Remember

„Pasarile” Securitatii – reteaua de informatoare, prostituate de lux (IV)

 Reamintesc, ne aflam în anul 1978, nimeni nu întrevedea că peste unsprezece ani se va termina cu regimul comunist din...

 Reamintesc, ne aflam în anul 1978, nimeni nu întrevedea că peste unsprezece ani se va termina cu regimul comunist din România, iar Ministerul de Interne, prin cele două forţe represive, Miliţia şi Securitatea, făcea legea. Cine era cu ei şi se alinia marii delaţiuni naţionale, nu avea de ce se teme, se simţea ocrotit şi mai liber decât ceilalţi, cei turnaţi, fie şi pentru simplul motiv că putea să primească râvnitul paşaport turistic, obiectiv imposibil de atins de românii care nu acceptaseră colaborare cu organele statului. Aceste realităţi şi avantaje i-au fost prezentate şi Deliei, cu doi ani înainte, de binevoitorul domn „S”, dar acesta accentuase mai mult doar protecţia faţă de Secţiei de moravuri a Miliţiei, atunci când a invocat necesitatea semnării unui angajament de informator al Securităţii, care urma să o scutescă pe Delia de urmările raziilor „vănătorilor” de curve şi proxeneţi. Chiar a doua zi, pentru ca viitoarea cocotă să nu aibă timp să se răzgândească, a urmat întâlnirea cu ofiţerul de Securitate A.D.. Acesta avea gradul de maior, grad mare în M.I., unde avansarea era mult mai anevoioasă faţă de M.Ap.N., ceea ce dovedeşte importanţa acordată de şefii de la Bucureşti reţelei de femei de moravuri uşoare din Sibiu, care avea ca scop obţinerea de informaţii din protipendada locală. Domnul „S” l-a  prezentat ca pe un „înger ocrotitor”, deşi pentru Delia a urmat semnare „pactului cu diavolul”, adică iscălirea angajamentului de informator. Viitoarele întâlniri pentru redactarea notelor informative urmau să se deruleze la o altă adresă, în locuinţa ultracentrală a unei domnişoare avocat.

  Racolarea clientelei îi revenea fotografului, celui pe care l-am numit domnul „S”, iar acesta avea grijă să-i selecteze pe membrii aşa-zisei „lumi bune”, astfel încât aceştia să prezinte interes pentru Securitate, prin domeniul în care activau profesional, dar să dispună şi de bani pentru plata fetelor. De acolo, din banii pentru fete, avea şi el „dreptul său”. Aceste plăţi erau destul de consistente, din moment ce fotograful trăia pe picior mare. Doar prânzul zilnic de la „Împăratul romanilor”, cel mai răsărit local din târguşorul provincial, costa o grămadă de bani pentru vremurile acelea! Alături de Delia mai „munceau” vreo douăsprezece „păsări”, din care trei erau măritate, iar, culmea!, bărbaţii lor ştiau cu ce se ocupă.

  Clienţii, majoritatea trecuţi de vârsta a doua, erau directori de întreprinderi, şefi de restaurante, profesori universitari, medici…Mai toţi, oameni cu funcţii de conducere, cu venituri peste media celor care roboteau prin economia socialistă. La începutul anilor 80, când a fost valul de arestări operate de Miliţia economică în rândul mahărilor din reţeaua de alimentaţie publică, majoritatea informţiilor erau provenite de pe filiera „prostituatelor Securităţii”. Explicaţia este simplă. Unii dintre amorezii de o noapte nu prea erau capabili să facă dovada performanţelor sexuale şi, atunci, în contrapondere, pentru a echilibra situaţia jenantă, se lăudau cu ceea ce aveau din belşug, adică veniturile materiale obţinute pe căi nu tocmai licite.

  Delia povestea cu lux de amănunte partidele de amor scremut, în care mulţi dintre parteneri puteau să-i fie bunici. O înţelegeam, pentru ea era o defulare, o descărcare a sufletului, iar eu devenisem un fel de prim-duhovnic, căruia i se confesa, cu speranţa că va fi iertată. Din păcate, poate pentru amândoi, nu am putut să iert şi să car, împrună cu ea, povara păcatelor înfăptuite cu zeci de bărbaţi, care i-au cumpărat şi pângărit trupul. Chiar dacă nu luasem instantaneu decizia de a renunţa la Delia, motivul despărţirii mi-a fost oferit chiar de ea.

     După aproximativ două luni de la destăinuirile făcute, femeia pe care o iubisem cu pasiune, a cutezat să mă ameninţe, pe fondul unei discuţii mai aprinse, dar pe un subiect banal, că mă „va aranja”, adică mă va turna şi pe mine, la fel ca şi pe cei care o tăvăliseră, contra cost, pe droturile camerelor sordide de hotel. A fost picătura care a umplut paharul! Cu toate acestea, relaţia a încetat în mod amiabil. Am mers împreună, cu trenul, la tatăl ei, în oraşul industrial din sudul ţării. Am predat-o aproape ca pe un colet, mai lipsea doar să-mi semneze pentru primire… După câteva luni a revenit pentru două zile la Sibiu, ca să-şi ia din hainele pe care le mai avea la maică-sa, ocazie cu care m-a anunţat că s-a măritat şi „am sărbătorit” evenimentul printr-o încă o noapte de îmbrăţişări pătimaşe, ca pe vremuri. Nu avea să fie ultima noapte de dragoste, deoarece ne-am reîntâlnit peste un an în capitală, unde eu urmam un curs postliceal, iar Delia, sub pretextul cumpărăturilor femeieşti, a dorit să aibă o ultimă escapadă în compania celui care o adorase ca pe un astru.

 

Epilog

 

  Ultima dată m-am întâlnit cu Delia în urmă cu şapte ani. Venise să-şi înscrie fiica la o facultate din Sibiu. Era la a treia căsătorie şi nu părea prea fericită, deşi arborase o mină care ar fi vrut să demonstreze contrariul. Arăta încă bine, deşi se îngrăşase puţin. Fiica ei nu avea nimic de la mamă, fiind chiar urâţică şi nici nu părea prea inteligentă. Am discutat mult, ca atunci când ne-au surprins zorile şi am aflat acele secrete murdare. Timpul scurs şi-a pus pecetea, iar dispreţul pe care l-am simţit atunci a fost înlocuit de compasiune combinată cu nostalgie.

 

A.M.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>