Suntem cu ochii pe voi!

Politia s-a demilitarizat, dar militianul Constantin Mutiu nu s-a civilizat

Pe holul unde mai aşteptau câteva persoane, am început, aiurea, să mă gândesc la ale mele, dar asta nu pentru […]

Pe holul unde mai aşteptau câteva persoane, am început, aiurea, să mă gândesc la ale mele, dar asta nu pentru mult timp pentru că un urlet venit dintr-un birou ceva mai îndepărtat decât locul unde mă aflam, m-a făcut să tresar : „Bă, nesimţiţilor…nu sunteţi în stare de nimic !!!”….

Reproşurile au început să curgă gârlă, fără să mai inţeleg nimic din monologul purtat de vocea autoritară.Din când în când ţipetele se opreau.Probabil că „ nesimţiţii „ încercau să spună şi ei ceva, dar nu prea reuşeau pentru că erau întrerupţi de „voce”.

S-a auzit deschinzându-se o uşă şi câţiva poliţişti ţâşnesc ca din puşcă cu nişte agende în mâini. „Vocea „ se aude venind în urma lor bombănind, lucru care – i face să dispară care pe unde se nimereşte. Apare şi posesorul vocii, un om rotofei cu mustaţă şi o privire saşie care ne cerceta pe toţi cei aflaţi pe hol de parcă eram nişte infractori periculoşi.Avea o tunsoare tipic stalinistă, aducând mai degrabă a ofiţer de lagăr de exterminare decăt a poliţist din Uniunea Europeană.

Ca să ne facă să înţelegem că el este „ şef „, a deschis larg la perete uşa unui birou unde o domnişorică, tot poliţistă, tremura ca frunza pe apă la intrarea lui. I-a adresat acesteia nişte ordine scurte, după care s-a dus în alt birou, cu pieptul umflat, bălăngănindu-şi ţanţoş pe lângă corp mâinile la care încerca să-si umfle bicepşii. Dădea din mers ordine poliţiştilor care se uitau nedumeriţi unul la altul, neştiind cu care dintre ei vorbeşte. Mi se părea cunoscut personajul de prin mass-media dar nu-i cunoşteam numele, motiv pentru care l-am întrebat pe un agent, care răsucea nervos între degete o ţigară ( pe care nu îndrăznea să o aprindă ), cine-i omul. Dacă îi trecea cumva prin cap să mă pocnească, (pentru că, parcă avea intenţia să ne ia pe toţi cei de faţă la bătaie) măcar să ştiu cum îl cheamă.Repezit, omul mi-a spus că individul se numeşte Muţiu şi este locţiitor la Poliţia Municipiului Sibiu, după care a dispărut şi el nedorind să mai fie văzut pe acolo.

A apărut şi amicul meu şi am plecat sub neplăcuta impresie a celor vazute. Părcă nu-mi venea să cred că se mai poate întâmpla aşa ceva în vremurile noastre, când pe la televizor apar tot felul de şefi de poliţii, unul mai manierat ca altul. Doar suntem în U.E., ce dracu ! Aşa că, din curiozitate, am început să întreb în dreapta şi-n stânga despre acest şef „fenomen”.

Nu mi-a fost greu deoarece am ceva amici în poliţie şi numai o întrebare simplă despre acest om stârneau zâmbete. Începeau să se depene istorii despre Muţiu, care mai de care mai incredibile, toate terminându-se invariabil cu expresia „…dar are spate, este finul lui Cindrea”.

Am aflat astfel că, aşa cum nu excelează în bunele maniere, n-a excelat nici în şcoala militară, motiv pentru care a ieşit unul dintre cei mai slabi pregătiţi miliţieni cu specialitatea „economic”,după revoluţie devenind de nădejde numai pentru prietenii săi din Turnişor care făceau afaceri cu fier vechi şi pe care îi proteja.Profitabilă afacere era la vremea aceea fierul vechi.

Slab s-a dovedit şi ca ofiţer în munca operativă. Era slab, dar cu gura mare, ceea ce în scurt timp i-a atras antipatia şefilor. Specialitatea lui a devenit în timp „dormitul la birou, cu coatele înţepenite în sertar”. Era ridicat în picioare pentru lipsa activităţii cam în toate sedinţele, lucru care nu-l împiedica să fie la fel de ţanţoş, deşi motive nu prea avea..

Singurul lucru important din viaţa lui a fost naşul care ajuns cu partidul la putere, nu putea să-şi lase finul de izbelişte aşa că l – a propulsat şef la Poliţia oraşului Tălmaciu, fără să fie supus vreunui examen pentru ocuparea acelei funcţii. Aceast lucru i-a dat aripi şi i-a sporit tupeul.

Cum oamenii ca el nu prea au simţul ridicolului, nu s-a mulţumit cu atât. Dorinţa de afirmare fiind tot mai mare, l-a mai implorat pe naşul Cindrea încă o dată şi iată-l ajuns locţiitor la Poliţia Municipiului Sibiu.Gurile rele spun că, în  cercurile apropiaţilor săi sau când merge în controale, se laudă sus şi tare că în curând va ajunge inspector şef.Cine ştie, s-ar putea pentru că astăzi orice este posibil, iar sprijin ca cel politic nu-i nici unul.

De parcă nu ar fi suficientă atitudinea sa pe coridoarele poliţiei şi regeretând, se pare, demilitarizarea acesteia, domnul Muţiu încearcă să facă căprărie cu paznicii de la diverse unităţi economice, atât din Sibiu cât şi din zonele limitrofe , nu o dată riscănd să fie agresat de către paznici, deoarece mergea în ţinută civilă şi fără să se legitimeze, urla incoerent, vocabularul lui şi tonul nefiind în concordanţă cu funcţia pe care o ocupă, ci mai degrabă a unui cetăţean turmentat.

Cum aveţi, domnilor paznici, neruşinarea să nu-l recunoaşteţi pe domnul Muţiu?

Probabil, dorind să iasă în evidenţă şi în faţa soţiei, (nu de alta, dar să ştie femeia ce bărbat tare şi-a luat) într-una din zile a făcut o demonstraţie şi la poarta spitalului de neurologie, unde paznicul, un om pirpiriu, era gata – gata să facă pe el, neştiind de fapt cu ce a greşit.

Aceste demonstraţii probabil că-l secătuiesc pe domnul comisar-şef, care nu mai are astfel putere să dea educaţie copiilor săi, cunoscuţi ca mari consumatori de alcool prin barurile din Sibiu şi clienţi fideli la Barul Flamingo din cartierul Reşiţa. Celebrii au devenit şi nepoţii domnului Muţiu pe care poliţiştii de la biroul Circulaţie nici nu-i mai opresc în trafic,  condusul sub influienţa băuturilor alcoolice, trecerea pe culoarea roşie a semaforului fiind un lucru obişnuit şi banal, pentru că oricum sunt sunaţi de şeful Muţiu şi apostrofaţi : „Ce, bă, numai pe nepotul meu te-ai găsit să-l opreşti ?”.

Ştie el, domnul Muţiu ce greu este să te abţi, pentru că personal mai conduce autoturismul propriu sub influenţa băuturilor alcoolice, dar măcar el este şef.

Aveţi careva tupeul să-l apostrofaţi, domnilor agenţi, deoarece colegii dumneavoastră de la Poliţia din Sura-Mare nu au ştiut cum să reacţioneze cănd, oprind pentru control o Dacia Nova de culoare vişinie, au dat de domnul Muţiu, vaporii de alcool emanaţi de acesta fiind suficienţi să adoarmă o comună întreagă.

Când sătui de atitudinea şefilor, poliţiştii de la Poliţia Municipiului Sibiu au îndrăznit să adere la alt sindicat decât cel „agreat de comandă”, nu o dată comisarul –şef Muţiu s-a exprimat ameninţător : „O să-i fac să le iasă sindicatul pe nas” şi probabil i-a ieşit liderului de sindicat trimis în vreo patru consilii de disciplină care l-au găsit însă nevinovat.

Deşi Poliţia este instituţie apolitică, este de notorietate propulsarea domnul Muţiu în funcţii după alte criterii decât cele profesionale, motiv care duce la pierderea credibilităţii poliţiei sibiene la următoarele alegeri. Dorinţa de mărire este atât de mare, încât nu ne-am mira să-l vedem pe domnul Muţiu împărţind pliante electorale, că dacă iese partidul, iese şi funcţia !

 Multe întâmplări sunt cu domnul Muţiu, dar aşa, cum este o vorbă, nici una nu este banc, toate sunt întâmpări adevărate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*