Atitudini

Pe cine reprezintă primarul Sibiului?

De ce? Iată un exemplu. În plin centru istoric unde proprietarii nu au voie în casă la ei să bată...

De ce? Iată un exemplu. În plin centru istoric unde proprietarii nu au voie în casă la ei să bată nici măcar un cui, domnul primar, „care este”, dă voie vestitului Carabulea, să dărâme cinematograful Pacea, care este clădire istorică şi să se construiască un mall sau în termenii noştri ţărăneşti… un magazin universal. Cică, în condiţiile de criză economică, când reabilitarea termică a locuinţelor din fondurile primăriei, au fost sistate, noi avem nevoie de scăldătoare de 45 de milioane de euro, bani care, bănuiesc, se vor rambursa din taxe şi impozite; şi zic „bănuiesc”, deoarece la dezbaterea publică întrebările legate de fonduri nu au primit niciun răspuns, lucrul acesta rămânând secret. Primăria anunţă că nu se mai dau fonduri pentru reabilitarea clădirilor istorice că cică e criză, dar sunt bani pentru luxul unui ştrand. Cred că vă daţi seama ale cui buzunare se vor umfla! Sibienii au aşteptat răbdători ani la rând să se reabiliteze ştrandul nostru din vremea copilăriei. Acum că cineva s-a ocupat şi s-a zbătut pentru a oferi sibienilor vechiul ştrand, primăruşul nostru nu e mulţumit şi pune tot felul de piedici. Herr, informaţia mi-a fost oferită tot de anumiţi slujbaşi ai dumneavoastră, dar care nu vă înghit!
La vremea când nu era criză, iar sibienii mergeau la ştrand la Victoria sau la Făgăraş, v-aţi gândit să faceţi ceva? Nuuuuuu!!! În urmă cu doi-trei ani i-aţi sfătuit pe sibieni să facă duş acasă, dacă nu au ştrand. În felul acesta, implicit, ne-aţi jignit, ca şi cum am fi un oraş de nespălaţi! Acum, când şcolile au nevoie de dotări, când grădiniţele nu au nici un fel de jucării şi bonurile de masă ale educatoarelor le-aţi tăiat, iar abonamentele celor care fac naveta nu le mai decontarţi, când grădiniţele supravieţuiesc din sponsorizările părinţilor, dumneavoastră vă gândiţi să faceţi un Ştrand! Nici măcar bunul simţ de a le dota cu cele minimale impuse de lege nu v-aţi sinchisit să oferiţi şi toate cererile făcute pentru utilităţi s-au transformat în hârtie de wc, dar ne trebuie Scăldătoare.
Dar sibienii trebuie să fie fericiţi! De ce? Pentru că locuinţele sociale se dau doar dacă te cheamă Hanz, Muller, Wolf etc. Iar doamna care se ocupă de aprobări e tot nemţoaică, deşi are nume evreiesc, aşa că românii nu mai au drepturi la ei acasă. Ne-am vândut oraşul pe nimic unuia care a organizat ce-a mai mare discriminare din istoria Sibiului. Parcă spuneau că saşii sunt oameni foarte gospodari şi, drept dovadă, au o stare materială bună şi de aceea sunt invidiaţi uneori de români. Atunci cum se explică faptul că din totalul locuinţelor sociale saşii, deşi mai sunt într-un procent foarte mic în Sibiu, ocupă foarte multe locuinţe construite, până la urmă, din banii românilor. Criteriile legale sunt folosite doar ca justificări pentru refuzul de a repartiza o astfel de locuinţă, şi nu ca motivare pentru o repartiţie făcută după ureche. Cum se stabileşte ierarhia pe lista de priorităţi dacă nici măcar nu se obosesc să calculeze punctajul? Există o procedură specială, sibiană, pe care o ştiu doar cei ce repartizează aceste locuinţe? Să ne anunţe şi pe noi, ceilalţi, care chiar credem ce scrie în Monitorul Oficial, dacă trebuie să ne schimbăm originea, că poate ne găsim o stră-stră-stră-străbunică sau mătuşă sau ceva ca să ne dea câteva picături de sânge de sas.
Dar după cum se vede, numai poleiala este de neamţ. Adevăratul spirit nemţesc este renumit pentru respectarea legii şi nicidecum pentru ignorarea acesteia. Nu cred că un funcţionar de la vreo instituţie din Germania îşi va permite să spună „Mai lasă-mă în pace cu legea ta. Nu mă interesează ce scrie. Eu ştiu ce scrie în HCL.”
De fapt, ceea ce se întâmplă la Sibiu este rezultatul catastrofal al combinaţiei între cel mai abject balcanism şi pretenţiile de europenism ale edilului nostru şef, căruia îi ţin isonul toţi trepăduşii de pe lângă el. Dacă până nu demult se discuta despre „forme fără fond”, acum nu avem nici forme, nici fond. Nu avem decât bunul plac şi interesul personal al celor care ocupă o funcţie oarecare. Dacă au ştampilă şi pix, sunt egalii lui Dumnezeu. Pentru ei legea este un fleac, ce nu merită atenţie. Poate că vi se pare cunoscută această atitudine şi nu greşiţi. Dacă vă gândiţi bine, seamănă cu o castă care are propriile reguli şi care nu acceptă altele, chiar dacă vin din partea statului. Dacă aţi văzut filmul „Naşul” sau dacă aţi citit cartea cu acelaşi nume puteţi să vă daţi seama spre ce ne îndreptăm.
Precum zic versurile poeziei ,,Ţara noastră aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”, observăm că a venit timpul să punem piciorul în prag spre a deveni din nou Sibiul un oraş al nostru, al cetăţenilor. Sper din tot sufletul să reuşim prin publicaţia noastră, să trezim spiritul sibianului nativ şi să avem cu toţii tăria măcar acum, în al 12-lea ceas, să nu mai fim de acord cu vânzarea Sibiului bucată cu bucată. Mulţumesc pe această cale, tuturor celor care încă nu au predat armele şi sunt la fel de convinşi ca şi mine că împreună putem să reuşim să curăţăm oraşul măcar de o parte din profitori şi parveniţi, iar celor care cred că sunt doar unul care vrea să facă valuri în vederea candidaturii la vreunul din posturile aşa de râvnite de mulţi, îi anunţ că nu m-ar interesa aşa ceva, nici dacă acele posturi s-ar oferi, precum creditele odinioară, doar pe bază de buletin.

Iulian BĂLAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>