Editorial

Patriotism versus cosmopolitism, sentimentul contra politicii (II)

Ori, Iohannis are impresia că este o personalitate prea mare pentru un oraş atât de mic, ori, se merge pe […]
Ori, Iohannis are impresia că este o personalitate prea mare pentru un oraş atât de mic, ori, se merge pe linia cifrelor exagerate privind numărul vizitatorilor „Capitalei culturale europene din 2007”, care a continuat tradiţia raportărilor mincinoase din economia socialistă de pe vremea lui Ceauşescu. De fapt, dacă răsfoieşti presa sibiană, ai să constaţi că nu este nici o deosebire între osanalele care i se aduceau „marelui cârmaci” şi odele închinate „marelui sas”, mai ales că şi acesta din urmă „se pricepe” la toate. Interesant este că, la respectivul recensământ,  doar 61 de sibieni s-au declarat saşi, în timp ce 2.471 au preferat să se declare germani, de parcă a fi sas este o ruşine. Aici intervine complexul lor faţă de nemţii autentici, din Germania şi Austria. Asta o spun aşa, în treacăt, că tot citisem într-o gazetuţă din asta locală un titlu complet imbecil: „Tinerii sibieni, complexaţi de saşi”. Conţinutul acestui articol este în armonie cu „inteligenţa” care răzbate din titlu.  Materialul publicistic a fost determinat de „un studiu aprofundat realizat la Sibiu în anul şcolar 2007 – 2008 de către Cercul de Studii Istorice şi Sociale din cadrul Colegiului Naţional „Samuel von Brukenthal“, intitulat „Modelul cultural sibian“”. Sub pretextul perfid al multiculturalismului şi al intreculturalităţii, acest studiu, bazat pe interviuri de grup şi chestionare, nu a urmărit altceva decât stabilirea unor noi direcţii de manipulare a psihicului colectiv, în scopul menţinerii dictaturii săseşti în Sibiu. Cu obrăznicia tipică alogenilor, autorii aşa-zisului studiu au fost revoltaţi că o parte din elevi au susţinut continuitatea daco-romană pe aceste meleaguri, în detrimentul teoriei cu întemeierea oraşului de către saşi. Să vedem ce scrie în Wikipedia:  „În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis / Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraş (Cibin)  şi denumirea românească a oraşului.În zona actualului cartier Guşteriţa a existat o aşezare romană numită Cedonia”.
Concluzia acestui ciudat sondaj, de la care a plecat şi neinspiratul titlu al articolului, a fost că, citez: „Interiorizarea sentimentului de apreciere a spiritului german, poate chiar de inferioritate faţă de acesta, e sesizabilă în rândul adolescenţilor sibieni prin raportul non-răspunsurilor oferite”. Adică, cei care au refuzat să răspundă înseamnă că se consideră inferiori saşilor? O neghiobie mai mare nu mi-a fost dat să văd sau să aud! La ce să te mai miri, atunci, că interpretări de felul acesteia au dus şi la zicale de soiul: “Sasul, dacă nu-i prost, nu-i sas”. Numai că aici nu este vorba de prostie, ci, mai degrabă, de rea-voinţă şi intenţia de manipulare de care vorbeam mai înainte. Atât prin „studiu”, cât şi prin titlul articolului se induce, în mod subtil, ideea nocivă a superiorităţii  etnice şi se revine la periculoasele teorii naziste despre rasa pură, ariană. Faptul că Iohannis  a fost votat în proporţie covârşitoare şi, aproape la fel, saşii din F.D.G.R., devenind consilieri locali sau judeţeni datorită singurului “merit” că sunt etnici germani, nu a fost determinat de complexele etnice ale populaţiei majoritare. Persoanele complexate au un comportament diametral opus, tocmai pentru a-şi învinge complexele. Astfel bărbaţii timizi sunt cei mai mari fustangii, iar fricoşii, în război, se avântă primii în luptă. Aşa că, dacă românii ar fi fost complexaţi de către saşi, în nici un caz nu i-ar fi votat!
Prin aceşti doi termeni ai globalizării, “multiculturalism” şi “interculturalitate”, nu se urmăreşte altceva decât neutralizarea sentimentelor patriotice şi pierderea identităţii popoarelor, la fel ca în perioada internaţionalismului iudeo-bolşevic! Să mă întreb şi eu acuma, precum simpaticul Mircea Badea la televizor: “Oare am voie să spun asta, nu mă amendează C.N.A.-ul?”. Pentru că există şi un “C.N.A.” al libertăţii de exprimare, la fel cum există şi o “poliţie a gândirii”, care are grijă să nu cugetăm prea liber şi prea adânc! Dacă vorbesc despre iudeo-comunism există riscul să fiu taxat, de mai ştiu eu ce idiot, ca antisemit şi anti-holocaust, ori chestia asta se pedepseşte, aici în România, nu în Israel, cu închisoarea! Interesant este că, din anul 2002, defăimarea ţării  noastre nu mai este un delict, dar, culmea, tot atunci s-a introdus acea lege care pedepseste negarea holocaustului. Putem defăima Romania fără probleme, dar despre holocaust n-avem voie să spunem altceva decât spun stăpânii lumii. Sincer, înainte de aceasta lege, nu-mi puneam problema că teoria holocaustului şi numărul de victime cauzat de acesta ar fi altele decât cele cunoscute. Doar, când a început să se vorbescă despre acest proiect de lege, am început să-mi pun întrebări. Adevărul nu are nevoie de pedepse pentru a se impune, doar minciuna.
Minciuna face casă bună cu slugărnicia. Astfel, sluga îi va spune întotdeauna stăpânului că-i frumos şi deştept! Tot aşa, sibenii au dat dovadă de servilism acceptând inscripţionarea bilingvă a plăcuţelor de la intrările rutiere în oraş. Legea spune clar că se permite denumirea bilingvă doar în oraşele cu o minoritate etnică de minimum 20% din totalul populaţiei. Ori, conform aceluiaşi ultim recensământ, din anul 2002, în municipiul Sibiu erau 155.045 de români şi doar 2.532 de germani, incluzând şi pe cei 61 de cetăţeni care s-au declarat saşi, ceea ce reprezintă un procentaj de etnici nemţi de doar 1,63%!
Reamintim că singurii care au protestat şi au acţionat concret împotriva acestui abuz, care încalcă legea, am fost noi, cei din redacţia “Justiţiarul”, care, în doi ani consecutivi (2001 şi 2002), de ziua naţională, în 1 Decembrie, am acoperit cu autocolante tricolore inscripţia ilegală “Hermannstadt”, la lumina zilei şi revendicând acţiunea prin comunicate de presă trimise pe fax tuturor publicaţiilor sibiene. Ca urmare, vechile panouri cu denumirea bilingvă au fost înlocuite cu altele, identice, dar cocoţate la o înălţime apreciabilă.
 Totuşi, cel mai mare afront adus românilor din Sibiu, a avut loc a doua zi după alegerile locale din anul 2004, când o publicaţie sibiană a avut tupeul să scrie pe prima pagină “Johannis über alles!”,  iar acest text cu trimitere directă la nazism – interzis şi scos chiar  şi din imnul Germaniei! – a fost tipărit peste culorile naţionale ale statului german! Chiar dacă a câştigat alegerile Iohannis, cum îl cheamă, nu Johannis cum l-au  supergermanizat hitleriştii de la acel ziar, acesta este totuşi cetăţean român şi a devenit primar al unei localităţi din România, nu din Germania. Atunci, ce rost a avut mascarada cu slogan fascist şi culorile altui stat? Uite, cam  aşa, de-a lungul anilor, i-a îndobitocit presa locală pe sibieni, aceştia ajungând să creadă că sunt şi ei un soi de saşi, superiori restului românilor.

„Justiţiarul sibian”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*