Atitudini

PARADOXURILE PARCHETELOR SIBIENE

F.D.G.R. se declară oficial continuator al unei organizaţii naziste, cu acordul judecătorilor şi binecuvântarea procurorilor Începând cu  luna iunie 1910...

F.D.G.R. se declară oficial continuator al unei organizaţii naziste, cu acordul judecătorilor şi binecuvântarea procurorilor

Începând cu  luna iunie 1910 am sesizat opinia publică, dar şi ambele parchete sibiene despre sentinţa nr. 2790 din 28 mai 2007 a judecătoarei Maria Morar, la dosarul Judecătoriei Sibiu nr. 1672/306/2007, care a  permis reactivare unei organizaţii naziste, desfiinţată prin lege pentru că  a comis crime împotriva umanităţii. În mai multe articole am semnalat ilegalitatea crasă a deciziei enunţate de doamna judecătoare Maria Morar. Aceasta nici măcar nu a catadicsit să anunţe Parchetul despre acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu, în data de 26 februarie 2007, de către Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a F.D.G.R.-ului, care solicita să se constate „calitatea de succesor în drepturi  al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)” şi nici nu a înştiinţat acelaşi Parchet în legătură cu propria ei decizie judecătorească de admitere a cererii, deşi avea această obligaţie. A fost  încălcată până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, obligaţia guvernului României de a dizolva imediat toate organizaţiilor pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, nepermițând în viitor existenţa unor astfel de organizaţii. Prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de ju-decătoarea Morar Maria, din cadrul Judecătoriei Sibiu, care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei na-ziste Grupul Etnic German s-a încălcat un tratat internaţional, precum şi legea fundamentală a statului român, Constituţia. Toate articolele publicate pe marginea acestui subiect au fost argumentate temeinic şi erau însoţite de docu-mente care probau indubitabil că Grupul Etnic German a fost o organizaţie nazistă dizolvată legal în anul 1944 şi faptul că resuscitarea unor astfel de organizaţii se pe-depseşte prin legile actuale. Iată documentele în cauză: Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944; Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii; Constituţia României. Am depus toate materialele de presă, împreună cu legile amintite, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu , iar acesta „a pasat” responsabilitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, care s-a autosesizat şi a introdus la Judecătoria Sibiu o acţiune în constatare pentru revizuire fond (dosar 13354/306/2010), adică pen-tru anularea dispoziţiei nr. 2790 din 28 mai 2007 a judecătoarei Maria Morar. Instanţa a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Trecuseră mai bine de trei ani de la decizia iresponsabilă a judecătoarei Maria Morar, în acel proces judecat pe ascuns, fără tamtam, în care F.D.G.R. s-a dat practic pe sine însuşi în judecată, din moment ce reclamant era F.D.G.R. Sibiu (prin Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu), iar pârâţi erau municipiul Sibiu prin primarul Klaus Werner Iohannis (preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional) şi Consiliul Local Sibiu (unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri, printre care şi „petentul” Hans Klein, din totalul de 23). „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Hans Klein, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Klaus Iohannis.
Revenind la tentativa nereuşită de anulare a deciziei judecătoarei Maria Morar, dosarul 13354/306/2010 şi-a continuat drumul prin meandrele justiţiei sibiene, iar apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a fost respins în data de 21.10.2011, menţinându-se sentinţa civilă nr. 2796/8 aprilie 2011, pronunţată de Judecătoria Sibiu. Dar, fiindcă există un „dar”, să nu credeţi că tevatura s-a terminat şi neonaziştii autodeclaraţi au scăpat „basma curată”, deoarece redacţia noastră nu s-a rezumat doar la publicarea acelor materiale doveditoare ale ilegalităţilor co-mise, ci s-a şi implicat direct, prin directorul revistei, Marius Albin Marinescu, care a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva celor care au solicitat pentru F.D.G.R. calitatea de succesor al Grupului Etnic German. Aici intervine PARADOXUL, deoarece Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de Iohannis sau acoliţii lui. Da, vorbim despre acelaşi Parchet  care solicitase în instanţă revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse în plângerea penală! O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă ne dau dreptate, dar, pe altă parte, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de noi şi totodată chiar de ei în cele două procese intentate de acelaşi  Parchet, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010.
Despre soluţia NUP (neînceperea urmăririi penale) la Dosar 3345/P/2010 din data de 5 mai 2011, aparținând procurorului Blînda Tudor Andrei, după 11 luni de tergiversare a cercetării, am scris pe larg în articolul intitulat „Obedienţa faţă de F.D.G.R., blândul procuror Blînda şi soluțiile sale împăciuitoare”, publicat în revista noastră din 20 septembrie 2011. Reamintim că Herr Blînda (acesta nefiind sibian, sperăm să-i traducă cineva cuvântul Herr, ca să nu spună că l-am înjurat) este acelaşi procuror care a emis aceeaşi soluţie de NUP tot într-o cauză care-l privea pe primarul Klaus Werner Iohannis, mai precis neruşinata pază non-stop efectuată de poliţia locală (fostă comunitară), pe banii sibienilor, la una din multele case ale fostului viitor prim-ministru, aceea de pe strada Bâlea, unde şi locuieşte tartorul oraşului. Am înaintat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului Blînda, care de fapt nu a avut nici un fel de aport în cercetare, dânsul luând de bune  bălmăjelile îndrugate  de subinspectorul de poliţie Dumitrescu Ciprian în Referatul său pueril şi am demontat toate justificările ridicole care au stat la baza soluţiei de neîncepere a urmăririi penale. Reacţia la această ultimă plângere, depusă în 28 iunie 2011, a fost mult mai rapidă şi deja în 15 iulie se pronunţa, la fel de superficial, prim-procurorul adjunct al parchetului de pe lângă judecătoria Sibiu, doamna Paraschiva Turcu, care bineînţeles că a menţinut rezoluţia „subţire” a subalternului, probabil pe principiul „cum e turcul, şi pistolul”. Ce refuză cu îndârjire să observe procurorii sibieni este faptul că Hans Klein, când şi-a chemat şeful şi colegii de la F.D.G.R. în judecată nu a solicitat în cererea de chemare în judecată doar calitatea de succesor după Grupul Etnic German, ci şi-a declarat organizaţia, Forumul Democrat al Germanilor din România ca fiind CONTINUATOR AL GRUPULUI ETNIC GERMAN (facsimil 1), împrejurare care agravează consecinţele pe-nale ale faptei. Apropos de aceşti saşi care se dau în judecată pe ei înşişi,  deoarece tot spunea Johannis, ironic, că o să se dea în judecată singur, fiindcă trebuie să restituie, conform deciziei Curţii de Conturi, „sporurile speciale” acordate tot de el pentru sine şi restul bugetivorilor din subordine, înseamnă că la saşii sibieni a devenit un obicei să se dea singuri în judecată şi să câştige întotdeauna!
Ca urmare, conform procedurii, următoarea plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a depus la Judecătoria Sibiu, formând obiectul dosarului nr. 10979/306/2011, care se judecă în prezent. Cum se va judeca… rămâne de văzut, deşi nu este prea dificil de anticipat rezultatul în „landul” Hermannstadt,  unde etnicii germani, în frunte cu Johannis, fac legea şi „virusul Florin Apostu” a contaminat unii magistraţi, foşti colegi cu prim-procurorul cu acelaşi nume, care este  în prezent arestat şi condamnat la trei ani de închisoare pentru acte de corupţie.

Ce văd judecătorii, dar nu observă procurorii,  în cazul firmei „Paderteg”, jefuită de fosta conducere

Actuala conducere, din România a firmei germano-elveţiene „Pade-rteg Cabluri Electrice” S.R.L. se luptă cu morile de vânt pentru a obţine condamnarea celor care au condus iniţial destinele firmei în Sibiu în detrimentul acesteia, dar în folos personal. De asemenea, se doreşte şi recuperarea prejudiciului creat prin activitate frauduloasă. Numiţii Pârvu Cristian Alexandru (director general), Dărăban Ma-rius (director economic) şi Irod Angela Cristina (manager resurse umane) au devalizat „Paderteg”, la care lucrau, prin intermediul unei societăţi – căpuşă, „Temporary Quality Work” S.R.L. (T.Q.W.), creată special de primii doi pentru jefuirea firmei pe care o conduceau şi de la care îşi luau salariul lunar. Obiectul principal de activitate al societăţii „T.Q.W.” şi anume „recrutarea de personal (forţă de muncă)” nu era legalizat în data de 23 iunie 2005, când Pârvu şi Dărăban au constituit societatea comercială, deoarece firma nu dispunea de atestat pentru agent de muncă temporară de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M.). Respectivul atestat este obţinut doar în anul 2007, deci doi ani „T.Q.W.” a funcţionat în cea mai crasă ilegalitate! Chipurile, „Temporary Quality Work” S.R.L. recruta personal, pe care-l plătea cu nişte salarii fabuloase – aiurea!, angajaţii erau prost plătiţi, dar diferenţele intrau în buzunarele celor doi asociaţi – , însă directorul Pârvu avea „grijă” să mai şi întârzie la plată, ca să se acumuleze penalităţi şi astfel suma prăduită de firma unde era patron asociat să fie mai mare. Învinuiţii nu s-au mărginit doar la acest mijloc de jecmănire a firmei la care erau angajaţi, ci şi-au acordat reciproc măriri nejustificate de salarii şi au angajat  o firmă pentru lucrări de construcţii la  nişte costuri supraestimate, de unde şi-au tras şi ei comision. Suma delapidată, prin intermediul firmei – căpuşă, în scopuri personale, pentru dobân-direa de foloase materiale ilicite, a fost evaluată la 523.755 lei (RON).
În data de 12.06.2008 noua conducere a societăţii comerciale „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. a depus, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, o plângere penală împotriva numiţilor: Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius, Irod Angela Cristina, Vaicăr Adelin Cătălin şi Crăciun Liviu Adrian pentru săvârşirea mai multor in-fracţiuni grave, care s-au finalizat cu fraudarea firmei la care lucrau primii trei învinuiţi. Ultimii doi fuseseră administratori la  T.Q.W., simple marionete în mâinile patronilor Pârvu Cristian Alexandru şi Dărăban Marius.  Vaicăr Adelin Cătălin, primul administrator, în casa căruia fusese şi stabilit sediul firmei – „căpuşă”, este cumnat cu Irod Angela Cristina. S-au solicitat despăgubiri băneşti, în solidar cu învinuiţii şi de la S. C. „Temporary Quality Work” S.R.L., firma-instrument prin intermediul căreia făptuitorii au devalizat societatea comercială „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. Sibiu. Iniţial, prin Rezoluţia din 06.02.2009 se începuse urmărirea penală împotriva învinuiţilor Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius şi Irod Angela Cristina, pentru ca ulterior aceştia să fie scoşi de sub urmărire penală. Este interesant faptul că, atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiţilor Pârvu Cristian Alexandru şi Irod Angela Cristina, procurorul de caz a invocat nişte decizii civile date de Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea învinuiţilor Pârvu Cristian şi Irod Angela, în urma contestaţiilor acestora la desfacerea disciplinară a propriilor contracte de muncă de către noua conducere a societăţii „Paderteg”, deşi litigiile de muncă nu aveau relevanţă faţă de aspectul penal al delapidării. Prin ordonanţa din 2.11.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru unele infracţiuni şi neînceperea urmăririi penale pentru alte infracţiuni. Nu are rost să enumerăm tot pomelnicul. Această decizie a fost atacată de societatea comercială „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. şi prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a admis plângerea, a infirmat rezoluţia procurorului şi a dispus redeschiderea cercetărilor prin ordonanţa din 19.01.2010. În data de 30.03.2010 procurorul de caz emite o a doua ordonanţă, în care reia motivare celei din 2.11.2009 şi menţine aceleaşi soluţii, deşi la voluminosul dosar nu s-a mai adăugat decât o singură probă (!), o declaraţie a unei foste angajate la „T.Q.W.”, luată şi aceea fără respectarea Codului de Procedură penală, conform motivării ulterioare a Tribunalului Sibiu. Plângerea depusă de „Paderteg” împotriva acestei ultime ordonanţe a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, prin ordonanţa din 3.05.2010, fără a expune motivele care au sta la baza deciziei sale.
Nefiind mulţumiţi de deciziile procurorilor sibieni, patronii firmei „Paderteg” au decis să ducă mai departe lupta pentru triumful adevărului, recuperarea pagubei şi pedepsirea celor care le-au spoliat firma. Astfel s-a ajuns la instanţa de judecată, dosarul nr. 2291/85/2010 având ca obiect plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată (art. 278 ind. 1 C.p.p.). Prin sentinţa penală nr. 215 din 3 noiembrie 2010, Tribunalul Sibiu a concluzionat, printre altele: faptul de netăgăduit că Pârvu Cristian şi Dărăban Marius au înfiinţat firma „T.Q.W.” în scopul recrutării şi închirierii forţei de muncă special pentru „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L., deoarece nu mai avea alţi clienţi. De asemenea, a reieşit cât se poate de clar inducerea în eroare a persoanelor care se prezentau la „Paderteg” pentru angajare directă de către numita Irod Angela Cristina, care-i determina să semneze contractul de muncă cu „T.Q.W.”, aceasta fiind nu doar manager resurse umane la „Paderteg”, ci figurând şi ca angajată a „T.Q.W.” ca inspector de resurse umane! Bieţii oameni credeau că prin semnarea actelor vârâte sub nas au semnat pentru „Paderteg”, când de fapt ei deveneau angajaţii firmei de recrutare „T.Q.W.”. Habar nu aveau săracii că ei sunt închiriaţi cu ora la firma „Paderteg”, pentru care lucrau, fără să fie salariaţi ai acesteia, aşa cum au crezut! Prin urmare, Tribunalul Sibiu a decis desfiinţarea ordonanţelor procurorului de caz şi prim-procurorului şi a trimis cauza în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva învinuiţilor Pârvu Cristian Alexandru (făptuitor), Dă-răban Marius (complice) şi Irod Angela Cristina (complice) sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 272, punctul 2, din Legea nr. 31/1990. Iată ce spune articolul în cauză: „(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:  (…) 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.” Recursurile înaintate de către Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius şi Irod Angela Cristina la Curtea de Apel Alba Iulia (dosar nr. 2291/85/2010) au fost respinse, în data de 15.03.2011, ca fiind nefondate.
Se părea că după trei ani de investigaţii, rechizitorii şi ordonanţe contradictorii ale procurorilor, se va face dreptate şi în sfârşit magistraţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu îi vor trimite în judecată pe învinuiţi. Pe bună dreptate, reclamanţii ajunseseră  să-i suspecteze pe procurori de „non-combat” şi tergiversare intenţionată, în vederea scurgerii timpului, pentru ca faptele să fie prescrise şi învinuiţii salvaţi „in extremis”. Tocmai când păgubaşii sperau că „va apărea soarele şi pe strada lor”, surpriză! Noul procuror de caz a reiterat soluţiile anterioare, datorită cărora s-a ajuns la proces, adică a emis cu nonşalanţă o ordonanţă de neînceperea urmăririi penale împotriva grupului infracţional care a devalizat „Paderteg Cabluri Electrice”. Deşi ordonanţa a fost emisă în data de 3.08.2011, reclamanţilor nu le-a fost comunicată soluţia, fiind necesare mai multe deplasări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care între timp se şi mutase la noul sediu de pe Calea Dumbrăvii, pentru obţinerea „preţioasei” hârţoage. Aceasta a fost obţinută recent, la începutul lunii decembrie, deci după patru luni de la formularea ei! Iată că la toate tergiversările anterioare s-a mai adăugat altă vreme pierdută pentru păgubaşi, dar timp câştigat de învinuiţi în aşteptarea împlinirii termenului de prescriere salvator. În ceea ce priveşte conţinutul ordonanţei, aceasta cuprinde pe şase pagini şi jumătate (!), din totalul de opt (!!!), toată derularea evenimentelor, începând cu înfiinţarea firmei „Paderteg Cabluri Electrice”S.R.L. la data de 10.08.2004. Întreaga poveste este practic copiată cuvânt cu cuvânt din motivare Tribunalului Sibiu, conținând inclusiv motivarea colegului său emisă în 2.11.2009, de scoaterea de sub urmărirea penală (SUP) pentru unele infracţiuni şi neînceperea urmăririi penale (NUP) pentru alte infracţiuni, copiată şi aceasta ad litteram. Aportul personal al ultimului procuror de caz, în textul ordonanţei, se reduce doar la două fraze spre final, înaintea dispoziţiei, care este şi ea copiată după cele de SUP şi NUP anterioare. În cele două fraze proprii, procurorul îl critică pe judecătorul Tribunalului pentru că nu a REAPRECIAT chiar el soluţia! Conform procurorului de caz, care invocă art. 278 ind. 1, al. 8, lit. c din Codul de procedură penală, Tribunalul, dacă tot a admis cererea şi a desfiinţat ordonanţa atacată, trebuia să şi reţină cauza pentru judecare (facsimil 2). Însă articolul din Codul de procedură penală, adus drept argument de către domnul procuror, prevede că judecătorul poate să decidă reţinerea dosarului spre judecare doar dacă probele existente la dosar sunt suficiente! Ori, din moment ce dosarul a fost returnat Parchetului, înseamnă că Tribunalul a considerat cercetarea incompletă. Acest aspect reiese şi din motivarea instanţei, care arată că după ce prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus redeschiderea cercetărilor, prin or-donanţa din 19.01.2010, singura probă care s-a adăugat la dosar a fost o declaraţie a unei foste angajate la „T.Q.W.”, dar luată şi aceea fără respectarea Codului de Procedură penală, conform aceleiaşi motivări a Tribunalului Sibiu, după care s-au dispus din nou, prin ordonanţa din  30.03.2010, „familiarele” SUP şi NUP. Tribunalul Sibiu a văzut clar spolierea fără echivoc a firmei „Paderteg” de către foştii angajaţi, dar Parchetul, de pe lângă acelaşi Tribunal, refuză să  observe acest fapt evident.
Firma „Paderteg”, victimă a jafului foştilor angajaţi, probabil că va face o nouă plângere împotriva ultimei ordonanţe a procurorului, deoarece aceasta i-a scos iarăşi „imaculaţi” pe hoţi. În felul acesta, „cercul vicios” al justiţiei sibiene se va relua din nou, pe acelaşi traseu, pe acelaşi „drum” bătătorit deja de păgubaşi. Vorba aceea: timpul trece (în favoarea învinuiţilor), leafa (procurorilor) merge, noi cu drag muncim!

Condamnat de instanţă la închisoare cu executare, dar „graţiat” de Parchet?

Italianul Angelo Perelli, despre care am mai scris, a fost condamnat de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 777/202 din 19 decembrie 2002, la dosar nr. 5775/2002, să execute 2 an şi şase luni de închisoare. Perelli Angelo fusese judecat la Judecătoria Sibiu (dosar 8844/1997) şi condamnat prin Sentinţa penală nr. 1429 din 7.11.2001 la patru ani de închisoare pentru un pomelnic întreg de infracţiuni cumulate: operaţiuni interzise cu metale preţioase, instigare la fals intelectual, fals material în înscrisuri, uz de fals, înşelăciune şi alte infracţiuni privind înregistrările contabile. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi Perelli Angelo. Tribunalul Sibiu, cel care a judecat cauza, prin Decizia penală nr. 246 din 27 iunie 2002 l-a condamnat pe italianul Angelo Perelli la 3 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 6 ani termen de încercare. Această decizie a fost atacată, Angelo Perelli şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, declarând recurs. În fine, sentinţa finală, definitivă şi irevocabilă, este Decizia penală nr. 777 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia (dosar 5775/2002), care îl condamnă pe Perelli Angelo la 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare, plus interzicerea unor drepturi cetăţeneşti pentru o perioadă de doi ani. Încurajat de atitudinea indiferentă a autorităţilor, care nu l-au arestat şi nu au pus în practică decizia justiţiei, condamnatul a avut tupeul să ceară reabilitarea în anul 2008, deşi nu a executat nici măcar o zi de închisoare din cei doi ani şi jumătate la care a fost condamnat! Mai mult, acesta a indus în eroare justiţia, atunci când s-a adresat Judecătoriei Sibiu, Compartimentului de exe-cutări penale – cel care trebuia de fapt să vegheze la aplicarea legii şi să se ocupe de încarcerarea infractorului! – făcând referire doar la cele două sentinţe ale Judecătoriei şi Tribunalului Sibiu şi omiţând, în mod deliberat, ultima decizie, cea Curţii de Apel Alba Iulia prin care a fost condamnat la închisoare cu executare. El a solicitat radierea din cazierul judiciar, conform Deciziei penale nr. 246 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu, care-l condamnase pe Angelo Perelli la 3 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi o perioadă de 6 ani termen de încercare. Pentru că trecuseră cei şase ani, italianul a susţinut că a intervenit reabilitarea sa de drept şi doreşte, ca orice om „devenit cinstit”, ştergerea cazierului. Perelli a tăinuit Decizia penală nr. 777 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, care îl condamnase la 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare!
Nu ne-am rezumat doar la a descrie traiectoria sinuoasă a cazului Perelli prin justiţia din ţara noastră, ci am sesizat şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu despre neaplicarea unei decizii penale rămase definitivă şi irevocabilă. Răspunsul primit (facsimil 3) este de-a dreptul halucinant! Cică inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului – se omite că şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu declarase, la rândul său, recurs! – iar Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentinţele anterioare şi cităm: „a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind menţinute în rest dispoziţiile din decizia şi sentinţa atacată, inclusiv cele referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.”. Acum să ve-dem, comparativ, fragmentul din decizia Curţii de Apel Alba Iulia, la care face referire Parchetul (facsimil 4): „În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. De art. 64 lit. a si b Cod penal, pe care o sporeşte cu 4 luni, urmând ca în final INCULPATUL SĂ EXECUTE PEDEAPSA DE 2 ANI ŞI 6 LUNI ÎNCHISOARE şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. De art. 64 lit. a, b Cod penal. Menţine în rest dispoziţiile din decizia şi sentinţa atacată.”. Am încheiat citatul, sublinierile ne aparţin. Păi, nu avem încotro, aşa că trebuie să facem analiză semantică pe text, ca la şcoala ajutătoare, ca să înţeleagă toată lumea, chiar şi domnii procurori. Pentru ca să vedem sensul sintagmei „să execute”, căutăm în dicţionar explicaţia pentru verbul a executa. Căutăm şi găsim: „EXECUTÁ vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). n refl. A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. n A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.”. Se înţelege acum că Angelo Perelli trebuie SĂ FACĂ PEDEAPSA DE 2 ANI ŞI 6 LUNI ÎNCHISOARE? Dacă instanţa s-ar fi pronunţat pentru închisoare cu suspendare, atunci chiar aşa  s-ar fi enunţat decizia penală: „2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendare”. Ori „să execute pedeapsa de doi ani şi şase luni închisoare” este similar cu „pedeapsă de doi ani şi şase luni închisoare cu executare”, doar ordinea cuvintelor este alta! Mai clar de atât nu se poate explica, iar interpretarea proprie a Parchetului de pe lângă tribunalul Sibiu ni se pare total deplasată. Nici măcar nu este vorba de „păsăreasca” termenilor juridici care-i bagă de multe ori în ceaţă pe justiţiabili. Aceştia sunt de multe ori umiliţi de magistraţi fiindcă nu înţeleg unii termeni de specialitate. Considerăm că, atâta timp cât legea permite ca justiţiabilii să se poată apăra singuri într-un proces, este de datoria magistraţilor să se exprime astfel încât să înţeleagă şi cei fără studii de specialitate. La fel şi cu deciziile instanţelor, acestea trebuie să fie exprimate în termeni concişi şi desluşiţi, fără să dea posibilitatea unor diverse interpretări.
Din informaţiile pe care le deţinem, infractorul Angelo Perelli a cam lichidat afacerile sale din România şi a plecat din ţară, fără să dea semne că se va mai întoarce. O dovadă în plus că noi am avut dreptate!

Articole scrise de Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>