Colimator

Politia e cu noi sau e pe noi?

 În faţa instituţiei era parcată şi o maşină care avea în parbriz sigla pe care scria mare: PRESA. Am fost […]

 În faţa instituţiei era parcată şi o maşină care avea în parbriz sigla pe care scria mare: PRESA. Am fost întrebat dacă eu sunt cu maşina aceea, iar eu am infirmat acest lucru, fapt care l-a făcut pe poliţist să devină bănuitor. Mi-am luat camera de filmat şi am plecat la circa 80 de metri de locul acela spre a putea filma cu zoom mare. După un timp, am fost observat că filmez şi, cu stupoare, realizez că poliţistul o rupe la fugă spre mine ţipând ca din gură de şarpe ,,băăăă… stai… stai pe loc, aloooo băăăăă… stai!”

M-am întors, începând a-mi strânge camera spre a o băga în borsetă. În acel moment el era sigur că eu, de fapt, am minţit şi că sunt sigur de la PRESĂ şi chiar cu acea maşină pe care eu am negat-o. Sigur, domnul Turcu are un dinte împotriva presei de a devenit aşa „justiţiar” dintr-o dată. M-am trezit cu el lângă mine zicându-mi pe un ton autoritar: TU, MĂI VII CU MINE!

 L-am întrebat care este motivul reţinerii mele şi dacă are o legitimaţie spre a vedea, de fapt, cu cine am neplăcerea. Foarte arogant, mi-a zis că voi vedea eu cine este el şi că o să-mi iasă pe nas asta. M-am opus iniţial reţinerii şi i-am zis că nu vin cu el, numai dacă îmi arată o legitimaţie, fapt care l-a indignat la culme şi l-a făcut să mă ia pe sus, mai bine spus să mă prindă de braţ şi să mă tragă după el. Deşi i-am spus că acţiunea lui este ilegală, nu a fost câtuşi de puţin deranjat şi chiar a afirmat că el face legea. Am pus mâna pe telefon şi am sunat la 112 zicând că o persoană îmbrăcată în uniformă de poliţist m-a reţinut fără motiv şi că nu vrea să se legitimeze pentru a vedea de fapt cine este şi ce vrea de fapt. Spre surprinderea mea doamna operatoare, mi-a zis un număr de telefon fix la  care să sun. Până să reuşesc eu să sun la acel număr de telefon, mi-a fost dat peste mână şi mi s-a interzis să mai sun. Am fost cărat până în faţa Tribunalului, unde am fost legitimat. În tot acest timp a încercat să-mi ia camera de filmat, cât şi caseta video care credea el că sigur conţine vreun material compromiţător pentru el. Nu a reuşit să intre în posesia lor, doar a reuşit să tragă de ele în timp ce eu îi spuneam că sunt bunurile unui cabinet de avocatură şi nu are voie să facă aşa ceva. Apoi i-am dat buletinul şi am cerut să fiu lăsat să îmi sun avocatul spre a lămurii situaţia. La cele cerute de mine a venit şi răspunsul… mă pxx pe toţi avocaţii…mă doare-n pxxx… Apoi a apărut colegul lui, care i-a zis că nu poate face aşa ceva şi să mă lase să sun unde vreau eu. Apoi colegul a dispărut. Am tot sunat dar nu îmi răspundea nimeni şi i-am spus că trebuie să intru până la birouri şi că doar are buletinul meu ca să fie sigur că nu fug nicăieri. Am intrat rapid şi am revenit în scurt timp cu soţia mea, care este avocată. S-a prezentat domnului Turcu şi i-a spus că îi vorbeşte în calitate de avocat şi vrea să ştie motivul reţinerii mele şi numele lui. Foarte arogant acesta a zis că nu o interesează pe ea nici numele nici motivul. Vorbind foarte vulgar şi ignorând-o total pe avocată a făcut-o să îi aducă la cunoştinţă că se vede nevoită să ia măsurile legale împotriva lui.

Când a văzut domnul Turcu că se îngroaşă gluma, a motivat că avea informaţii că sunt un urmărit general şi că semnalmentele mele corespund persoanei urmărite. Că şeful lui i-a ordonat reţinerea mea, cu toate că şeful lui nici nu trecuse pe acolo. După ce a văzut că a făcut o prostie, fără să sune la sediu sau să verifice datele de pe buletin, a restituit avocatei buletinul meu, eliberându-mă.

Urma să facem plângere penală împotriva lui. Soţia s-a reîntors la muncă iar eu am rămas afara să fumez o ţigară pentru a-mi calma indignarea şi sperietura. Mă gândeam ce uşor poate abuza un poliţist de funcţia lui şi ce uşor poate ajunge un om corect în ipostaza de reţinut. După acest incident domnul Turcu a revenit la mine cu ameninţări de genul: „Ai impresia că eşti singurul care îmi face plângere? Toate procesele care le-am avut cu fraieri ca tine le-am câştigat.” A urmat o discuţie între mine şi el care a avut ca finalitate aflarea faptului că este văr cu un bun prieten de familie de-al nostru, un om deosebit, cu coloană vertebrală, pe care n-am fi vrut să îl supărăm prin faptul că îi facem domnului Turcu plângere penală . I-am adus la cunoştinţă că faptele lui sunt aspru pedepsite de lege şi că pe viitor să aibă grijă cu acţiunile lui că îi pot dăuna. Cu toate că i-am spus toate acestea, mi-a comunicat că are şi pe fratele lui care lucrează în SRI şi că are destule pile să se descurce.

Timpul a trecut, noi am încercat să uităm incidentul şi să ne trăim viaţa liniştiţi, când intr-o seara, întorcându-ne acasă, am deschis televizorul care era setat pe programul OTV, program care este urmărit de părinţii mei. L-am văzut pe domul Turcu plângându-se la TV că el a fost sancţionat abuziv, că el este un poliţist model, că este cel mai competent din Serviciul de Poliţie Rutieră şi că la el corectitudinea este literă de lege. Auzind toate aceste minciuni, am ţinut morţiş să intru în direct să-l contrazic, să-i spun că nu au nici o legătură cu corectitudinea acţiunile lui. Cel puţin faţă de mine. Mulţi cunoscuţi, cărora le-am povestit păţania mea, au spus că ştiu de el şi de faptul că face pe Dumnezeul rutier. Intrând în direct, povestea mea a fost sancţionată de sindicatul care era pus să îl apere. Nimic de comentat. Doar acesta este rolul acelui sindicat, nu? Cu toate că jurista aflată în emisiune mă tot întreba de ce nu i-am făcut plângere domnului Turcu, eu explicându-i de 4 ori motivul, ea nu a înţeles nimic, ba chiar mi-a zis că trebuia la momentul acela făcută plângerea. Păcat că doamna juristă nu ştie că termenul de prescripţie este de 1,5 ani şi că domnul Turcu aparţine funcţionarilor publici, deci răspunde conform legii care face referire la răspunderea acestor funcţionari. Am timp berechet, aşa că, oameni buni… gândiţi-vă  că mâine o poate păţi unul dintre voi. Gândiţi-vă la câte abuzuri aţi fost supuşi de către unii poliţişti zeloşi, care la 25 de ani au impresia că nimeni nu poate cunoaşte mai mult drept decât ei, sau, mai grav, că pot să se joace cu libertatea sau actele dumneavoastră  după bunul lor plac.

 Cunosc foarte mulţi poliţişti competenţi în diferite departamente, dar cum bine ştim sunt şi mulţi care comit abuzuri şi mai apoi aruncă vina pe şefii lor. Se plângea „domnul Corectitudine” că sunt obligaţi la un plan de amenzi. Doamne ce „enormitate”! La câţi şoferi sau pietoni încalcă legea zi de zi, mai trebuie oare plan de amenzi? Numai dacă aţi sancţiona cu adevărat pe cei care într-adevăr încalcă legea, aţi vedea că nu trebuie să vă strofocaţi prea mult. Numai la intersecţia DN1 cu Semaforului la neacordarea de prioritate, care nu se asigură,  în proporţie de 90%, şi v-aţi scoate. Sau dacă aţi sancţiona pietonii nenumăraţi care trec aiurea strada. După cum o să vedeţi în pozele pe care le voi publica, sub masca SUNTEM ÎN MISIUNE, poliştii pot parca unde vor,pot comite orice abatere sau infracţiune. Sunt sigur că şefii lor nici nu ştiu de multe astfel de fapte, dar pe care vreau cu această ocazie să le aduc la cunoştinţă. Sunt sigur că toţi cei care îşi parchează maşinile aiurea, sunt în misiune ori la vreun fast-food ori au ceva treabă personală pe undeva, că cei care sunt cu adevărat în misiune după câte văd îşi parchează maşinile regulamentar. Am văzut microbuzul poliţiei parcat ilegal, dar era „în misiune” şi căra cartofi din piaţă, sau frigidere si electrocasnice din Kaufland. De Paşte, am văzut o maşină aparţinând MAI în misiune, unde credeţi? Pe Valea Moaşei, la grătar! Probabil avea ordin de serviciu să prăjească nişte cotlete de miel şi să facă salate.

 Nu cred că şefii lor ştiu de toate aceste abuzuri. După câte ştiu, poliţiştii aflaţi în misiune nu au voie să fie singuri. Faptul că pleci în misiune de unul singur înseamnă că ai încălcat regula de trei simplă. La fel cum omul de rând avea posibilitatea de a reclama o anumită neregulă, la fel şi „domnul Corectitudine” putea de atâţia amari de ani să le facă plângere şefilor lui dacă se simţea nedreptăţit, iar faptul că nu a adus la cunoştinţă ilegalităţile acuzate denotă faptul că este complice, iar corectitudinea lui este egală cu zero.

Cum poate un om, aşa-zis „corect” să accepte ilegalităţi grosolane de care îşi acuză şefii, din moment ce putea să depună atunci o sesizare şi să aştepte rezultatul legal. Că parcă aşa ni se spune atunci când reclamăm o ilegalitate săvârşită împotriva noastră.

 Că tot a fost Paştele, se zice că doar cel fără de pată să arunce cu piatra. Oare chiar aşa de nepătat se consideră „domnul Corectitudine” de aruncă în stânga şi dreapta cu acuze? Foarte mulţi cu adevărat poliţişti, acceptă colegi de-ai lor care sunt incompetenţi să lucreze in aceleaşi departamente pe motive demne de înţeles. Teama de a nu fi acuzaţi de pâră şi a fi catalogaţi ulteriori ca „sifoane”, teama că nu ştiu de fapt a cui pilă este, faptul că poate mai au puţin până la pensie şi mai sunt multe alte motive care îi fac să tacă deşi nu le convine faptul că unii muncesc, iar alţii îţi asumă meritele. După câte am aflat, în poliţia rutieră, cu ani în urmă, s-a format o gaşcă de zmei legiuitori care se protejează unii pe alţii. Cred că şefii lor au aflat de aceste lucruri şi au dorit să spargă gaşca, tăind răul de la rădăcină şi începând cu cel care era capul răutăţilor, fapt care a dus la toate aceste acuze din partea anumitor posibili zmei-paralei.

Unii spun că peştele de la cap se împute şi că reforma trebuie luată de la cap, adică începând cu şefii. Eu spun că la fel de adevărat este şi că „până ajungi la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”, adică trebuie început cu subordonaţii, făcută curăţenia de primăvară printre trepăduşi şi doar după aceea, dacă sistemul nu va merge, vor putea fi acuzaţi cei de sus. După cum bine observ, sunt foarte mulţi cetăţeni care iau apărarea tocmai celor care nu trebuie şi apoi când vor fi şi ei afectaţi vor începe să suduie şi să acuze, fără să mai ţină cont că odată le luau apărarea. Poporul român are experienţa aceasta de a-şi mătrăşii conducătorii pentru ca apoi să-i regrete.

D. Mocanu – SUCIU


Galerie foto:

{gallery}2009/nr2/254{/gallery}


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*