Dosar Justitiarul

Resuscitarea Coloanei a V-a (II)

Biserica Regnicolară Evanghelică a încheiat la data de 11 august 1942 o Convenţie Generală prin care adera la Grupul etnic...

Biserica Regnicolară Evanghelică a încheiat la data de 11 august 1942 o Convenţie Generală prin care adera la Grupul etnic German, prin care adoptă un nou statut şi, totodată, ceda o parte a bunurilor sale mobile şi imobile către Grupul Etnic German.

Datorită aderării şi colaborării cu Grupul Etnic German, averea Bisericii Regnicolare Evanghelice a intrat sub incidenţa Legii 485/7.10.1944. Prin această lege, semnată de Regele Mihai, a fost dizolvat Grupul Etnic German şi proprietăţile imobiliare ale acestuia au fost confiscate de Statul Român. Legea nr. 485 nu a fost abrogată, iar pretextul recuperării imobilelor naţionalizate de către comunişti este un act de impostură, deoarece aceştia nu au trecut imobile aparţinând bisericii evanghelice în proprietatea statului, ci, eventual, au aplicat legea pronunţată pe perioada monarhiei. Prezentăm, în continuare două memorii primite la redacţie. Este o simplă coincidenţă numele Popa, pe care îl au ambele familii.

Stimate Domnule Albin

Marinescu,

Mă numesc Emil Popa, locuiesc în Sibiu, str. G-ral Magheru nr.16, în centrul istoric istoric al oraşului. Doresc să vă semnalez o problemă legată de retrocedări către Biserica Evanghelică. Întrucât multe dintre imobilele dorite de către Biserică au fost vândute chiriaşilor în baza Legii 85/92 sau a Legii 112/95 de către Statul Român prin RAGCL Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice a deschis peste 200 de procese împotriva proprietarilor actuali, privind anularea actelor de vânzare/cumpărare .
Afectate de acestea, sunt numai în orasul Sibiu, peste 200 de familii, majoritatea de condiţie modestă
sau pensionari. Pentru a vă face o idee mai clară, vă voi expune în continuare cazul locuinţei mele, pe care îl consider tipic pentru cele semnalate în oraşul Sibiu. În martie 2002 am cumpărat o locuinţă de 34 mp în imobilul de la adresa de mai sus, de la un fost chiriaş al RAGCL Sibiu, Ivan Constantin, care a cumpărat-o de la RAGCL Sibiu cu contractul nr.4799/1998 în baza Legii 85/92/R, fără interdicţie de înstrăinare. În momentul cumpărării, imobilul nu era grevat de sarcini, în consecinţă s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare şi s-a intabulat în favoarea mea şi a viitoarei mele soţii, Faraon Felicia Elena, cu încheierea de intabulare nr. 3021/21.03.2002.
În iunie 2003, Biserica Evanghelică din Sibiu deschide proces împotriva Primăriei Sibiu, SC URBANA SA (fost RAGCL), Ivan Constantin, Popa Emil Cornel şi Faraon Felicia Elena, pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Istoricul imobilului este următorul :
• În 1939 în baza Legii pentru desfiinţarea comunităţii de avere denumită
“Universitatea Săsească şi a celor şapte Juzi “împărţirea patrimoniului ei şi înfiinţare Aşezământului Cultural “Mihai Viteazu”, se înscrie dreptul de proprietate în favoarea Bisericii regnicolare evanghelice din Romania.
• În 21.11.1940, prin Legea 830 se constituie Grupul Etnic German din România, persoană juridică română de drept public, organizaţie fascistă, reprezentantă pentru România a Partidului Naţional-Socialist German (NDSAP) .
• În 1942 Biserica Evanghelică aderă la Grupul Etnic German şi încheie o Convenţie prin care transferă
dreptul său de proprietate în favoarea Grupului Etnic German asupra unor proprietăţi, printre care şi
imobilul în care se află locuinţa mea.
• În 12.09.1944 prin Convenţia de Armistitiu la art.15 “Guvernul Român se obligă să dizolve organizaţiile pro hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc”.
• În 07.10.1944 – Decretul Lege nr.485 abroga Legea 830/1940 de înfiinţare a Grupului Etnic German , “Statul Român devine pe data prezentei legi proprietar al bunurilor aparţinând Grupului Etnic German din România”, inclusiv al imobilului în cauză.
• În perioada 1945-1947 are loc un proces în contencios administrativ prin care Biserica Evanghelică contesta decizia statului român care ordona ca pe lângă preluarea tuturor bunurilor proprietatea fostului “Grup Etnic German” să fie preluate şi toate bunurile prevăzute în convenţia din anul 1942 dintre reclamanţii Biserica Evanghelică şi Grupul Etnic German, inclusiv averea fostei Universităţi Săseşti, ca fiind Statul Român titularul acestor bunuri. Curtea de Apel Sibiu prin Deciziunea Civilă nr. 87/22.03.1947 respinge acţiune bisericii contra statului român.
• În 27.09.1947 – se intabulează cu titlu dreptul de proprietate în favoarea Statului Român (n.r.: facsimil 5) • În procesul în curs început în iunie 2003 Judecătoria Sibiu prin Sentinţa Civilă nr.614/29.01.2004 şi Tribunalul Sibiu prin Decizia Civilă nr.197/23.03.2006, resping acţiunea Bisericii Evanghelice.
• Biserica Evanghelică face Recurs la Curtea de Apel Alba, unde în data de 05.10.2006 îi este admisă acţiunea. “Reţeta de succes a Bisericii” atât în cazul meu cât şi în toate cazurile din Sibiu este după cum urmează: Cu toate că Judecătoria şi Tribunalul Sibiu resping acţiunea bisericii, deciziile irevocabile le dă Curtea de Apel Alba, care admite acţiunea susnumitei Biserici. Au scăpat de acestă filieră doar cei care au putut să-şi strămute acţiunile la alte instanţe, respectiv cei care – prin schimbarea Codului de procedură Civilă – au avut drept doar la două instanţe, soluţia definitivă şi irevocabilă fiind dată de către Tribunalul Sibiu. Din acest motiv soluţiile finale sunt foarte amestecate, putând exista în acelaşi imobil proprietari cărora li s-a menţinut dreptul de proprietate (decizii irevocabile date de Tribunalul Sibiu, respectiv Curţile de Apel Braşov, Tg.Mureş, Craiova) şi proprietari cărora li s-au anulat contractele de vânzare-cumpărare (decizii irevocabile date de Curtea de Apel Alba). Numai în imobilul în care este situată locuinţa mea există trei locatari cărora nu li s-au anulat contractele de vânzare-cumpărare şi alţi doi, printre care şi eu, care au pierdut, chiar dacă aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în aceeaşi perioadă (anii 1997-1998) şi în baza aceloraşi acte normative. Dacă Statul Român reconstitue dreptul de proprietate, discutabil, al Bisericii Evanghelice, după 60 de ani, dreptul nostru de proprietate poate fi călcat în picioare? Nouă cine ne protejează proprietatea? Mă văd nevoit să constat că în România există o dublă măsură pentru acest lucru, unii fiind probabil mai egali decât alţii. Dacă timpul vă permite să vă aplecaţi şi asupra acestei probleme, vă rugăm să ne ajutaţi.

Cu stimă,

Popa Emil Cornel

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>