Colimator

Politia comunitara sibiana, o afacere de clan?

Cu toate că au fost trimise semnale evidente spre conducere, primarul Iohannis se face că nu ştie nimic, iar apariţiile...

Cu toate că au fost trimise semnale evidente spre conducere, primarul Iohannis se face că nu ştie nimic, iar apariţiile din presă sunt puse pe seama „răzbunării  unor foşti angajaţi”. Greşit, domnule Iohannis! Ori sunteţi prost informat ori REFUZAŢI să cunoaşteţi adevărul, iar acest lucru este mult mai plauzibil atâta timp cât vă simţiţi confortabil, ştiindu-vă păzit de angajaţii acestui serviciu, zi şi noapte. Sunteţi chiar penibil cu aşa-zisele ameninţări, care  -  dacă chiar ar exista! – au fost scrise de mai ştiu eu ce oligofren, total inofensiv conform proverbului „câinele care latră nu muşcă”. Ce să mai spunem noi, cei din presa de investigaţii, care suntem permanent ţinta unor ameninţări reale, iar unii colegi au fost agresaţi sau chiar ucişi? Pe noi cine ne apără, că nu avem la dispoziţie o poliţie personală plătită din banii contribuabililor?

Nu foştii angajaţi se răzbună, ci actualii angajaţi se răzvrătesc. Nu s-ar fi ajuns la o formă de protest prin scrisori anonime trimise peste tot, dacă poliţiştii comunitari ar fi fost primiţi în audienţă, dacă ar fi fost ascultaţi şi dacă aţi fi avut curiozitatea să cercetaţi cele sesizate.

Nu este adevărat ce s-a spus în unele publicaţii, chiar şi aici, că poliţiştii comunitari sunt oameni fără şcoală. Dacă ar fi fost aşa, atunci s-ar fi supus, fără să crâcnească, regimului instaurat de Aldea & Co. pentru că le-ar fi fost frică să nu fie daţi afară. Nu ar fi ştiut nici să analizeze legi şi regulamente, nu ar cunoaşte propriile îndatoriri, dar şi drepturi. Mulţi dintre cei nemulţumiţi sunt bine pregătiţi, cu studii superioare finalizate sau în curs de derulare şi poate numai datorită crizei de pe piaţa muncii sunt nevoiţi să accepte salariul de mizerie şi mojiciile şefilor. La unele categorii de personal, cum ar fi debutanţii sau asistenţii, salariile sunt de mizerie şi dacă ajung, chiar şi incluzând norma de hrană, la salariul unei vânzătoare de la o tonetă stradală. Aceşti oameni sunt nevoiţi, indiferent de condiţiile atmosferice, să patruleze pe străzi sau să stea câte 12 ore în intersecţii ori să îngheţe în faţa casei primarului, în timp ce alţii, poate mult mai puţin pregătiţi, dar angajaţi datorită rudelor din Primărie, clocesc prin birouri. Ne confruntăm cu tot mai multe cazuri de ultraj la nivel naţional asupra poliţiştilor comunitari şi nu este de mirare, în condiţiile în care domnul Aldea personal se pretează să meargă în post şi să-şi dezarmeze subordonaţii, exercitându-şi calitatea de şef sub ochii cerşetorilor, care râd de se prăpădesc de comunitarii rămaşi  în mijlocul străzii fără baston, cătuşe, staţie radio şi pistol. Ce respect să mai aibă populaţia faţă de aceşti oameni care nu se respectă între ei? Când şi-a luat în primire postul, care se pare că este prea important pentru pregătirea sa profesională, oricum paralelă cu ordinea publică sau munca de poliţist, domnul Aldea nu a aflat că nu este deontologic să nu-ţi respecţi subordonaţii sau să le adresezi injurii şi insulte în public.? De fapt, dacă stăm să ne gândim, aceste aspecte etice se regăsesc şi în codul nescris al „celor  şapte ani de acasă”, dar se pare că acest domn are mari lacune în ceea ce priveşte comportamentul şi relaţiile interumane.

Chiar şi pregătirea profesională a celor care asigură organizarea în vederea funcţionării acestui serviciu lasă de dorit, parcă intenţionat, ca să fie debandada totală. Pe durata celor 12 ore ale unei ture condiţiile sunt inumane, în consemnul posturilor nefiind specificate locurile de servirea mesei sau a toaletelor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Mă întreb dacă la fel se comportă domnul director şi cu angajaţii care prestează munci la domiciliul domniei sale de pe strada Porumbacului, fapte probate de redacţia noastră cu fotografii într-un număr anterior. Locuinţa domnului Aldea a ajuns centru de evaluare. În funcţie de munca depusă şi de calitatea acesteia unii avansează în funcţie, iar alţii îşi ispăşesc păcatele. Aici a fost şi rampa de lansare a domnului Brudan Aurel, un meseriaş extrem de priceput, care pe modelul serviciului de la Gardienii Publici, unde proceda la fel în relaţiile cu şefii, a instalat centrala termică, a montat parchet, a făcut instalaţia electrică, dar nu degeaba…Cu toate că nu avea nici bacalaureatul la angajare în Poliţia Comunitară, a fost avansat direct inspector treapta a II-a, cu pâinea şi cuţitul în mână la biroul Coordonare – Planificare, deşi doar în  vara lui 2009 a absolvit cursurile unei facultăţi, dar fără diplomă de licenţă. Să înţelegem că munca lui Brudan a fost apreciată ca fiind la cele mai înalte standarde…ca meseriaş în construcţii?

La fel şi-a asigurat şi domnul Moldovan un loc călduţ, muncind la casa lui Aldea sau la apartamentele domnilor şefi Roşu şi Marin. Dacă munceşte ziua înseamnă că este obosit, de aceea, prin grijă şefilor pe care-i slugăreşte, omul face de serviciu preponderent noaptea, dar numai la sediul Primăriei sau la aer curat în Parcul Tineretului, unde se poate dormi,  că doar tot şefii vin în control şi nu o să-l deranjeze. Se zice că inclusiv salariile de merit şi primele lunare se acordă ca pentru un concurs de meserii,  nu pentru activitatea prestată în folosul comunităţii prin depistarea şi sancţionarea contravenţiilor.

O viaţă bună au la poliţia comunitară şi cei de la depozitul din Răşinari, unde au fost ţinuţi caii domnului Aldea, pentru că un stăpân „aristocrat” care se respectă are şi cai. Cum la cai trebuie să le faci curăţenie, să le coseşti, cei care fac serviciul aici nici nu se mai străduiesc să se îmbrace în uniformă, iar de la aerul curat, coasă sau curăţenia în grajd până la un grătar şi ceva de băut nu mai este decât un pas. „Justiţiarul sibian” a prezentat fotografii atât cu caii de la fostul depozit militar, cât şi cu „rândaşii” bugetari ai lui Aldea.

Dacă domnul primar chiar ar vrea să se facă lumină în neregulile din activitatea Poliţiei Comunitare, semnalate prin presa locală, ar dispune să se verifice legalitatea soluţiilor date, dar şi faptele pentru care au fost pedepsiţi oamenii de către faimoasa comisie. Oare juriştii aceia mulţi ai Primăriei au analizat măcar odată, în şedinţele cu primarul, câte dosare cu plângeri în contencios administrativ sunt pe rolul instanţelor sibiene pentru sancţiunile aplicate abuziv?

Niciodată la comisiile de disciplină nu este invitat un reprezentant al sindicatului, pentru a apăra drepturile celui judecat. Discernământul domnului Ienciu, preşedintele Comisiei de Disciplină, în luarea unor decizii ar trebui analizat, deoarece cu aceeaşi uşurinţă cu care aplică sancţiunile disciplinare, probabil că a înlesnit şi obţinerea de locuinţe sociale pentru unii poliţişti comunitari care nici măcar nu erau căsătoriţi, ca să nu mai analizăm şi alte criterii.

Normal că unora dintre poliţiştii comunitari care vin frecvent la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice nu le-a plăcut faptul că ies la iveală diverse nereguli pentru că ei fac parte din categoria toleraţilor care au fost angajaţi datorită rudelor şi relaţiilor din primărie. Pentru aceşti intruşi  nu este plăcută perspectiva ca cineva să le strice „cuibul” într-o bună zi. Şi de ce nu ar bea ei, dacă tot au pile, din moment ce şi cei care vin să-i controleze în post, începând cu şeful de birou, duhnesc a trăscău.

Este grav şi regretabil că în obiectivele conducerii Poliţiei Comunitare nu se află preponderent activitatea de prevenire, ci doar cea de constatare. Astfel că agenţii sunt obligaţi să aplice cât mai multe amenzi, doar ca să aducă venit la bugetul local, chiar şi pe motive fabricate.

Modul cum este condus Serviciul de Poliţie Comunitară lasă de dorit din toate punctele de vedere. Democraţia autentică nu a ajuns încă în aceasta instituţie, oamenilor fiindu-le interzis dreptul să adere la altă grupare sindicală decât cea  a Primăriei. Încercarea unora de a se afilia la Sindicatul PRO LEX, al poliţiştilor şi vameşilor,  a fost intimidată prin suspendarea drepturilor speciale. Faptul că lunar li se reţine angajaţilor o sumă pentru acoperirea costurilor de echipare este o încălcare crasă a unor drepturi stipulate în Regulamentul funcţionarului public, unde se face referire la echipamentul care se distribuie GRATUIT! Nu mai analizăm faptul că, la angajare, unii primesc echipament folosit, casat, dar pentru care li se percep costuri ca şi cum echipamentele ar fi noi-nouţe. Nu mai pomenim de proasta calitate a echipamentului sau de cusururile staţiilor de emisie – recepţie, fără semnal chiar şi în spaţii deschise, dar care a costat fiecare cât un bulgăre de aur!

Nu ştim ce presupune funcţia de director la Serviciul de Poliţie Comunitară pentru domnul Aldea. „Beţia” puterii, posibilitatea de a  umili oameni, facilitatea de a se plimba pe unde vrea cu maşina instituţiei pe bani publici ? Doreşte doar să se bucure de onorurile acestei funcţii, fără a lua în considerare obligaţiile şi responsabilităţile care-i revin? Nu îl deranjează că în spatele domniei sale se dau ordine contradictorii, care nu fac decât să deruteze subordonaţii? Nu are nici măcar curiozitatea să analizeze soluţiile „şefuţilor” din subordinea sa, care parcă îl sabotează şi-l încurajează să greşească, în speranţa că-i vor lua locul? Acestea sunt doar întrebări retorice şi nici măcar nu aşteptăm răspuns la ele. Nu ar fi rău dacă domnul Aldea va încerca să răspundă, măcar în sinea sa, la suita de enunţuri punctate cu semnul întrebării, fiindcă această instituţie nu este o moştenire de familie, chiar dacă-i cadou de la tanti-sa Viorica Bândescu.

 

Doina DAMIAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>