Editorial

Renate Göckler-Timoschenko, comunista care scuza fascismul

Nu era drept să fie retrocedate comunităţii saşilor, care a fost de la început proprietarul de drept? Numai cât au […]

Nu era drept să fie retrocedate comunităţii saşilor, care a fost de la început proprietarul de drept? Numai cât au pierdut saşii când în 1945, la reforma agrară, terenurile lor erau deja expropriate (bărbaţii şi femeile valizi erau deja în deportare în URSS!) şi date românilor  –  care apoi în 1990 le-au obţinut înapoi, în timp ce saşii au trebuit încă să se mai lupte pentru nişte «rezerve» (întâmplător cunosc bine chestiunea, pe vremea aceea m-am luptat şi eu din partea ziarului «Neuer Weg», în redacţia căruia lucram, ca să primească şi saşii măcar nişte «firimituri» …). Şi nu ştiu cine a mai scos aberaţia că «Deutsche Volksgruppe» era antiromânească??? Îmi pare rău dar constat că există jurnalişti «de investigaţie» care stau cam slab cu documentarea. Ca să nu mai zic că comparaţia cu Mişcarea Legionara e de-a dreptul rizibilă. Se simte cineva continuatorul legal al legionarilor? N-are decât să ceara patrimoniul lor înapoi! Renate Göckler-Timoschenko M.A.
Köln, Germania”
. Doamna respectivă este o fostă ziaristă comunistă. Sau acum, pentru că locuieşte în Germania, nu se mai pune? Probabil că s-a dat de trei ori peste cap, ca în basme şi a devenit subit capitalistă. Dictaturile comuniste şi naziste au avut ţeluri comune, doar dacă ne gândim la Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, sau dacă ţinem cont de faptul că Partidul Muncitoresc German Național – Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – NSDAP), partidul nazist al lui Adolf Hitler, era muncitoresc şi socialist, nu doar naţionalist. Lăsând deoparte faptul că deşi susţine că ar cunoaşte istorie, doamna în cauză este paralelă cu ştiinţa aceasta, făcând şi abstracţie de greşelile gramaticale şi cacofoniile din text, respectiva fiind scuzată de faptul că pe vremuri scria la o publicaţie în limba germană din România (tot o „persecuţie” şi „atrocitate”a regimului comunist îndreptată împotriva minorităţii germane!), nu putem totuşi să trecem cu vederea deturnarea intenţionată a purului adevăr! A făcut-o înaintea noastră un alt comentator de pe internet, dar noi o să  detaliem. Iată ce spunea comentatorul, care semnează Radu, pe blog-ul domnului senator şi avocat Iulian Urban, ca răspuns la observaţiile doamnei Renate Göckler-Timoschenko: „Măi tovarăşă ex-ziaristă comunistă, dumneata nu ai citit bine textul. Comuniştii nu au confiscat nimic, ci au aplicat un decret-lege al regelui Mihai. Citez: «Or, aşa cum se ştie, desfiinţarea şi confiscarea bunurilor a avut loc la momentul 1944, prin decret regal, nicidecum prin naţionalizarea comunistă.» Eşti superficiala şi subiectivă. Este ca si cum eu aş fi la fel de superficial şi aş afirma că eşti comunistă fiindcă ai şi un nume rusesc pe lângă cel german. Saşii au fost deportaţi în URSS fiindcă s-au înghesuit să se înscrie în Waffen SS, trupe care au comis cele mai mari atrocităţi pe frontul de est împotriva populaţiei civile. Era normal ca ruşii să se răzbune. Nu au fost luate măsuri de deportare împotriva celor care au făcut parte din armata regulata germană. Aşa că, dumneata stai rău cu documentarea sau eşti subiectivă şi rău intenţionată.” Acel domn Radu a punctat destul de bine, dar ce nu ştia respectivul comentator maliţios, într-un fel îndreptăţit de vehemenţa pătimaşă din comentariul nemţoaicei, era calitatea pe care o are aceasta, actualmente, în Germania. Dânsa reprezintă Oficiul de Presa al Asociaţiilor Parohiilor Evanghelice din regiunea Köln, aşa că este explicabilă încrâncenarea cu care sare în apărarea coreligionarilor din România.

Frau Timoschenko – sună destul de caraghios, ca apelativul… Herr Stalin -, haideţi să lămurim cum a fost cu „impunerea lui Hitler” pentru ca patrimoniul comunităţii germane din România să fie integrat în grupul Etnic German. Dictatorul nazist nu a impus nimic, ci biserica evanghelică, aceea pe care o reprezentaţi dumneavoastră acuma în regiunea Köln, a venit de bunăvoie, cu întreaga sa avere, alături de Deutsche Volksgruppe din România. Am demonstrat acest fapt neîndoielnic în articolul intitulat „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial”, publicat în „Justiţiarul sibian” din data de 22 iunie 2010. Iată câteva fragmente din acel articol, la a cărui documentare s-a muncit foarte mult:

…11 august 1942. Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un stat în stat) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer) din Braşov. Iată ce cuvântau cei doi „camarazi” hitlerişti în 31 martie 1941, la Braşov: „Germanii din patria noastră, care sub uriaşa influenţă a mişcării naţional-socialiste a lui  Adolf Hitler  aspiră la o nouă şi puternică unitate, sunt divizaţi din punctul de vedere al credinţei religioase în cel puţin două mari grupuri – Conştiinţa naţională a germanilor şi credinţa religioasă nu se mai suprapun. De aceea conducerii Grupului Etnic German îi revine azi o mai mare importanţă în comparaţie cu trecutul.[…] Acum însă, după ce  Grupul nostru Etnic German este recunoscut în România prin decretul lege din data de 20 noiembrie 1940  ca personalitate juridică şi este înzestrată cu certe competenţe în cadrul comunităţii, misiunea Bisericii noastre, de conducere politică a poporului, necesară în trecut se sfârşeşte, iar conducerea populară revine iarăşi în drepturile sale.[…] Volksgruppenführer (Nota traducerii: Volksgruppenführer = Conducător al Grupului Etnic German. Minorităţile etnice germane din ţările din Europa centrală şi de Sud-Est (Cehia, Polonia, România) au fost organizate în aşa numite Volksgruppen (Grupuri Entice). Saşii din Transilvania îl aveau  conducător pe Andreas Schmidt, fost Obergruppenführer SS) , vin astăzi la dvs. ca un camarad mai vechi, care, cu mare mândrie şi bucurie şi, să speram fără a fi înţeles greşit, poate să arate deschis aici faptul ca a participat activ în calitate de  lider al unui important sector al frontului (Nota traducerii: În mod figurat. Propaganda nazistă se referea deseori la populaţia civilă ca făcând parte din „Frontul de acasă”), însă deseori şi în calitate de soldat politic la  întreruperea mişcării de înnoire naţionalistă aici în ţară […] Vin la dvs. într-un moment istoric important, căci la chemarea măreaţă a destinului, poporul nostru sub conducerea lui Adolf Hitler are de trecut o proba de tărie fără egal şi sub forţa evenimentelor actuale, contradicţiile vechi trec înapoi şi întregul popor german va fi unitar ca într-o continuă camaraderie de lupta…” (Wilhelm Staedel, episcop). Iată şi replica: „Stimate Domnule Episcop şi dragă camarade, vă mulţumesc dumneavoastră care aţi intrat în rândurile mişcării naţional-socialiste ca unul dintre cei mai buni pentru disponibilitatea dumneavoastră la colaborare şi pentru înţelegerea dumneavoastră pentru noile vremuri şi noile sarcini al Grupului nostru Etnic” (Volksgruppenführer Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German). Am citat fragmente din cuvântările celor doi nazişti, reproduse în publicaţia „Südostdeutsche Tageszeitung„, nr. 15 din 2 aprilie 1941, pag. 3.

Mai este ceva de comentat, doamnă Göckler? Traducerea este din presa de limbă germană din România, chiar dacă nu este vorba de „faimosul” ziar comunist „Neuer Weg” („Drum nou”, în limba română) la care aţi lucrat dumneavoastră. Pe acei conducători ai bisericii evanghelice – pe care o reprezentaţi dumneavoastră acum în Germania, aspect care explică şi subiectivismul de care daţi dovadă – nu i-a obligat nimeni, nici măcar Adolf Hitler!, să se alăture unei organizaţii naziste. Au făcut-o din proprie convingere şi nu doar benevol, ci chiar cu elan doctrinar. Problema neplăcută constă în faptul că doctrina respectivă era fascistă! Şi încă ceva, referitor la, cum spuneţi dumneavoastră, „aberaţia că «Deutsche Volksgruppe» era antiromânească”. Într-un fel aveţi dreptate cu „aberaţia”, acea abatere de la normal sau corect. Deutsche Volksgruppe (Grupul Etnic German din România) nu era doar o organizaţie antiromânesc, ci, conform teoriei superiorităţii germane din doctrina nazistă, această formaţiune era împotriva oricărei etnii care nu avea sorginte ariană! Aşa este corect.Nemţii şi-au dispreţuit etnic până şi aliaţii iniţiali, italienii şi ungurii, dar nu au avut încotro fiindcă nu puteau să înfrunte întregul continent european de unii singuri. În rest, doamnă Renate Göckler-Timoschenko, salutări din proximitatea Şelimbărului dumneavoastră natal, care se află la doi paşi de mine.

Marius Albin MARINESCU

P.S.: În septembrie 1980, la o săptămână după ce mă căsătorisem, am petrecut o mini-vacanţă de şase zile la hotelul „Dacia” din staţiunea Neptun, prin O.J.T. Sibiu, împreună cu cea care-mi devenise soţie. În acea „lună” de miere, de nici măcar o săptămână întreagă, ne-am împrietenit cu un cuplu de saşi, Renate şi Klaus. Ea era din Şelimbăr, iar el din Cisnădie. Pe Klaus îl cunoşteam dinainte, de la „chefurile” liceenilor. Sejurul conţinea şi o excursie de o zi în Bulgaria. La frontieră au fost coborâte din autocar, de către vameşii români, câteva persoane alese la întâmplare pentru abuzivul şi umilitorul control corporal. Autocarul a întârziat o oră fiindcă domnişoarei Renate i-a fost găsită în chiloţi o sumă de bani româneşti pe care intenţiona să-i schimbe în leva pe teritoriul Bulgariei. Aceasta îi ascunsese, deoarece era impusă o anume limită de bani cu care aveai voie să treci legal frontiera. Mai toţi românii din autocar aveau asupra lor lei ascunşi, inclusiv eu, pentru cumpărături de la vecini (ţigările americane sau aspiratoarele şi aparatele de fotografiat ruseşti erau mărfurile cele mai căutate), dar ghinionul căzuse doar pe biata Renate. Comuniştii, cei pe care îi blamează doamna Renate Göckler-Timoschenko, cu toate că a fost de-a lor (era obligatoriu să ai carnet de membru P.C.R. pentru ca să lucrezi în presă), nu au fost aşa de câinoşi încât să-i confişte proaspetei noastre prietene definitiv acei bani, ci i-au returnat la revenirea în vamă. Mă întreb dacă este vorba de una şi aceeaşi Renate din Şelimbăr, mai ales că generaţia corespunde. Nu tendenţios şi răutăcios, ci din pură curiozitate, fiindcă cei doi saşi chiar erau oameni de ispravă şi ne-am mai căutat reciproc după acel scurt concediu.

2 Comments

  1. Renate Göckler-Timoschenko

    Va rog sa stergeti acest articol din archiva si de pe homepage. Stiti foarte bine cite de denigrator si nedrept este. Nu apare impreuna cu luarea mea de pozitie/dreptul la replica.
    Multumesc,
    R. Göckler-Timoschenko

    • admin

      Trimiteti replica spre publicare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*