Editorial

PRIMARUL MEDIASULUI ESTE MAI NEAMT(U) DECAT CEL DE LA SIBIU

Este bine că-i aşa, că atunci când vorbim de alte popoare pomenim doar de însuşirile lor bune, dar este rău...

Este bine că-i aşa, că atunci când vorbim de alte popoare pomenim doar de însuşirile lor bune, dar este rău că noi, românii, ne batjocorim singuri, de parcă nu ar fi suficient că ne hulesc duşmanii din exterior. Se practică o manipulare ordinară, susţinută de cozile de topor autohtone, care trebuie să ne inducă convingerea falsă că suntem un popor de hoţi, leneşi, neserioşi şi nemernici. Total neadevărat! Chiar dacă există şi astfel de oameni printre români, ei există şi la alte neamuri, „fiecare pădure are uscăturile ei”, dar nu se pot cumula toate defectele ca aparținând doar unui singur popor în întregul său.

Deşi nu a beneficiat de fonduri speciale, deoarece nu a fost „capitală culturală europeană”, cu puţinii bani din bugetul local, Mediaşul nu doar că a ţinut pasul cu municipiul reşedinţă de judeţ, dar chiar l-a depăşit în multe privinţe. Un mare atu constă în conservarea deosebită a aspectului medieval al oraşului, fără clădiri moderne plasate dizgraţios în buricul târgului, în coasta imobilelor de patrimoniu. La fel, piaţa centrală a rămas neschimbată, fiind o oază de verdeaţă în mijlocul centrului istoric. La polul opus, Piaţa Mare din Sibiu, cândva şi ea un plămân verde în mijlocul oraşului, cu rondou vegetal şi alei printre formele geometrice cu gazon, dantelate pe margini cu panseluţe şi gura-leului, arată azi ca un enorm platou de cazarmă. Zona a fost distrusă de unul dintre prim-secretarii comunişti ai judeţului, Elena Nae, aceasta dorind mult spaţiu pentru masele de oameni ai muncii, care urmau să-l ovaţioneze pe „tovarăşul” Nicolae Ceauşescu atunci când acesta ar fi întreprins o „vizită de lucru” şi s-ar fi adresat sibienilor. În loc să refacă această piaţă şi să-i redea frumuseţea de odinioară, primarul Klaus Iohannis a preferat să continue orientarea arhitectonică a Elenei Nae, înlocuind doar piatra cubică cu alta de proastă calitate, care ori s-a tocit deja, ori iese din caldarâm. Piatra cubică veche, din granit de calitate, a fost cărată cu portbagajul şi vândută în Austria! Pretextul că s-a dorit revenirea la aspectul medieval cade, din moment ce a fost plasată acea fântână arteziană modernă, cu apa țâșnind din pavaj, numai bună ca să se bălăcească vara boschetarii printre jeturile de apă, spre deliciul şi „admiraţia” turiştilor. Cum Dumnezeu să ne accepte UNESCO pe lista de patrimoniu, cu combinaţii de soiul acesta între vechi şi modern?
Primarul Teodor Neamţu a continuat „politica” administrativă a regretatului Daniel Thellmann, în fond politica interesului public, fără privilegierea unei anumite etnii, fără campanii furibunde de retrocedări către falşi moştenitori sau proprietari impostori, cum s-a întâmplat, din păcate, la Sibiu. Daniel Thellmann a fost un sas vrednic, posesor al calităţilor etniei sale, care nu a favorizat medieşenii de naţionalitate germană prin retrocedări nedrepte cu efect de prigonire a românilor din oraş. Tot ceea ce s-a construit sau renovat la Mediaş a fost temeinic, nu pripit, ca la Sibiu, când autorităţile zugrăveau casele de pe Corso în decembrie 2006 şi ascundeau gunoiul sub preş, ca să nu vadă „soacra” Europa halul în care arată „capitala” ei culturală din anul 2007. Acest „îngrăşat al porcului în Ajun”, nu a fost de mare folos, fiindcă evenimentele „capitalei culturale europene” au prins oraşul cu porţile de acces vraişte, Gara şi Piaţa Gării fiind în şantier, iar aeroportul internaţional neterminat. Dureros este că aceste obiective s-au degradat, la scurt timp după ce au fost terminate şi inaugurate cu mare tam-tam, fiindcă la tăiat de panglici inaugurale nu-l întrece nimeni pe primarul Iohannis, poate doar răposatul Ceauşescu. Pista aeroportului „internaţional” (cu trei zboruri pe zi!) s-a făcut praf, prăbuşindu-se în zona de balizaj, iar Piaţa Gării s-a făcut pulbere după doar doi ani, toată piatra cubică (adusă, cică, din China!) ieşind din pavaj, deşi traficul a fost doar pietonal. Este demn de menţionat că cele două lucrări de proastă calitate au fost executate cu „firme germane, serioase”!
În timp ce la Sibiu edilii şi-au bătut joc de transportul ecologic, desfiinţând, pur şi simplu, transportul cu troleibuzele după ce se investiseră foarte mulţi bani în acesta, Mediaşul a extins transportul de acest tip în două cartiere, Vitrometan şi Gura Câmpului şi a completat parcul auto cu astfel de autovehicule silenţioase, nepoluante, elegante şi performante. Sibienii au asistat impasibili la jaful avuţiei comune, la aruncarea pe fereastră a cel puţin 20 de miliarde de lei, neamortizaţi, cât a costat reţeaua nouă de cablu din cupru, montată în perioada 2006-2008. Cuprul rezultat de la 57 km de reţea – din care 40% era nouă – a fost vândut pentru ridicola sumă de 1 miliard (!), bani cu care s-au achiziţionat nişte hârburi de autobuze poluante din Occident (standard de emisie noxe: Euro 1 !), ciururi de care nemţii nu ştiau cum să se descotorosească.
Primarul municipiului de pe Târnava Mare a promis că nu vor mai exista străzi nemodernizate şi după cum evoluează asfaltările este clar că se va ţine de cuvânt, deci nu au fost doar făgăduieli electorale. Din anul 2004, de când oraşul a fost condus de tandemul Thellmann – Neamţu şi până în prezent au fost modernizate 54 de străzi, dublu faţă de perioada 1990-2004. Pentru 50 de străzi de piatră s-a obţinut finanţare de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Conform planului de dezvoltare, în anul 2013 Mediaşul va fi un oraş cu infrastructură rutieră la standarde europene. Comparativ, Sibiul are aproximativ 40 % din străzi de piatră sau pământ, iar cele asfaltate sunt jalnice, degradându-se anual, vina fiind aruncată, invariabil, pe traficul greu. Să vedem ce scuze se vor mai găsi în viitor, deoarece din decembrie anul trecut s-a finalizat centura ocolitoare a Sibiului şi traficul greu nu mai tranzitează oraşul. La această realizare, singura palpabilă şi practică după anul 2007, Iohannis nu a avut absolut nici un merit. Ne place, nu ne place, trebuie să recunoaştem că singurul care este vrednic de laude, pentru şoseaua pe patru benzi care ocoleşte Sibiul, este actualul guvern. Probabil că de aceea îl şi critică Iohannis de fiecare dată când are ocazia, fiindcă s-a simţit frustrat şi detronat de pe piedestalul său de „tătuc” înfumurat, căruia sibienii trebuiau să-i fie recunoscători şi să-i aducă osanale pentru toate lucrurile bune care se întâmplau în oraşul lor! Decât să comenteze în mod răutăcios guvernul, ofuscat din cale afară că nu i-a ieşit pasienţa de a conduce chiar el executivul în calitate de premier, mai bine şi-ar face datoria de primar, reparând străzile. Până şi bulevardul Vasile Milea, artera principală prin care se intră în oraş, dinspre Braşov şi Vâlcea, arată dezastruos, cu gropi adânci în carosabil, care distrug sistemele de suspensie şi direcţie ale autovehiculelor.
La Mediaş majoritatea şcolilor au avut parte de reparaţii capitale, iar două şcoli generale, două licee şi trei grădiniţe au fost complet reabilitate termic. Însă, în reşedinţa de judeţ auzim în fiecare toamnă veşnicele lamentări că nu sunt bani pentru reparaţii în unităţile de învăţământ. Bine că se găsesc resurse pentru spectacolele pornografice prezentate de actorul-director Constantin Chiriac în acel festival internaţional de circ, pe care „managerul” delapidator îl numeşte  teatru, pentru focuri de artificii aiurea şi pentru „teatrul de balet”, că exact asta ne lipsea, precum chelului tichia de mărgăritar! Fără surle şi tobe, la Mediaş s-au organizat anul trecut peste 200 de evenimente culturale. Oraşul are scriitori şi poeţi recunoscuţi la nivel naţional, artişti plastici de excepţie, formaţii de muzică, ansambluri de dansuri şi ştie cum să-şi promoveze propriile valori. Nu ca la Sibiu, unde trebuie adus impostorul tuciuriu Mircea Dinescu ca să prezinte „cultura” sa de maidan, în fond doar un pretext penibil pentru ca jalnicul măscărici să-şi comercializez propriile vinuri, vânzare asortată cu măscările rostite pe scenă, spre jena şi stupefacţia celor care-şi aduseseră soţiile şi copiii la o aşa-zisă „lansare de carte”. Mediaşul s-a distanţat în faţa Sibiului până şi în sport, având echipă de fotbal în prima divizie, un vis care pare irealizabil pentru microbiştii sibieni, după ce au fost amăgiţi cândva cu F.C. Sibiu, echipă folosită în scop pur electoral şi apoi abandonată. În schimb, sunt vânate bazele sportive pentru afaceri imobiliare, stadionul „Voinţa” figurând de multă vreme pe lista neagră a primarului sibian şi a clicii sale.
Interesul administraţiei pentru problemele prioritare ale oraşului s-a concretizat, la Mediaş, în cele 73 de terenuri repartizate tinerilor sub 35 de ani pentru construcţia de case. Presupunem că nu li se vor cere sume enorme pe terenul aferent, aşa cum s-a hotărât cu nesimţire de către Consiliul Local Sibiu, la o inițiativă similară, după ce iniţial anunţaseră că tinerii primesc gratis acele locuri de case, fapt care i-a şi determinat să construiască. Spre binele medieşenilor, mai puţini favorizaţi de soartă, s-au finalizat lucrările la blocul de locuinţe sociale de pe strada Luncii, la fel şi cele de la Centrul de recuperare pentru persoane cu handicap. Tot în cursul anului trecut a fost dată în folosinţă o nouă creşă, cu o capacitate de 30 de locuri. Aceste cifre le-am cules din presă, ca nu cumva cititorii să aibă impresia că scriem doar ca să ne aflăm în treabă şi să-l ridicăm în slăvi pe primarul Mediaşului, iar pe cel al Sibiului să-l deposedăm de meritele sale. Care merite? Sfidarea sibienilor printre care face slalom cu limuzina germană, arborându-şi superioritate ariană, atunci când traversează Piaţa Mare interzisă traficului auto, este un merit? Sau poate un alt merit este detaşarea sa de plebe, evidentă prin intrarea specială în primărie, uşă prin care doar el are acces sau casa sa păzită non-stop de poliţia comunitară? Cine-i individul acesta care umblă nu doar cu părul vopsit, ci şi „cu cioara vopsită”? Se crede cumva un zeu, de acolo din „turnul de fildeş” în care s-a cocoţat pe votul încrezător al sibienilor?
Deci, în al doilea oraş al judeţului se văd concret rezultatele muncii în folosul comunităţii, fără tăieri de panglici şi cohorte de jurnalişti, care trebuie să proslăvească măreţele realizări ale „cârmaciului”, cum se întâmplă frecvent la Sibiu, fără ca adulatul să sesizeze grotescul şi penibilul acelui trecut pe care noi îl credeam îngropat definitiv, împreună cu celălalt cârmaci. Adevărul este că a fost înlocuit un dictator comunist, cu altul hitlerist. Avem proprietatea cuvintelor şi nu folosim termenul „hitlerist” la modul peiorativ, ci conform cu realitatea, deoarece Klaus Iohannis a transformat FDGR-ul, al cărui preşedinte este, în succesor al Grupului Etnic German, o organizaţie hitleristă din Al Doilea Război Mondial, calitate consfințită printr-o sentinţă judecătorească conformă cu dorinţa noului Führer.
Aici, în municipiul reşedinţă de judeţ, avem parte doar de vorbe goale, declaraţii de presă care critică guvernul, prognoze economice la nivel naţional, european şi planetar, dar Sibiul stă cu străzile desfundate, trotuarele crăpate, cu câini vagabonzi care umblă în haite, nederanjaţi de nimeni, chiar şi prin centrul oraşului. Casele spoite în grabă cu trei ani în urmă, pe Corso, se coşcovesc, dar suntem minţiţi în faţă că trăim în cel mai frumos şi cel mai curat oraş din România. Uitasem de corupţie… Până la arestarea fostului prim-procuror Florin Apostu, se făurise încă o imagine falsă a Sibiului, prezentat ca fiind condus de oameni cinstiţi şi incoruptibili, care veghează la legalitate… O legendă a fost spulberată. Ce urmează?
Primarul Mediaşului acordă audienţe şi merge prin cartiere, special pentru a se întâlni cu cetăţenii care l-au ales. Nu acelaşi lucru se întâmplă la Sibiu, deşi Iohannis, atacat fiind pe subiectul acesta de către contracandidaţi săi din alegerile trecute, a promis că o să respecte în viitor programul de audienţe. Aiurea! Kaizer-ul sibian nu se întâlneşte decât cu preşedinţi de stat, cu capete încoronate şi cu înalte oficialităţi din U.E., neavând timp şi pentru amărâţii care şi-au făcut totuşi timp să meargă să-l voteze. Unde-i modestia nemţilor? Păi, o întâlnim la Neamţu, la domnul Teodor Neamţu, primarul Mediaşului, care nu doar că se întâlneşte cu oamenii de rând, dar se şi comportă ca un om obişnuit. Fără limuzină parcată sfidător în zona de acces interzis pentru autovehicule, fără poliţişti comunitari care să-i păzească locuinţa pe banii contribuabililor. Presupun că nici nu se îmbracă la magazinele de firmă din Viena, ca omologul său sibian şi nici nu-şi face concediile de iarna în Republica Dominicană.
Noi nici nu credem că Iohannis este sas, mai ales că are şi numele stâlcit! În germana literară, numele său, scris corect, ar fi fost Johannes, nu Iohannis. Scris aşa, apare ca şi cum un român ar avea trecut numele în cartea de identitate Gheorjescu, în loc de Georgescu. Nu, sigur nu este sas, fiindcă nu are comportament de neamţ! Mulţi primari din Germania merg la birou cu bicicleta, tocmai pentru a demonstra alegătorilor că sunt „verzi”, adică militează în favoarea ecologismului şi nu doresc poluarea localităţilor pe care le păstoresc. Credeţi că un autentic primar german accepta „cadou” o limuzină de la o firmă, chipurile pentru ai face reclamă? În mod cert, nu! În primul rând ar fi fost în joc prestigiul său, iar în al doilea rând intervenea aspectul moral, adică riscul de a fi suspectat pentru luare de mită. Primarul sibian semănă mai repede cu „miticii” dâmboviţeni: indiferent faţă de problemele reale ale urbei, arogant cu amărăştenii, pus pe căpătuială, demagog, carierist şi mincinos. Nici măcar cu parvenitul de primar al Constanţei nu-l poţi compara, chiar dacă şi acela îşi face vacanţele tot prin Caraibe. Dar măcar nu merge pe ascuns acolo, ca să nu se prindă electoratul şi nici nu este păzit de poliţia comunitară. Mazăre îşi plăteşte gărzile de corp din banii săi personali. Ştiţi care este, în fond , diferenţa esenţială dintre administraţiile celor două municipii din judeţul Sibiu? La Mediaş chiar există democraţie!
Justiţiarul sibian