate de către Adrian Troancă cu privire la situaţia imobilului istoric „MOARA” în urma apariţiei în presă a unor declaraţii ale primarului Iohannis, dezvăluind epopeea clădirii demolate.

Imobilul s-a aflat în proprietatea S.C. SALUBRIS S.A. până când aceasta s-a privatizat, după care a trecut în proprietatea S.C. GETESIB S.A. din cadrul grupului de firme BRANTER ROMANIA HOLDING Ges.m.B.H.-AUSTRIA.

Pentru a proteja „MOARA”, Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu a adus la cunoştinţa proprietarilor prin adresa nr.1160/03.07.2006  că orice intervenţie asupra acestei construcţii aflată în zona de protecţie a Centrului Istoric se poate efectua numai după obţinerea avizului Ministerului Culturii şi  Cultelor şi a „autorizaţiei de desfiinţare/construire” a Primăriei Sibiu.

La data de 21 februarie 2007 un inspector din cadrul Serviciului Monumente Istorice al Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu, arhitect Ştefania Romaşcan a constatat că stema murală care reprezenta efigia oraşului Sibiu şi avea inscripţionat şi anul 1775, situată pe frontispiciul clădirii, a dispărut. Se pare că acesta a fost primul pas spre transformarea din monument istoric într-o banală construcţie care, nemaifiind personalizată istoric, să poată fi dărâmată. Drept urmare a constatării dispariţiei stemei, s-a luat urgent hotărârea clasări imobilului „prin procedura clasării de urgenţă” în conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr.422/2001 modificată în 2006 privind protejarea monumentelor istorice. Potrivit articolului citat, alin.1 – „Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.” Alineatul 4 din acelaşi articol 20 prevede că „De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.”

În disperarea cauzată de spectrul distrugerii clădirii istorice, Direcţia Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu  a comunicat Înştiinţarea de clasare nr.443/23.02.2007 (facsimil 1) atât proprietarului – sub toate cele trei denumiri (Brantner Walter Ges.m.B.H, SC. GETESIB S.A., S.C. SALUBRIS S.A.) pentru a împiedica vreo confuzie voită din partea acestuia – cât şi Ministerului Culturii şi Cultelor D.G.P.C.N. – Secţiunea de evidenţă a monumentelor istorice, Primăriei Municipiului Sibiu – arhitect şef, Serviciul de urbanism şi amenajarea teritoriului, Serviciul autorizare, control, disciplină în construcţii, Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu – Direcţia investigaţii Criminale – Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional, Inspecţiei în Construcţii Sibiu.

Aşadar, nu numai proprietarul dar şi celelalte instituţii abilitate în a proteja monumentele istorice au fost înştiinţate din timp asupra regimului juridic al clădirii „MORII” dar niciuna nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru care este plătită să existe din banii publici.

Prin Înştiinţarea de clasare s-a solicitat proprietarului S.C. GETESIB S.A. să comunice copiii legalitate de pe actele de proprietate asupra „MORII”, după planul cadastral şi după înregistrările în cartea funciară, dar acestea nu au fost niciodată prezentate de către proprietar.

În dispreţ total faţă de măsurile de clasare, după un an, la data de 23 martie 2008 începuseră lucrării de demolare a  „MORII”, muncitorii care efectuau lucrările informând inspectorii Direcţiei Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu care s-au deplasat de urgenţă la faţa locului, că beneficiarul acestor lucrări este firma SC PRIMA SRL care ar fi cumpărat proprietatea de la S.C. GETESIB S.A. S-a încercat aşadar, prin procedeul binecunoscut de „plimbare” a proprietăţii prin mai multe mâini succesiv, să se piardă urma clădirii şi să se invoce necunoaşterea de către ultimul proprietar a regimului de monument juridic al acesteia. Chiar şi în cazul unei înstrăinări, S.C. GETESIB S.A. avea obligaţia de a înştiinţa cumpărătorul asupra regimului juridic al clădirii. Şi dacă nu a făcut-o GETESIB, aceeaşi obligaţie revenea Primăriei Sibiu şi celorlalte instituţii cărora li s-a adus la cunoştinţă declanşarea procedurii de clasare. Dar, nimeni nu a mişcat un deget !

Demolarea nu se terminase, actul final urmând să aibă loc la data de 29 martie 2008. Ca într-o piesă de teatru absurd, aceeaşi Direcţie de Cultură şi Culte aflată de una singură în luptă, a trimis o nouă adresă aceloraşi factori de răspundere pe care i-am enumerat anterior. Prin adresa respectivă, nr.722/28.03.2009 s-a solicitat proprietarului „MORII” şi celorlalte instituţii abilitate cu răspunderea privind protecţia monumentelor istorice „să se dispună măsurile ce se impun şi să ne acorde sprijinul în vederea aplicării şi respectării legislaţiei referitoare la protejarea monumentelor istorice şi a imobilelor aflate în zona de protecţie ale acestora”, precum şi luarea unor „măsuri urgente de pază şi protecţie pentru a preîntâmpina demolarea totală”.

Cu siguranţă, multă lume îşi aduce aminte că mass-media sibiană şi nu numai au semnalat şi au întors pe toate părţile momentul demolării, fără nici un rezultat. După demolarea totală a „MORII” din data de 29 martie 2008, primarul Iohannis a declarat presei că Direcţia de  Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu poartă răspunderea evenimentului nedorit.

Profesoara Adina Vlaic, Director al Direcţiei de  Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu, arată însă în adresa către petiţionarul Adrian Troancă (facsimil 2): „Primarul Sibiului a declarat în presă că instituţia noastră se face vinovată de demolarea construcţiei, în văditul scop de a ascunde inacţiunea complice a primăriei şi serviciilor specializate”… După care directoarea Vlaic acuză: „Primăria Municipiului Sibiu ar fi trebuit să se întrebe eventual de ce nu mai este notată în CF construcţia şi să sesizeze organele de urmărire penală pentru a ancheta momentul, împrejurarea şi mai ales cui a folosit „dispariţia” din scripte a imobilului. Tot Primăria Municipiului Sibiu ar fi trebuit să se întrebe în baza cărui document Primăria a încasat sau nu impozit pe clădirea respectivă timp de 18 ani din 1990.” Precizăm pentru „neştiutorii” de la Primărie că „MOARA” a fost înscrisă în cartea funciară nr.45491 nr. topografic 6470/1839, neexistând posibilitatea să nu fi fost  întabulată, dată fiind vechimea construcţiei şi funcţionarea regimului de carte funciară în Sibiu încă din perioada administraţiei austro-ungare.

Întrebările sunt, evident, retorice. După ce instituţiile sesizate de către Direcţia de  Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Sibiu asupra pericolului pieirii clădirii „MORII” nu au luat nicio măsură de salvare a vestigiului istoric, a incrimina această Direcţie punându-i în cârcă vina a demolării este un act de laşitate şi diversiune, atâta timp cât, prin curgerea timpului se poate constata cu uşurinţă că interesele convergente ale oportunismului şi corupţiei au constituit motorul distrugerii unui monument emblematic pentru Sibiu. Ne întrebăm, retoric bineînţeles, deoarece nu sperăm la vreun răspuns: cine va plăti şi dacă se va plăti vreodată „Oale sparte”? Măcar persoana care avea obligaţia să întocmească un proces verbal  de amendă pentru demolarea unui imobil fără proiect şi autorizaţie de demolare va fi penalizată sau se aşteaptă termenul de prescriere, ca în atâtea alte cazuri din Sibiu şi nu  numai?

Doina DAMIAN

 Oana RUBA


Galerie foto:

{gallery}2009/nr2/252{/gallery}


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*