Colimator

Piata Garii din Sibiu – un esec arhitectural si functional pe bani multi!

 {mosimage}Nu mă în doiesc că aceia care au tras de timp şi nu şi-au respectat termenii de dare în folosinţă […]
 {mosimage}Nu mă în doiesc că aceia care au tras de timp şi nu şi-au respectat termenii de dare în folosinţă a respectivei gări, asta din motivele lor, vor fi mustraţi de cei în drept, aşa cum au fost mustraţi şi cei care nu au respectat termenul de dare în folosinţă a respectivei pieţe, de care vorbim. Şi dacă sunt mustraţi, fie şi cu blândeţea care îl face pe poporul nostru să fie aşa cum este, noi sperăm ca mustrarea să fie făcută în rubrica unui ziar local mai citit şi anume, la rubrica de larg interes: „Mica publicitate”. Noroc că aceste lucruri se petrec la noi, şi nu într-o ţară civilizată cu vechi state în Europa, unde cei care nu-şi respectă contractele, plătesc de îi ustură corul. Dar să lăsăm, deocamdată, gara aşa cum este şi să ne întoarcem cu faţa către piaţă. Ce poate vedea omul mai întâi şi mai întâi?
Păi, dacă priveşte în jos, vede frumosul pavaj, lucrat cu cap, ca şi multe alte pavaje din partea centrală şi străzile care coboară din centrul istoric. Pentru acestea, jos pălăria, domnule primar! Dacă omul priveşte în sus, vede cerul, dar cum coboară puţin privirea, respectivul nu poate să rateze cele două macarale de pe şantierul dintre BRD şi buda, numită în partea de sus, barul Abel. Aceste macarale au putut fi privite şi admirate în toată splendoarea lor, ca şi construcţia pornită în an cultural, de turiştii veniţi anul trecut pe la noi pe la capitală. Ce mai, a fost ceva inedit, iar pentru aceas ta, sus pălăria, domnule primar! Dacă omul nostru priveşte spre dreapta lui, îi sare în ochi întâi autogara galbenă, şi pe urmă, după o rotire mică a capului, bisericuţa cu clopoţel, unde se trage la noi în oraş clopoţelul pentru prieteni şi vecini. Nu departe, undeva în spatele ei, o altă macara zglobie. Bun!!! Acum urmează să îl forţăm pe om, să întoarcă capul şi spre stânga. Că vrea, că nu vrea, trebuie să privească acolo, şi, întâi vede un automat galben de bilete tur-sib, lângă el singura staţie de autobuze a gării, iar la distanţă, noul pod al gării. Pentru pod, din nou, jos pălăria, domnule primar! Mai vede omul nostru nişte stâlpişori jaloane, care nu dau voie maşinilor, autobuzelor şi taximetrelor să dea buzna în piaţă. Întocmai ca nişte ţarcuri de la stână! Oamenii pot trece printre jaloane către piaţă, dar, ca un făcut, cei puţini care mai trec pe acolo, de obicei, sunt navetişti în drum spre autogară. Şi ei trec grăbiţi şi parcă cu jenă, prin piaţa pustie chiar şi la orele de vârf. Este cea mai pus tie şi tristă piaţă a gării din lume. Este atât de tristă, încât prevăd că, în  curând, miresele vor veni aici să se reculeagă după ieşirea de la cununia religioasă şi, tot aici, vor veni să caute puţină linişte soţiile unor bărbaţi prea cicălitori. Aici vor putea să vină şi să ţină discursuri politice, cocoţaţi pe câte un coş de gunoi sau o lădiţă goală de prune, cei care nu vor să fie huiduiţi sau în trerupţi cu întrebări stânjenitoare. Vor fi peste tot lădiţe goale şi o linişte de mormânt. Apropo de mormânt, nişte cavouri înalte şi cruci din piatră de Videanu, nu pot decât să mărească liniştea din zonă, iar oamenii care se vor grăbi la tren, plini de desagi, valize şi alt fel de ca la balâcuri, vor trece în viteză, pioşi şi cu capetele plecate. La ieşirea de pe peroane, prin late ralele gării, vor trebui montate peste tot panouri luminoase, care să-i avertizeze pe cei care vin în oraş că nu oraşul este mort, ci doar gara şi piaţa ei. În partea opusă a intrării în piaţă, cea de către oraş, şi în partea dinspre viaduct, pe unde intră către gară maşini şi oameni de tot felul, la fel, vor trebui montate panouri, prin care călătorii sau pur şi simplu cei care trec pe acolo, să fie avertizaţi să păstreze liniştea gării şi a pieţei sale unice. Spre a se mări pitores cul locului, uniformele personalului CFR de la noi, vor trebui să fie pe viitor de culoare neagră, nu albastru-murdar ca cele de acum. Ideea este bună, şi, încet-încet, ministrul transportului se va convinge că moda CFR de la Sibiu este bună şi utilă, această culoare fiind uşor de întreţinut de către toţi angajaţii CFR. Ce senzaţie de straniu va avea cel care vine pentru prima oară în oraş saucel care nu a mai fost pe la noi dinainte de reamenajare! În mod sigur, cei mai mulţi vor scăpa bagajele din mâini sau vor fugi cu primul tren înapoi, către lumea civilizată, vie şi bună. Cei mai curajoşi, nu. Unii vor bate automatul să le elibereze un bilet de autobuz, alţii, mai bogaţi, vor lua un taxi, iar cei mai mulţi, aici spun de cei care nu au scăpat de lăcomia naşilor din tren sau vor să meargă într-o altă di recţie decât îi duc autobuzele care au voie în staţia micuţă de lângă gară, pornesc bezmetici, care, încotro. Cineva, cu puţină imaginaţie, va putea face, din piaţa gării de la noi, un punct turistic de atracţie mai ceva decât restul oraşului, mai ales dacă se va pune, cum am auzit, o nouă fântână arteziană din piatră Videanu. Bineînţeles, pentru asta va trebui, cu tot regretul, să se renunţe la un cavou, două, chiar în buricul pieţii, şi îi avertizez, pe această cale, pe viitori cumpărători a unui loc de odihnă veşnică, să fie prudenţi în alegerea vii toarei parcele. Poate că, mult promisa statuie a lui Hermann-deportat îşi va găsi în sfârşit locul, pe un soclu mult mai înalt decât soclul lui Gheorghe Lazăr din Piaţa Mare, şi o idee bună ar fi să fie amplasat chiar în mijlocul fântânii arteziene. Acolo nu va mai putea fi mutilat. Desigur că, statuia, printro subtilă nebăgare de seamă, va fi amplasată cu spatele la clă direa gării, şi va fi cu noscută, de cei care trec ocazional sau nu, sub denumirea de „Hermann-revenitul”. Cu această ocazie se va mai în ve seli puţin piaţa când, cei care şi-au primit înapoi casele de la foştii proprie tari, vor veni, uneori, să de pună flori la picioarele statuii, care, fiind din fibră de sticlă nu intră la apă, aşa cum sperăm să intre unii cât mai curând. Ideea cu turismul piaţa nu are de ce să nu fie bună, şi dacă se va realiza, sus pălăria, domnule primar! Apropo, ştie cineva să-mi spună unde au şters-o ceilalţi Hermanni, aşa, dintr-odată? Vom mai vorbi despre asta…{mosimage}
Dar să vedem ce spune lumea despre piaţa noastră! Cum? Păi, prin internet, frate! Este mult mai simplu să apeşi pe butoane decât să fugi peste tot în lume şi să întrebi ce părere au alţii despre piaţa noastră rece. Te mai şi înjură sau îţi rup fâşul din cauza asta. Şi apoi, ce chestie nasoală să asculţi ce spun toţi cei care au trecut pe aici şi să te uiţi în gura lor, când ai internetul chiar la botul calului. Şi ce găsim pe internet? Păi, să vedem: Asociaţia Transira, pe Forumul Comunităţii Prietenilor Mijloacelor de Transport din România, prin membrul său, domnul Silviu Sintea, membru al Transira din 2005, ne spune, în 16 decembrie 2007, la ora 23.01, că: „Piaţa gării din Sibiu – ruşinea Europei”. Tot domnul Sintea vine cu argumente solide: „Am umblat cât de cât prin lumea asta şi am văzut că se respectă destinaţia unei pieţe a gării: aceea de a fi un loc de tranzit. Pentru cetăţeni şi vehicule. Trebuie să ai facilităţi pentru a te deplasa cât mai rapid din oraş pe peronul gării şi viceversa. Să ai peroane, afişaje corespunzătoare. Ideea e să consumi cât mai puţin timp în acea zonă, care e o piaţă a gării. Am văzut astfel de pieţe de gări în Austria, de exemplu, dotate cu peroane pentru vehicule, cu automate de vânzare a legitimaţiilor de călătorie, cu programe de circulaţie afişate şi respectate, cu locuri de parcare. Sibiul face parte din lumea celor care nu cuvântă. Piaţa gării a devenit un cavou imens dar nepopulat. Şi un intestin extrem de strâmt pentru vehiculele ce se încumetă să tranziteze zona. După ce că s-a pierdut foarte mult timp, zona centrală a Pieţei gării sibiene a devenit un morman de piatră cubică, asezonată cu bănci nevopsite, oricum nefolosite. Mai rămâne să se desfăşoare acolo şi un concert cu Riki Dandel ca tacâmul mohorât să fie complet.” Adevărat, domnule Sintea!{mosimage}
De multe ori, eu, care locuiesc în apropierea gării, ies noaptea să îmi plimb căţelul, deşi, de multe ori, am impresia că el mă plimbă pe mine. Piaţa gării, văzută pe timp de noapte, să ştiţi că nu e cu mult mai pustie decât în timpul zilei! Dar să revenim la oile noastre. Domnul Sintea, continuă pe forum, cu observaţii pertinente: „Accesul vehiculelor dinspre Centru se face pe sub Podul Gării, cu ieşire pe str. General Magheru (aici s-a instituit sens unic!?). Dinspre Piaţa Cibin, poţi intra doar pe str. George Magheru, prin spatele barului Abel. Locul pt. staţionarea taxiurilor este extrem de îngust şi de scurt. Cât despre staţia de autobuz, ce să mai zici! Nu încap două autoobuze în staţie. Nici n-ar avea cum, datorită frecvenţei scăzute de trecere a autobuzelor pe acolo. Se iveşte totuşi şi acea dublare datorată necolerării programelor de circulaţie, a traseelor 1, 5 şi 12. Să nu-ţi Strabagi ceva în arhitecţii sibieni?”
– Ba da!, spun eu, dar de ce numai în arhitecţi, să-ţi strabagi ceva? De fapt ce în seamnă să-ţi strabagi? Numai să nu fie ceva plăcut pentru unii dintre cei care ne-au terfelit şi muţit piaţa noastră frumoasă şi veselă. Ne-au scos pietrele noastre din pavaj, vechi şi originale, şi le-au dus la…dracu-n praznic! De pietre să aibă parte! „Partea bună: există un automat de vânzare a biletelor.” ne mai spune domnul Sintea, după care un alt membru Transira şi anume, Dr2005, să întrebe: „De curiozitate…mai există şi vreun chioşc de bilete în zona gării? Sau alt loc de unde pot cumpăra abonament de o zi (că automatul nu pare să elibereze aşa ceva)?”, ca domnul Sintea să-i răspundă, luni, 17 decembrie, ora 7.23, probabil după ce a întrebat pe undeva: „Nu. Nu există aşa ceva.”
Cu regret, domnule Sintea, aici trebuie să vă contrazic. Există la aproximativ 400 de metrii, poate un picuţ mai mult, un chioşc, unde şede o femeie care vinde bilete. Ştiu asta pentru că eu vin de pe strada 9 Mai şi de acolo cumpăr. Chioşcul este amplasat lângă noul giratoriu dintre străzile Constituţiei, Nicolae Teclu şi Abatorului. Acum e bine, dar înainte, chioşcul, cu femeie cu tot, era pus între două staţii, adică: Constituţiei colţ cu Magheru. Dacă fugeam să-mi cumpăr bilet, pierdeam troleul; fără bilet nu mă urc şi, uite-aşa, când trebuia să călătoresc cu T1, intram în panică. Deci, există chioşc în zonă, numai pentru cei care ştiu de el, şi eu l-am deconspirat. Mea Culpa!
Cineva, tot membru Transira, numit în cod probabil, „Brassovia”, suspină luni, 17 decembrie, la ora 18.04: „un coş mar devenit realitate; de necrezut cum a putut fi anihilat un spaţiu urban atât de reprezentativ…” Ce să mai spui decât: sus pălăria, domnule primar! Dar asta nu este tot, vorbind despre cei din asociaţia Transira! După vreo trei zile, un membru mai nou şi probabil mai blând, membrul Adryyan, intră pe forumul lor în 20 decembrie 2007, ora 19.42, şi ia apărarea cuiva: „ Este o arhitectură specifică oraşelor medievale. Mai mult, dacă încă nu ştiţi, pe viitor se va construi o parcare subterană, posibilitate ce din parcare să ajungi direct pe peron. În plus în imensul <cavou de betoane>, în zona strict pietonală, care într-adevăr e imensă va apărea în 2008 şi o fântână arteziană specifică zonei.”
Acum trebuie să intru eu, că m-am supărat foc pe spusele respectivului membru. Păi, dacă pe viitor, cum spune domnia sa, se va construi o parcare subterană, nu vor trebui din nou scoase pietrele din pavajul pieţei? Şi unde vor fi depozitate aceste pietre timp de 15-20 de ani până se va săpa la noua parcare subterană? Că, sigur, domnul Videanu nu va rezista mai mult de doi ani cu câte pietre are pe cap, ca să mai putem cumpăra altele de la el. Că cele scoase, sigur vor fi duse de cineva, undeva! Şi dacă se sapă la chestia de care pune acel membru, nu ră mânem noi, sibienii, din nou fără piaţă şi fără posibilitatea de acces în gară? Nu cred că se va face acea parcare, pentru căpână să o înceapă „pre mulţi îi vor popii”. Nu numai eu am fost pornit pe spusele membrului Adryyan, că după 10 minute, adică la aceeaşi dată, numai că la ora 19.52, domnul Brassovia a spus: „ Care arhitectură medievală include asfalt, taxiuri şi… un vagon de poştă CFR…”, iar domnul Sintea îl întreabă pe Adryyan exact în acelaşi minut. „ La ce arhitectură te referi? Că nu e urmă de arhitectură.” Ca, pe urmă, să continue tot el: “Mă refeream la funcţionalitatea acelei Pieţe a gării şi la peroanele pentru transportul în comun. Ştiu de construcţia parcării subterane, şi de cea a unui motel, dar nu în Piaţa Gării. Despre fântâna arteziană, nu mai zic  nimic. Numai ea mai lipseşte. Iarăşi, e vorba de amplasamentul acesteia.” Frumos, domnule Sintea, frumos, domnule Brassovia, frumos, domnule Dr2005, vă mulţumim! Tara asta are nevoie de oameni ca dumneavoastră. Pozele domnului Sintea sunt superbe. Iar eu am itat, cuvânt cu cuvânt, ce s-a scris pe Forum, adică părerea unor oameni nesibieni, călători prin ţară şi peste hotare. Mai ales partea de la urmă, a domnului Brassovia, scrisă în aceeaşi zi, la orele 23.42, trebuie să dea de gândit vârfilor acestui oraş. Citez: „Piaţa unei ări nu este în primul rând o piaţă de agrement, comercială sau de promenadă, cu băncuţe şi arteziene. Piaţa unei gări este în primul rând locul unde se realizează interconexiuni eficiente şi facile între diferite mijloace de transport. Doar după ce această problemă este ezolvată, rămâne de văzut dacă spaţiul disponibil permite şi alte funcţiuni sau nu. Din păcate, ce văd în fotografii, exact esenţialul lipseşte acestei pieţi. Se vede însă clar mentalitatea celor care au gândit-o: transportul în comun e ceva ruşinos, care trebuie ascuns un – deva pe o străduţă laterală, să nu ne strice imaginea. Se vor bucura numai mâncătorii de seminţe, că au acum loc larg pe unde să-şi întindă echi pamentele din dotare.”Am terminat şi eu. E noapte şi trebuie să-mi plimb câinele sau să mă plimbe el pe mine. Totuşi, în încheiere, încă o urare: Pentru toate astea, şi pentru încă multe altele, la piept pălăria, domnule…

Porumbelu’ din Turnu Saşilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*