Colimator

Persoanele cu handicap urgisite de doua ori!

Cu toate că primarul nostru se plimbă prin toate ţările lumii, se vede că nu este interesat de grija statelor […]

Cu toate că primarul nostru se plimbă prin toate ţările lumii, se vede că nu este interesat de grija statelor civilizate pentru persoanele cu dizabilităţi. În fond, tocmai primăria, în calitate de reprezentantă a colectivităţii, trebuia să ia primele măsuri de acordare a facilităţilor pentru aceste persoane defavorizate.Grija faţă de aceste persoane este inexistentă, ba chiar mai mult, aceste persoane cu handicap, sunt sfidate, înjosite şi batjocorite de instituţiile care de fapt trebuiau să le apere. Legile statului Român, de cele mai multe ori sunt clare şi concise, dar cei care trebuie să le pună în aplicare se fac că aceste legi nu există.

Văd zilnic persoane cu diferite grade de handicap, care se chinuiesc să îşi asigure accesul în anumite zone ale oraşului sau în anumite instituţii de stat şi nu numai, dar se lovesc de fiecare dată de ignoranţa celor din jur. La Primăria Sibiu, construcţia nouă, are parţial dotările pentru persoanele cu handicap, rampele de trecere peste praguri fiind inexistente, iar la primăria veche nu există nicio şansă de acces, başca se mai lovesc şi de o barieră în adevăratul sens al cuvântului. Occidentalul nostru primar este chior de-a binelea şi nu vede că din multitudinea locurilor de parcare amenajate prin obstrucţionarea unui sens de mers al autoturismelor, nu a reuşit să găsească şi la cele două primării locuri de amenajare pentru aceste parcări cu destinaţii speciale. În Piaţa Mică, accesul se face doar cu plată şi nimeni nu este exceptat, nici măcar cei care abia se târâie în scaune cu rotile. Nu şi-a permis aceste abuzuri nici măcar Ceauşescu, care se zice că era un simplu cizmar. Dacă un cizmar a avut bun simţ, Johannis oare ce meserie ar trebui să aibă pentru a beneficia de acest bun simţ? Poţi suna liniştit la Poliţia Comunitară să reclami că pe locurile special destinate sunt parcate maşini care nu au nicio legătură cu aceste drepturi, că în mod sigur ţi se va răspunde că ei nu au ce să facă. Uite că au ce să facă. Să sesizeze poliţia rutieră, deoarece aceasta are competenţa să suspende permisul de conducere acelui conducător auto care nu respectă semnificaţia semnelor de restricţie. Vai ce am putut spune! Păi, pe acele locuri, de cele mai multe ori, chiar conducătorii acestor departamente parchează. În foto1 se observă cum un angajat al poliţiei, departamentul înmatriculări, zi de zi are locul rezervat, fără să deţină un certificat, care să-i confere dreptul de parcare pe acele locuri. Poliţia Comunitară colindă zilnic în zonă şi păzeşte aceste autoturisme ale şmecherilor, nu care cumva să fie zgâriate la terminarea programului. Nu se dau amenzi acestor persoane cu comportament abuziv! E o discriminare clară din partea autorităţilor, care nu iau măsuri cu bună ştiinţă. Dacă o persoană, beneficiară de certificat de handicap, îndrăzneşte să parcheze acolo, sigur va primi amendă, deoarece certificatul de handicap eliberat de o comisie de stabilire a gradului de handicap, nu este valabil pentru onorata primărie şi dezonoratul nostru primar, singurul act valabil pentru ei fiind acea ţidulă, care este eliberat de primărie în baza vestitului HCL 210. De multe ori nici acel act nu mai e valabil, când vreun şef de-a lor trebuie să parcheze şi tu ai tupeul să suferi un handicap, recunoscut oficial, şi să-i iei lui locul, chit că legea ţi l-a oferit ţie. Există probe video care atestă aceste acuze, unde reprezentanţii primăriei nu ţin cont de altceva, decât de ordinul lui Iohannis von Hermannstadt. Când vin din Germania sau Austria în control la FDGR – doar naivii pot să creadă că Sibiul mai aparţine în mod real României! – se face tapaj de grija pe care o are primarul faţă de persoanele cu handicap. Aiurea, interesul acestuia este asemănător cu „grija” pentru purificarea rasei umane pe care o aveau prin diverse lagăre, cu ceva timp în urmă, alţi arieni care se considerau deasupra tuturor şi, conform „logicii” rasei superioare, persoanele imperfecte trebuiau lichidate. Nemţilor sosiţi, mai mult sau mai puţin oficial, pe meleagurile noastre, li se explică ce multe face micuţul Fuhrer pentru aceste persoanele cu dezabilităţi, ce facilităţi le oferă, ce bine se simt toţi, când, în realitate, mai lipseşte să le fie trimisă doar o circulară prin care să le fie comunicată adresa lagărului de exterminare.

Am vorbit cu diferiţi bătrâni cu handicap. Mi-au zis că au fost la mai multe redacţii din oraş cu povestea lor, dar nimeni nu a vrut să scrie vreun articol despre problemele şi necazurile lor, deoarece nu au voie să aducă atingere Kaiserului din Primărie. Nu am vrut să cred iniţial şi am luat legătura cu diferiţi redactori şi jurnalişti, care într-adevăr  nu erau interesaţi de situaţia persoanelor defavorizate. Chiar în ziarul „Sibiu 100%” citeam un articol, care spunea că ,, luptă împotriva persoanelor cu handicap din Sibiu”. Oare să fi fost doar o „figură de stil” sau chiar un adevăr scăpat de sub control?

Am dorit să văd câte locuri de parcare rezervate au aceste persoane defavorizate de soartă în zona centrului oraşului. Surpriză enormă! Pe o rază foarte mare am găsit doar 10 locuri, care într-adevăr erau ocupate de şefii unor instituţii protejate de Primărie şi de slugile acesteia. Se plimbau de acolo până acolo agenţii comunitari, fără să-i intereseze legile pentru aplicarea cărora sunt plătiţi să vegheze. Traşi la răspundere, ridică nonşalant din umeri, râzând şi sfătuindu-mă, mai mult în zeflemea, să merg la sediul lor să fac o sesizare. Poate că, dacă aş fi avut doar un picior, reuşeam să mă deplasez foarte vesel şi sprinţar de pe strada Mitropoliei până la Primăria veche, bucuros nevoie mare că trebuie să bat asemenea drum. Chiar şi la sediul Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, am găsit maşinile directoarelor parcate pe acele locuri rezervate persoanelor cu handicap. Dacă am parcat pe unul dintre acele locuri după un timp, atunci când s-a eliberat, cu toate că aveam afişat în parbriz atât certificatul de handicap în original, cât şi autorizaţie eliberată de Primăria Sibiu, cineva din conducere, cred, a trimis un angajat să mă scoată afară de acolo. După un schimb de amabilităţi din partea mea, şi de jigniri din partea angajatului, am ajuns la „legea lui Liviu”, cum am aflat, ulterior,că se numeşte acel salariat care nu a vrut să se legitimeze. Adică, pe el „nu îl interesează ce zice legea, pe el îl interesează ce ordine primeşte” şi, cică, niciunul dintre acele acte deţinute de persoana care mă însoţea, nu ne dădea dreptul de a parca acolo, culmea paradoxului, chiar în faţa unei instituţii care se ocupă cu problemele persoanelor cu dizabilităţi! De asemenea, există probe video cu acel izvorâtor de drept, „justiţiarul” comisiei pentru handicap. Sigur că s-a depus reclamaţie şi aştept să fiu chemat în instanţă, împreună cu „Cerberul” de pe strada Mitropolie, pentru discriminare, abuz în serviciu, jigniri repetate etc.

Un episod identic mi se întâmplă şi la sediul Administraţiei Domeniului Public, unde, pe deasupra, mai primesc şi o amendă pentru că „am îndrăznit” să beneficiez de acel certificat. Mă gândesc la cei care nu au posibilitatea de a se plânge cuiva, la cei care nu ştiu ce să facă atunci când le sunt încălcate drepturile şi care se mulţumesc doar să-şi plângă în pumni, blestemându-şi zilele…

În legea care face referire la drepturile persoanelor cu handicap se explică clar, aşa ca să înţelegă până şi poliţiştii comunitari, că persoanele cu grad de handicap (fără a se face vreo specificaţie suplimentară) beneficiază de parcare în locurile destinate în mod special lor. Doar pentru gratuitatea parcării, trebuie să aibă o autorizaţie specială emisă de autoritatea publică locală. Dacă nu doreşte gratuitate la parcare, poate parca în baza acelui certificat de handicap care face dovada dizabilităţii persoanei aflate în maşină. Nu autovehiculul beneficiază de gradul de handicap şi de locul de parcare pentru astfel de persoane, ci persoana transportată! Persoana cu grad de handicap nu trebuie să aibă permis de conducere pentru a beneficia de aceste drepturi. Dar, pentru autorităţile locale, aceste drepturi sunt reglementate după bunul lor plac şi după legea primarului.

Am observat că, atunci când îndrăzneşti să-l critici pe primarul sibian, chit că nu ai absolut nimic cu etnia din care face parte, sar în sus „multiculturalii” şi „multilingviştii”, care instantaneu observă ca Herr e sas, iar tu, cel care critici, eşti român şi atunci, gata!, automat internaţionaliştii de serviciu te cataloghează imediat ca naţionalist, extremist şi mâine-poimâine, terorist! Aşa că, pentru a nu lăsa loc de interpretări pe marginea articolului, specific în mod expres că nu sunt în nici un partid politic, nici nu sunt interesat de aşa ceva, dar nici nu accept pomenile oferite prostimii la mai ştiu eu ce festival bavarez sau vietnamez organizat la depunerile candidaturilor şi nici nu cad pe spate la focuri de artificii sau concerte gratis în Piaţa Mare. Sunt doar un sibian get-beget, care a crescut în parcul din centru, odată plin de flori şi de alei, cu bănci curate şi porumbei ce îţi mâncau din palmă, azi transformat în platou asemănător celor de primire a deţinuţilor din lagăre, dar cu pretenţii de centru istoric. Cred că termenul corect ar fi ,,centru isteric”, că ar cadra mai bine cu jeturile de apă care ţâşnesc direct din pavaj, arteziana aceea modernă şi de prost gust ducându-te cu gândul la orice, doar la o piaţă autentică medievală nu!

Haideţi să vedem, împreună, instituţiile şi firmele din Sibiu, ce nu oferă condiţiile elementare pentru persoanele cu handicap, în speranţa că autorităţile vor demara măsuri reale pentru ca oraşul nostru să intre în rândul lumii civilizate, care acordă o atenţie deosebită semenilor noştri oropsiţi de vitregia sorţii.

Tribunalul Sibiu. Nu există locuri de parcare pentru persoane cu handicap, rampă pentru cărucioare de invalizi şi nici lift. Nu există niciuna dintre condiţiile legale de funcţionare. Sfidare clară a unei instituţii, care-i condamnă pe plebeii de rând, dar ea nu respectă nici măcar legile simple ale bunului simţ!

Primăria veche Sibiu. Nu există, de asemenea, locuri de parcare speciale, rampă sau lift pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap. Discriminare vădită faţă de persoanele cu handicap.

Magazinul universal Dumbrava. Nici acolo nu există lift,rampe sau căi speciale de acces pentru persoanele cu handicap. Deşi s-au făcut nenumărate sesizări, nu s-a luat nici o măsură.

Super market Real. Casieriile destinate persoanelor cu handicap nu funcţionează sa dacă funcţionează, au o cu totul altă destinaţie. Pe locurile de parcare cu destinaţie specială parchează oricine, fără a se lua măsuri nici măcar din partea firmei de pază a magazinului.

Supermarket Kaufland. Aici nu există chiar nici un loc de parcare, casieriile cu destinaţie specială sunt inexistente, iar toaleta este de cele mai multe ori închisă.

Supermarket Trident. Aceeaşi situaţie, chiar şi mai gravă, deoarece firma de pază te poate lua şi la bătaie dacă le ceri socoteală.

Magazinul Metro Sibiu. Lipsa casieriilor pentru aceste persoane, fac imposibil accesul de cele mai multe ori. Dacă o persoană cu grad de handicap accentuat, operată de inimă, cu proteză aortică, trebuie să stea la coadă 20 min, e clar!Ce să mai spunem de lipsa locurilor de parcare obligatorii prin lege!

Spitalul Judeţean Sibiu. Nici aici nu există locuri de parcare pentru persoanele cu handicap, iar accesul cu maşina, într-o instituţie publică de sănătate, se face contra cost la preţul de 10 lei! Abuz extrem, nesesizat de nimeni, dar acceptat de autorităţi. Nici măcar hârtia igienica şi săpunul nu există în sistemul sanitar sibian.

Foarte multe instituţii de învăţământ, de stat sau privat, şcoli sau facultăţi. De asemenea, nu există nici cele mai elementare condiţii pentru persoanele defavorizate.

Direcţia pentru Protecţia Consumatorului Sibiu. Lipsesc cele necesare accesului acestor persoane.

Direcţia pentru Publicitate Imobiliară şi Cadastru. În sediul vechi, accesul pentru o persoană cu handicap era aidoma escaladării Everestului de către un alpinist.

Direcţia de Administrare Fiscală Sibiu. Este, de asemenea, inclusă pe lista instituţiilor care sfidează persoanele cu handicap. E bine măcar că se fac renovări în birouri şi-şi creează, doar lor, condiţii umane de muncă şi trai.

Direcţia Agricolă Sibiu. Lipsesc căile de acces speciale, mai ales la etajele superioare.

S.C Tursib. Deşi au anumite autobuze dotate cu scară hidraulică, şoferii refuză să o folosească, astfel fiind imposibilă călătoria celor cu probleme. Lipsa aerisirii este din nou un impediment pentru anumite persoane cu handicap.

Multe restaurante ale unor şmecheri de Sibiu, care, în ciuda legii, refuză să se conformeze referitor la condiţiile pentru persoanele cu handicap.

Oficiul Poştal 1, de pe strada Mitropoliei, unde aş vrea să văd cum se poate face accesul cu scaunul cu rotile .

Direcţia pentru Protecţia Copilului şi birourile aferente aflate la etajele superioare, unde se află chiar şi Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap.

Acestea sunt doar unele dintre multele instituţii unde accesul este interzis sau îngreunat pentru persoanele cu handicap şi nu numai. O altă categorie de cetăţeni, aproape la fel de defavorizată, este reprezentată de persoanele în etate, care nu mai au puterea de a urca sau de a sta la cozi interminabile, fără măcar un scaun sau posibilitatea de a bea un pahar cu apă! Pot să şi moară,  că oricum nu interesează pe nimeni. În instituţiile sau firmele în care trebuie să stai foarte mult spre aţi rezolva problemele, nu există nici măcar o toaletă sau dacă există, este contra cost. La Tribunalul Sibiu, deşi din punct de vedere legal ar trebui să existe toalete, acestea sunt încuiate şi folosite strict de personal. Fraierii pot apela la toaleta publică din spate, care aparţine finului lui Iohannis, Andreas Huber, la a cărui nuntă a participat şi Marcel Rusu, preşedintele tribunalului. Atunci, probabil între două feluri de mâncare, au pus de o budă pe bani într-o instituţie publică! La w.c.-ul finului preţul este dublu faţă de restul toaletelor din oraş. Ăştia sau învăţat să facă bani şi din rahat, treaba lor, poate fi şi aia mare, dar de ce încalcă legile? La wc-ul finului preţul este dublu faţă de restul toaletelor din oraş! După cum se vede, preşedintele Tribunalului nu bagă în seamă legea, aceasta nefiindu-i opozabilă, el fiind stat în stat. Cine credeţi că l-ar putea trage la răspundere? Nimeni! Am văzut multe persoane bolnave grav, dar care trebuiau aduse la tribunal în procese de punere sub interdicţie. Nişte legume, netransportabile, aduse de aparţinători, cărate cu cârca sau cu ajutorul unor persoane plătite din propriile buzunare. Câtă indiferenţă şi câtă nesimţire! Sadismul merge până la extrem, fiindcă degeaba se invocă imposibilitatea de transport a acelor persoane, că judecătorul este de neclintit. Musai trebuie aduse acolo! Dacă l-ar chema pe judecător să-i care în cârcă, ce ar zice?

Din multitudinea de instituţii sau societăţi comerciale, care nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege cu privire la facilitarea condiţiilor pentru accesul persoanelor cu handicap, răspund doar cei mici, pălmaşii, care au şi ei un chioşc sau o mică afacere insignifiantă. Aceştia sunt amendaţi, purtaţi prin tribunal şi obligaţi să remedieze aceste neajunsuri. Restul care nu îndeplinesc condiţiile, dar au spatele asigurat, nu sunt traşi la răspunderea, ba, mai mult, le râd în faţă persoanelor cu handicap, de cele mai multe ori batjocorindu-i.

Deşi discriminate şi umilite, persoanele cu handicap nu se dau în spectacol ca homosexualii, nu organizează parăzi şi mitinguri, nu cer drepturi suplimentare! Ei vor doar drepturile date de lege, condiţii omeneşti ca să-şi ducă mai departe crucea şi respect din partea noastră, a celor normali. Credeţi că aceşti OAMENI doresc prea multe? Poate că, după lecturarea acestui material, o să realizaţi că viaţa în oraşul nostru, care a devenit unul dintre cele mai scumpe oraşe din România, graţie „politicii” înţelepte a măreţului cârmaci local, poate fi un calvar pentru persoanele defavorizate. Dar, nu uitaţi, oricine poate ajunge în aceeaşi situaţie. Românul, odinioară, era primitor, săritor şi bucuros de oaspeţi. Acum parcă toţi am devenit mai egoişti şi mai indiferenţi faţă de semenii noştri. Haideţi să încercăm să înţelegem persoanele defavorizate, bătrânii aflaţi în dificultate şi pensionarii care cu greu îşi duc zilele şi – de ce nu? – să-i ajutăm, gândindu-ne că ne va veni şi nouă rândul…

Iulian BĂLAN


Galerie foto:

{gallery}2009/nr4/hand{/gallery}

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*