Cap limpede

Premierul Victor Ponta, Marele premiu pentru România la Berlinala 2013 şi Ministerul Propagandei German

      Vă întrebaţi, desigur, miraţi, ce legătură poate fi între aceste trei subiecte… Ori, cel puţin, între primele două şi...

      Vă întrebaţi, desigur, miraţi, ce legătură poate fi între aceste trei subiecte… Ori, cel puţin, între primele două şi celebra maşinărie nazistă… Lumea ocultă, atent ascunsă „în spatele uşilor închise”, lasă şi ea nişte „urme”, ca un „joc puzzle”, pe care vom încerca să-l „rezolvăm” şi decodăm împreună – să vedem ce surprize ne va oferi „tabloul final”.

       Politica şi mass-media română au notat evenimentul cu mândrie, necunoscând că diplomaţia berlineză doar a permis (adică şi-a făcut pomană) Primului Ministru român să facă o vizită protocolară. Puţini cunosc, însă, preţul plătit nu de el, ci de România, de noi toţi pentru un spectacol batjocoritor cu regizori teutoni: guvernul actual a ratificat legea retrocedării averilor imobiliare ale saşilor şi şvabilor din România, avute dinainte de al II-lea Război Mondial, confiscate prin legi internaţionale, după ce s-a constat oficial la Tribunalul de la Nürnberg că întreaga minoritate germană română a fost fascistă şi a acţionat în consecinţă. Legea echivalentă română din 1947 le confirmă doar.

      În nici o altă ţară europeană nu s-au retrocedat fostelor minorităţi germane bunurile lor fasciste confiscate. Poanta macabră este că actualul şef al saşilor din Germania, Bernd Fabritius, unul din negociatorii direcți ai Germaniei (adică un intermediar al presiunilor oculte), e descendent direct al şefului minorității fasciste germane din România, Fritz Fabritius: „Fabritius (wurde – n. a.) am 29. Juni 1935 zum Vorsitzenden der rumäniendeutschen Dachorganisation gewählt, die in Deutsche Volksgemeinschaft in Rumänien umbenannt wurde” (http://de.wikipedia.org/wiki/Fritz_Fabritius)”

Bernd Fabritius, Klaus Iohannis şi Siegfried Schneider

Bernd Fabritius, Klaus Iohannis şi Siegfried Schneider

Acest B. Fabritius se plimbă la tot felul de întâlniri mai mult ori mai puţin oficiale şi răspândeşte cam aceleaşi „valori” şi cerinţe ca ascendentul său, nefăcând nici efortul de a ascunde mai bine ura şi aerul de mare superioritate faţă de români – v. video site Virgil Bestea: intervenţia BF la jubileul Deutsch-Rumänisches Forum Berlin/26.9.2012 în clădirea Parlamentului german.

     Guvernul Ponta a mai promis că va renunţa la vechi datorii germane acumulate începând cu I. Război Mondial, estimate la ora actuală între 18 şi 20 miliarde Euro, descoperite de un economist român recunoscut pe plan internaţional, Radu Golban, stabilit în Elveţia. Cazul a fost prezentat în faţa Parlamentului European, împreună cu economişti englezi şi francezi, datoria este şi în documentele politice şi financiare la Berlin şi bine cunoscute de ei. Ştiţi cum a reacţionat oficial Germania? A făcut presiuni politice pentru ca profesorul Golban, asociat de 11 ani al Universităţii de Vest Timişoara, să i se retragă această calitate, fapt prompt „îndeplinit”. [1]

    E necesar să introducem o paranteză edificatoare pentru a explica scurt problematica şi a demasca ipocrizia nelimitată a politicii teutone (şi) la acest subiect. Imediat după Primul Război Mondial, toate (!) guvernele germane au mituit – fapt dovedit – şefii de guverne româneşti, începând cu cel al gen. Averescu pentru nu cere oficial datoria, la care s-au adunat alte împrumuturi.Nu dorim să punem în discuţie multe alte datorii imense ale Germaniei faţă de România – făcând abstracţie de intrigile politice, începând cu secolul 12, de „parcelare” şi ocupare a teritoriului român şi de împiedicare a reîntregirii legitime, de distrugerile imense din ambele războaie mondiale provocate de ei, cărora li se adaugă asasinarea la ordinul Berlinului a elitelor noastre politic-culturale filo – franco-engleze: Virgil Madgearu (ministrul economiei), N. Iorga (premier), I. G. Duca (premier) ş. a. – obligându-ne să susţinem la preţuri de nimic aprovizionarea lor cu alimente, ducerea întregului Război Mondial cu petrol românesc, fapt ce ne-a secat rezervele ce ne-ar fi ajuns 200 de ani. Bineînţeles, nu s-a auzit vreodată vreun regret din partea Berlinului sau vreo reparaţie politico – economico – financiară, dimpotrivă.

     Să revenim acum la fierbintele nostru subiect actual: şi astăzi politica germană încearcă foarte agresiv să evite plata unei datorii recunoscute internaţional, aşa cum au acţionat dintotdeauna. Nu de mult s-a demonstrat cu documente că premierul Titu Maiorescu, în secolul XIX, era spion german, ca mulţi alţii, de exemplu P. P. Carp, aflat şi pe lista de plată a austriecilor. Ne întrebăm legitim: care sunt actualii premieri, politicieni, industriaşi ori scriitori influenţi, care execută ordinele trimise de la Berlin!?

Nu posed sumele exacte vehiculate pentru „alinierea” lor la Axa Berlin – Viena – Budapesta, cu siguranţă foarte variate, dar metodele nu s-au schimbat în esenţă: de exemplu, soţia lui Ioan Slavici – bun prieten al lui Eminescu – era o maghiară în serviciul austro-ungar şi fiind aceea care l-a „aranjat” pe corifeul culturii române (P. P. Carp telegrafia lui Maiorescu de la Viena, la ordinul politicii austro-ungare anti-române: „Închideţi-i gura lui Eminescu!”) pentru casa de nebuni.

   Sunt cunoscute mai multe cazuri actuale ciudat de „paralele”… În domeniul „culturii” lucrurile sunt mai „transparente”, deoarece nu merge altfel – scriitorii şi editorii sunt expuşi mereu vieţii publice. Astfel, „romanele” lui Cărtărescu sunt traduse, tot la ordinul Berlinului, cu bani de la Institutul Goethe şi ICR: până la 30.000 de euro primesc numai traducătorii, sume imense la care nici translatorii germani ai unor scriitori renumiţi americani, englezi, francezi nu visează! Cineva din cei implicaţi mi-a mărturisit că ordinele „cine trebuie tradus” vin de la Berlin, nu de la editurile germane. Pentru ce asemenea „generozitate”, în timp ce alţi literaţi de valoare, critici faţa de aceste nedreptăţi, care traduc, de exemplu, un mare om de cultură ca Enzensberger, primesc pentru 400 pagini dezonoranta sumă de 500 de euro!? De ce primeşte primul – şi alţii ca Patapievici, Liiceanu invitaţii luxoase şi alte „avantaje lucrative” – în ultimii ani mai multe burse în Germania (conform regulamentului sunt numai pentru autori până la 35 de ani, singuri şi de trei, maximum şase luni) de un an de zile cu toată familia!? Cine cunoaşte articolele lor, în care este batjocorită toată floarea şi mândria culturii noastre şi atacată însăşi fiinţarea naţiei române, înţelege ce se ascunde „în spatele uşilor închise” şi scopurile distructive urmărite. Cine „îngroapă” modelele cultural-valorice ale unei naţii o condamnă la „facilă guvernabilitate” şi dispariţie – o spun Kant, Marx, Noica! Cui bono (Cui îi foloseşte)? E clar…

       A meritat acest „gheşeft” pentru Victor Ponta? Clar, NU! Nici măcar pentru speranţa iluzorică a sa şi a partidului său că vizita se va oglindi puternic în mass-media germană,occidentală, demonstrând românilor şi lumii – ha-ha! – câtă importanţă are şi i se dă acestui guvern. Studiul ecoului medial demonstrează concluzii sumbre, în condiţiile în care şefii multor ţări recunoscute internaţional ca dictatoriale şi sângeroase au fost primiţi la Berlin cu toate onorurile şi mare vâlvă media.

Premieri ai ţărilor complet falimentare în CE – Portugalia, Italia, Grecia, Irlanda, Ungaria, Cipru – s-au bucurat de acelaşi tratament. Mai mult, premierul ungar – stat de facto fascist – se poate mândri şi cu multe medalii (ex.: Zoltan Balog –  Ministrul Culturii) de mare însemnătate pentru echipa sa, acordate la cel mai înalt nivel de statul german: recte, Germania apreciază şi decorează fascişti. Iar România trebuie să aştepte intrarea în spaţiul Schengen –  nu neg, mai are situaţii de îmbunătăţit – dar, în comparaţie cu situaţia catastrofală economic, financiar, politic, drepturile omului, ale minorităţilor, libertatea presei etc. din Ungaria, aceasta ar trebui suspendată imediat din CE.

    Am urmărit, în mod special, toată presa importantă germană, inclusiv cea regională, direct de la Berlin, dar şi Böblingen, unde Premierul a vizitat fabrica Mercedes şi, bineînţeles, televiziunea şi radioul naţional şi particular. Ei bine, adică “Ei rău”: nu a fost nici o menţiune cât de mică – vizita aceasta nu a existat pentru mediile germane… Cu o singură excepție, care, veţi vedea, mai bine nu ar fi fost: în cotidianul intelectual al “elitei” puterii, FAZ/Frankfurter Allgemeiner Zeitung: o notiţă insignifiantă, chiar dacă pe prima pagină, de şase rânduleţe minimaliste, jos, pe ultima pe pagină.Cine cunoaşte „simbolistica” lay-out-ului jurnalistic, îşi dă seama că pentru Premierul unei ţări de primă importanţă, împreună cu Polonia, economic-financiar-comercial-geo-strategic în Europa de Est, cu o situaţie mult mai solidă decât falimentarele menţionate, aceasta constituie un clar şi voit afront politic bine calculat. Ce devine şi mai diabolic printr-un interviu cu V. Ponta în acelaşi ziar, undeva în spate, la pagina cinci, însă jos, dezonorant, iar deasupra, la loc de cinste şi sfidător: un subiect regional.Concluzia umilitoare: mai bine nu era de loc. Interviul în sine e un întreg şir de întrebări şi puneri la punct – unele real necesare şi rectificatoare pentru România – pe un ton maxim arogant şi obraznic, fără nici o referire la multele părţi pozitive. Deci: în Germania nu a „trebuit” să se afle această vizită, cu excepţia intelighenției puterii: nota bene, FAZ-ul e singurul cotidian dorit în fiecare dimineaţă pe biroul doamnei cancelar Merkel! Nici măcar mass-media regională Böblingen – un orăşel cât Dejul – nu a găsit de cuviinţă şi destul de important să menţioneze vizita unui premier român.Ce demonstrează situaţia revelată cititorilor? În primul rând, e clar că întregul peisaj medial german se organizează şi dirijează cu mână forte de la o „centrală”…

        Care e legătura cu Berlinala 2013 şi Marele Premiu acordat românului Călin Netzer? Continuăm plasarea „bucăţilor puzzle” la locul cuvenit şi vom ajunge la „tabloul final” – imaginea ascunsă, dar reală a politicii germane, oglindită în vizibila manipulare medială. Identic (ne)tratării subiectului menţionat, se observă că atât în ziua acordării Ursului de Aur filmului românesc, cât şi în cele următoare, nu s-a anunţat nicăieri în Germania unul din cele mai importante evenimente ale anului! În toţi ceilalţi ani, fără nici o excepţie, puternica maşină medială şi publicitară teutonică celebra cazul – TV, Radio, presă – cu articole, interviuri, cronici etc. „săritoare în ochi” pe prima pagină.Când a câştigat România, ca prin „minune”, o mână nevăzută a înlăturat acest obicei înrădăcinat de peste 50 de ani, nici măcar un mic anunţ de trei rânduri, undeva jos, ascuns şi ruşinat: NIMIC! Doar după câteva zile, fără vreo atenţionare pe prima pagină, cum e cutuma jurnalistică a articolelor despre evenimente foarte importante, undeva la urmă, comentarii foarte negative, rău-voitoare la câştigător, dar nu la celelalte – foarte ciudat şi total nedrept când critica internaţională a apreciat unanim că filmul lui Netzer e, la distanţă, cel mai bun din competiţie!!! Doar cotidianul Süddeutscher Zeitung a fost ceva mai binevoitor… Mama şi copilul a rulat chiar pe ecranele nemţeşti, dar… sonorul a fost atât de prost, încât nu s-a înţeles mai nimic, iar subtitrarea sub orice critică, cu acelaşi efect – toţi românii, obişnuiţi cu asemenea acţiuni anti-româneşti, au afirmat, pe bună dreptate: şi acum a fost intenţionat!

        Cine cunoaşte mass-media germană rămâne cu un gust foarte amar, văzând cu ce isterie simpatizant-medială e tratată, de exemplu, Lena, o necunoscută ce a câştigat Eurovision-ul 2010, deşi toţi recenzenţii nemţi au recunoscut că nu are voce. Păi, cum iei, în aceste condiţii, Premiul cel Mare!? Sau Premiul Nobel pentru Literatură 2009 acordat unei autoare de biografii, ultimele unilateral concentrate şi deformând realitatea în favoarea minorităţilor germane din România, elogiind prieteni care au lucrat pentru Securitate ori încercând să eludeze „romanesc” marea vină fascistă a minorităţilor nemţeşti din România!? Să menţionăm, doar en passant, că ultimii rămaşi în „concurs” sunt titani recunoscuţi ai literaturii: Philip Roth şi Umberto Eco… Căile abuzului de putere sunt întortocheate, dar sigure: presiunea a venit direct de la Cancelar!

      Exemplele sunt numeroase, voi prezenta doar o mini-selecţie restrânsă, dar relevantă: renumita soprană Angela Gheorghiu a fost încununată de doua ori (fapt unic!) cu titlul de „Cea mai bună soprană a anului”; celebra balerină Alina Cojocaru a fost încoronată „Balerina anului” în 2004; Teatrul Naţional Bucureşti a înfăptuit turnee fulminante în Anglia, Franţa etc.

Angela Gheorghiu

Angela Gheorghiu

Ecoul medial a fost imens în lumea medială naţională şi internaţională… Cu excepţia unei singure ţări, unde asemenea ştiri sunt ca „aspirate” de o „gaură neagră” şi dispar, neexistând pentru publicul de acolo: Germania.

      Mai am un exemplu demascator, de o bizarerie diabolică nelimitată: când formaţia română O-ZONE a lansat marele hit al verii şi anului 2004, „Dragostea din tei”, cântat de toată lumea, inclusiv de germani, în (!) limba română, a fost greu să fie boicotată aici, melodia fiind emisă zilnic de multe ori la toate programele tv. şi radio străine, prezente şi în Germania. Dar, s-a „inventat” altceva: urgent s-a organizat „un turneu” al formaţiei prin Germania: ce onoare, au exclamat românii, cunoscând un cu totul alt tratament. S-a schimbat politica germană?! La câteva luni doar de la marea reuşită, când se ştie că pregătirea unui turneu se face cu doi-trei ani înainte, fiind foarte dificil de închiriat săli de spectacol, rezervate cu ani înainte – acum s-a reuşit în doar câteva săptămâni!!! După turneul anunţat în mass-media, un mare scandal tratat cu „mare generozitate” de mediile nemţeşti: respectiva „formaţie O-Zone” a fost un grup fake. De aceea au primit „atât de rapid şi binevoitor” sălile libere, toate aprobările, ce durează ani de zile la birocraţia teutonică: bineînţeles, după acest „incident” muzica şi formaţiile româneşti au terminat-o cu Germania. Acesta a fost şi scopul – şi nu e greu de închipuit cine are posibilitate aici să ducă o asemenea acţiune…

        „Tabloul puzzle” e la final: se remarcă existenţa unei campanii concertate şi organizate „din umbră” de ignorare a tot ce e bun în şi din România, orice ştire negativă e preluată imediat, se colportează des multe minciuni, deformări voite ale realităţii cu vizibilul scop de a distruge România şi imaginea ei!! Recomand celor care doresc să afle detalii şi cauze, să lectureze studiile mele „România – Şocul viitorului” şi „Eterna maşină Enigma” – apărute şi în volumul meu de jurnalistică „Şocul viitorului” – Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2007, unde relatez cum şefii din presă, radio, tv. şi profesorii universitari de jurnalistică germani cer rezolut jurnaliştilor şi studenţilor ce vor să scrie despre România reportaje cât mai negative – dacă nu, vor avea mari probleme.

"Şocul viitorului” – Eugen Cojocaru, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2007

“Şocul viitorului” – Eugen Cojocaru, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2007

 

       Consecinţele comercial-economice provocate, astfel, sunt fatale: cine mai vrea să viziteze ori să cumpere produse dintr-o asemenea ţară „catastrofală”!?Totul e dirijat şi pregătit cu rigoare teutonă de la o centrală invizibilă, dar bine simţită şi eficace, ce începe să influenţeze din ce în ce mai mult poporul german, de fapt, deschis şi interesat faţă de culturi şi personalităţi străine: MINISTERUL PROPAGANDEI.

Ştiu ce va urma şi la ce sunt expus, dar urmez conştiinţei mele de jurnalist obiectiv şi neutral, dimpreună cu datoria mea de european şi român civilizat, ce doreşte pace şi armonie în Europa şi lume. Fereşte-ne, Doamne, de prieteni, că duşmanii îi ştim… Se vor ridica voci urlătoare şi în România, ce vor cere ca P. P. Carp odată, slujitorul de pe lista germano-austriacă: „Ia, mai închideţi-i gura lui Eminescu”. Foarte bine – să o facă: aşa vom şti cine e pe lista lor actuală! Avantaj secolul XXI…

         Însă, cine mai îndrăzneşte să critice destructiva politică germană, când ştie că, în propria ţară, România, va rămâne fără servici şi alte metode de intimidare, cunoscute doar în bolşevism, la KGB? În ce lume şi sistem de valori trăim, ce stat din CE face acţiuni atât de destructiv-abominabile împotriva altui stat CE, iar în loc să regrete, să se scuze şi să repare daunele produse, acţionează mai rău, ca în perioada dinaintea celui de-al 2-lea Război Mondial!?

         Poporul german nu cunoaşte situaţia, dar cei cu care am vorbit şi le-am relatat sunt revoltaţi şi se opun acestui sistem – însă ei sunt foarte puţini. Ceilalţi sunt temeinic pregătiţi în „superioritatea” lor pentru extinderea „spaţiului vital” într-o zonă „aproape goală” (aşa cum e redată de harta rutieră a celui mai mare concern din Europa: Garmin/Navigon – „întâmplător” unul german), unde sunt numai ţigani, hoţi şi politicieni corupţi… Practic, cea de-a doua ediţie a Dictatului de la München, din 1938, revăzută şi adăugită, e în curs de punere în aplicare – a se citi: „Von Krieg zu Krieg – Die deutsche Außenpolitik und die Parzelierung Europas” („Din război în război – Politica externă germană de parcelare a Europei”) – Walter von Goldenbach şi Hans-Rüdiger Minow, Editura Das Freie Buch, München, ediţia a treia, 1999. Cartea este, practic, interzisă în Germania, tocmai pentru că dezvăluie cu dovezi politica „tabloului puzzle” prezentat. Deşi a fost viu discutată în toate mediile importante din lume de mari oameni si comentatori politici, militari etc., singura reacţie germană, bine ascunsă opiniei publice, a fost o dezbatere în Parlament, dar nu de penitenţă pentru demascarea politicii identice celei din al III-lea Reich, ci cum a îndrăznit unul din autori, cel cu pseudonimul von Goldenbach se pare un înalt funcţionar al Ministerului de Externe să dezvăluie aceste secrete diabolice!! Orice comentariu e inutil…

                                                                                                                                                 Eugen COJOCARU

 

 

[1] http://www.dcnews.ro/2013/03/caz-revolator-de-ce-radu-golban-a-fost-inlaturat-de-la-uvt/

Economistul Radu Golban, timişoreanul care a ajuns celebru după ce a descoperit că Germania are datorii de 19 miliarde de euro către România, a fost eliminat de la Universitatea de Vest din Timişoara. Motivul: „articolele critice la adresa Germaniei”. Profesorii universitari au afirmat, în şedinţe interne, că această decizie este luată la intervenţia consulului Germaniei la Timişoara.

Golban era profesor asociat de peste 11 ani la UVT, iar Consiliul Departamentului de Ştiinţe Politice şi-a motivat decizia excluderii lui prin faptul că „nu doreşte colaborarea cu această persoană, pentru articolele scrise în presă împotriva Germaniei”.

                                                                                                                                 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>