Editorial

Patiotism versus cosmopolitism, sentimentul contra politicii

Dacă un fizician, ca Patapievici, se dă drept filosof, hai să încercăm noi, mai puţini filosofi, să lucrăm inginereşte. Deci,...
Dacă un fizician, ca Patapievici, se dă drept filosof, hai să încercăm noi, mai puţini filosofi, să lucrăm inginereşte. Deci, să vedem cum apar definiţi cei doi termeni în DEX. PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei. (< fr. patriotisme). COSMOPOLITÍSM s.n. Concepţie politică prin care se propagă indiferenţa faţă de patrie, dispreţ faţă de valorile culturii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni, faţă de limba şi tradiţiile naţionale progresiste. (< fr. cosmopolitisme, cf. rus. Kosmopolitizm). Tot la aceeaşi sursă găsim pentru ultimul termen şi aceste explicaţii:1. Concepţie politică  prin care se preconizează indiferenţa faţă de locul natal, manifestând admiraţie pentru locuri străine; 2. Concepţie din epoca de criză a sclavagismului grec şi roman care promova ideea „cetăţeniei universale“. Nu trebuie să te numeşti Patapievici pentru a constata acest postulat: patriotismul este un sentiment, în timp ce cosmopolitismul reprezintă o concepţie politică. O altă axiomă de necontestat este dată chiar de aspectul caracteristic globalizării aflat  în definiţia cuvântului ”cosmopolitism” prin promovarea teoriei potrivit căreia “patria e lumea întreagă, iar omul, cetăţean al ei”. În concluzie: cosmopolitismul este o metodă eficientă de manipulare şi îndoctrinare, în perspectiva globalizării planetare. Arma mondializării a rămas aceeaşi, nu întâmplător cuvântul este şi de provenienţă rusească, doar că şi-a schimbat eticheta marxistă cu una capitalistă, poleită cu demagogie neoliberală.
Cosmopolitismul a găsit cel mai fertil teren pentru răspândire în Transilvania, nu atât din cauza amalgamului etnic de aici – în Dobrogea, de exemplu, diversitatea etnică este mai pregnantă –, cât datorită pragmatismului ardelenesc. Aici sentimentele trec pe un plan secund, prioritare fiind bunăstarea şi averea. S-a mers până acolo, încât, pentru ca averile să rămână în familie, au fost oficializate căsătorii între verişori primari. Interesant este că acest obicei, dăunător din punct de vedere genetic şi generator de odrasle idioate, a fost preluat de la minoritatea săsească.
Cosmopolitismul a fost promovat, imediat după evenimentele din decembrie 1989, de aşa-zisa “societate civilă” cu pretenţii elitiste, care a purces la demitizarea simbolurilor istorice. Un astfel de ’telectual subţire, care  s-a raliat acestei cauze infame, este şi evreul sibian Emil Hurezeanu, zis şi Harry prin notele informative adresate Securităţii, care, de altfel, i-au şi permis să părăsească ţara. Este de-a dreptul distractiv să vezi grimasele dispreţuitoare ale fostului comentator şi agent C.I.A. de la postul de radio “Europa liberă”, atunci când apare la televizor alături de Mircea Dinescu pe care-l consideră un “Mitică” de Bucureşti, chit că balaoacheşul este de prin Slobozia. N-are încotro şi trebuie să îndure calvarul alăturării, că au un stăpân comun, care-i plăteşte cu banii luaţi de la gura românilor prin şmecheria F.N.I….Aceşti alogeni, şi alţii de aceeaşi teapă, încearcă sa gâdile orgoliul ardelenesc, inoculând ideea falsă că ardelenii duc în spinare „miticii” sau „regăţenii” leneşi, doar ca să provoace idei separatiste deosebit de periculoase. La ascensiunea cosmopolitismului, în detrimentul patriotismului, au contribuit şi aşa-zisele ”manuale alternative”, parte integrantă a unui program oficial de marginalizare a Istoriei, prin care se încearca pur si simplu distorsionarea trecutului, pus la cale de alt ardelean cu porniri antiromâneşti, fost ministru al Educaţiei, fudulul Andrei Marga, un politruc comunist!
Patriotism există şi în Ardeal, chiar şi la Sibiu, dar este un patriotism local, care se fundamentează pe iluzia superiorităţii ardeleanului faţă de restul românilor. Eu, unul, m-am săturat să ne tot lăudăm că suntem mai buni sau mai deştepţi decât alţii, doar pentru că am avut “privilegiul” de a ne naşte aici şi nu în altă parte! Complexul de inferioritate al românului transilvănean, persecutat de administraţia austro-ungară, s-a transformat subit, după Marea Unire din 1 Decembrie1918, într-un complex de superioritate! Adevărul este că peste tot sunt oameni buni şi oameni răi. Legendele acestea cu ardelenii mai cinstiţi faţă de ceilalţi români pot fi spulberate doar de o singură zi petrecută prin sălile de judecată din Palatul de Justiţie sibian. Să vedeţi acolo hoţii şi escrocherii săvârşite de ardeleni get-beget, ba chiar de ăia care se autointitulează “sibieni adevăraţi”, de parcă restul concitadinilor ar fi obţinuţi prin clonare!
Rezultatele acestui cosmopolitism, indus pe căi mai mult sau mai puţin vizibile populţiei româneşti din Sibiu, sunt concretizate în următoarele existenţe efective: primar sas, preşedinte al Consiliului Judeţean alt sas, majoritate germană în consiliul local, dar şi în cel judeţean, un rege, dar şi un împărat al ţiganilor… Unii sunt aleşi, alţii doar acceptaţi de comunitatea sibiană. Mă întreb, şi vă întreb, pe români – care, culmea, sunt majoritari ca populaţie! – cine-i reprezintă?

(va urma)

“Justiţiarul sibian”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>