Ancheta

Palatul de Justiţie al lui Papură Marcel Vodă

În fosta fabrică de drujbe, unde pe vremuri focul producţiei ridica nori grei de fum şi funingine, acum, cu un...

În fosta fabrică de drujbe, unde pe vremuri focul producţiei ridica nori grei de fum şi funingine, acum, cu un minim de renovare, fără o salubrizare şi dezinfectare totală a clădirii, mai marii instituţiei, obligă cetăţeanul şi nu numai, să frecventeze infectul şi nesănătosul edificiu. Un miros greu de suportat, un praf destul de dens şi totala lipsă de aer sunt doar unele dintre micile inconveniente. Gurile rele, din lu­me medicală, spun că există în clădire condiţii optime pentru dezvoltarea şi transmiterea bacilului Koch, cel cauzator de TBC.  Cert este că s-au semnalat diverse îmbolnăviri ciudate printre judecători şi avocaţi, de când cu noul sediu. Chiar am fost de faţă când câteva doamne avocate s-au ,,ofilit” (îngălbenit) pe holuri. Peste igiena pre­cară se suprapune şi calitatea de­fec­tuoasă a lucrărilor de construcţii executate. De cum s-a deschis instituţia, au început să cadă bucăţi de tavan fals, să pice clanţe de uşi, încuietori etc…. Parcă întreaga clădire se răzbuna pe proasta renovare şi pe materialele de proastă calitate cu care s-a efectuat „modernizarea”.
Zi de zi, trec pragul clădirii sute de persoane, care sub diverse motive, petrec mai mult sau mai puţin timp pe holurile şi aşa îmbâcsite de zeci de avocaţi puşi pe grabă, ce îşi fac foarte greu loc de trecere. Suprafaţa pusă la dispoziţia justiţiabililor şi  judecătorilor sibieni este de 4736 m.p. , care include birouri pentru judecători, birouri pentru procurorii de şedinţă şi personalul auxiliar şi zece săli de şedinţă. Se plăteşte chirie lunară de 17,5 lei pe metru pătrat, de unde rezultă aproape 20.000 de euro pe lună de la dom’ preşedinte de Tribunal, Marcelică fără frică, pentru bunul său prieten Gheorghe Aldea, patronul societăţii comerciale „Retezat”, care a închiriat hala industrială transformată în „palat” de justiţie, cu „j” mic, fiindcă aşa merită! Fain venit lunar, obţinut de Ghiţă, seara la portiţă… Nu mai discutăm licitaţia şi câştigătorul, că-i tardiv orice comentariu, cert este că Judecătoria şi Tribunalul sunt aşa de ascunse la periferie, încât există sibieni care habar nu au unde se află, aşa că ce să mai vorbim de justiţiabili din alte oraşe care trebuie să se prezinte la procesele desfăşurate aici. Pentru aceştia este o adevărată aventură prezentarea în timp util la ora desemnată în citaţii!
La sediul vechi, avocaţii aveau 3 săli în care îşi desfăşurau activitatea. Pentru folosinţa acelor încăperi plăteau lunar suma de 80 lei. Acum plătesc tot atât, dar nu mai au nici măcar o sală a lor. Există doar o coteneaţă care aparţine oficiilor. Este jenant să vezi cum stau avocaţii pe holuri, discutând problemele clienţilor exact ca la piaţă. Cu toate că preşedintele Tribunalului, domnul Marcel Rusu, avea obligaţia legală de a asigura avocaţilor aceste încăperi, se vede treaba că la înţelegere cu domnul Aldea, prietenul său cel mai bun, după primarul Iohannis, doresc să forţeze mâna avocaţilor să închirieze diferite spaţii ale proprietarului, aflate vizavi de tribunal, ca să mai iasă şi de acolo bani de un suc, o savarină, o măslină… Ne întrebăm de ce decanul Baroului Sibiu, nu s-a sesizat cu privire la aceste aspecte jenante pentru meseria de avocat? Rămânem cu întrebarea, că doar cine-i fraier să se pună rău cu „tătucul” Rusu? Eventual noi şi alţii ca noi, cei care nu mai avem nimic de pierdut, fiindcă au avut grijă corupţii din justiţia sibiană, şi nu numai, să ne ia totul! Majoritatea avocaţilor sunt nemulţumiţi, dar, din aceleaşi considerente, nu îndrăznesc să spună public şi se mulţumesc doar să se plângă confidenţial, în particular, pentru a nu fi cumva afectaţi prin soluţii nefavorabile în cauzele pe care le susţin. Şi aşa multe decizii se dau „după ureche”, nu după lege, iar magistraţii şi avocaţii cinstiţi aşteaptă ca D.N.A – ul să-şi termine curăţenia începută la Sibiu.
Afacerile domnului Aldea cu domnul Marcel Rusu nu s-a oprit aici, la chiria pentru spaţiile necesare actului de justiţie şi la forţarea avocaţilor să închirieze şi ei spaţii pentru desfăşurarea activităţii, ci au culminat cu o alta ile­galitate, care ne aminteşte de buda cu suprataxă din curtea vechiului Tribunal, exploatată de Andreas Huber, alt prieten de-al domnului Rusu Marcel şi fin al lui Iohannis. Ăştia oameni integri şi buni afacerişti, din moment ce au făcut bani până şi din căcat! Dacă, dincolo, accesul la toaleta unei instituţii publice se făcea contra costa, acum afacerile au mai „evoluat” şi accesul liber la justiţie se face pe bani, dacă ai cumva tupeul să te deplasezi cu maşina proprie. În incinta instituţiei publice nu ai voie să parchezi decât dacă plăteşti 1 leu pe oră, că-i cu ora, ca la bordel… Nu contează pe cine sau ce cauţi acolo, dacă vrei să intri… plăteşti! Oare nu ştie domnul Marcel Rusu că pentru a funcţiona ca instituţie, avea obligaţia legală de a asigura inclusiv locuri de parcare? Dacă cineva doreşte să deschidă un restaurant, proprietarul cârciumii este obligat de către primărie să aibă minimum 10 locuri de parcare, iar dacă nu le are este musai să le închirieze. Numai Tribunalul Sibiu are alte reguli, că doar ei sunt cei care aplică legile, dar doar pentru alţii… La fel ca şi primarul, care parchează cu nesimţire în Piaţa Mare, deşi accesul auto este interzis in zonă pentru muritorii de rând. Halal exemplu! Aşa şi cu „justiţiarii” noştri locali, care nu se supune legislaţiei din această ţară, la Sibiu fiind un soi de stat în stat, ca Vaticanul. Nici de această dată nimeni nu a crâcnit împotriva accesului cu plată în curtea Tribunalului şi a Judecătoriei Sibiu, iar rezultatul este de-a dreptul comic. Dimineaţa poţi vedea un fel de ninja cu serviete, care apar de pe străzile lăturalnice. Sunt avocaţii, care-şi parchează maşinile pe hudiţele săteşti din jur, ca să economisească banii pentru mai multe ore de staţionare plătită şi vin îmbrăcaţi în robe direct către instituţie. Oare de ce? Păi, simplu, fiindcă nu mai au garderobe, cum aveau la fosta instituţie, iar intrarea în singura garderoba aflată în hala lui nea’ Ghiţă se face pe baza de coadă interminabilă, iar dimineaţa este mai rău ca la promoţiile cu tigăi de la supermarket.
Nu acelaşi lucru se petrece acolo unde cetăţeanul nu „se plimbă” aşa de des, adică la Parchet, la noul sediu de pe Calea Dumbrăvii. Acolo există locuri de parcare, dar marcate ca fiind rezervate strict pentru personalul Parchetului, iar „pălmaşii” n-au decât să se plimbe în sus şi-n jos şi să tragă ture cu maşina prin sensul giratoriu alăturat până ameţesc, doar-doar se va elibera vreun loc de parcare prin zonă. Dacă tot am revenit la parcări, ceea ce nu ştie sau nu îl interesează pe domnul Marcel Rusu, este faptul că avea obligaţia, conform legilor în vigoare, de a asigura locuri de parcare gratuite măcar pentru persoanele cu dizabilităţi. Însă preşedintele Tribunalului Sibiu adoptă „politica” prietenului său, primarul Klaus Iohannis, de discriminare a oamenilor suferinzi. La Tribunal există două astfel de locuri de parcare, insuficiente, zicem noi, unde persoanele cu dizabilităţi, trebuie să se înjosească, să-şi strice în gura mare bolile pentru a avea acces la un drept legal de fapt. De multe ori nu rezolvă nimic, deoarece este „proprietate privată” şi accesul se face după bunul plac al paznicilor. Chiar şi atunci când se poate, totuşi, intra, locurile respective sunt ocupate de diferiţi avocaţi, care din lipsă de bun simţ folosesc ceea ce nu li se cuvine. Nimeni nu vede nimic, nimeni nu spune nimic, portarii sunt, probabil, „inamovibili” şi ei, la fel ca magistraţii, iar cel cu adevărat păgubit rămâne tot cetăţeanul oropsit, care se mândreşte totuşi că este şi el în Uniunea Europeană. Aiurea!
Ce să mai vorbim de toalete… Sau să vorbim? Atunci, hai să dăm pe goarnă, carevasăzică… Toaletele aflate la dispoziţia cetăţenilor sunt total insalubre, nişte placaje despărţitoare care stau să cadă la orice mişcare. Ca să ajungă la cabinele rezervate lor, femeile trebuie să treacă prin spatele bărbaţilor, aflaţi în dreptul pisoarelor şi care tocmai scutură voiniceşte „scârbavnicul mădulariu”, vorba cronicarului. De cele mai multe ori, se iscă certuri între femei şi bărbaţi, fiecare crezând că ceilalţi au greşit intrarea. La fel este şi cu toaleta avocaţilor. La ambele toalete nu există consumabile şi din această cauză nu se respectă nici cele mai elementare reguli de igienă. Toate aceste aspecte, uşor de sesizat, trebuiau să ducă la refuzul eliberării autorizaţiei de funcţionare. Tot din punct de vedere legal, barul aflat in incinta tribunalului, adică în aceeaşi curte, la mai puţin de 5 metri, nu ar avea voie să servească băuturi alcoolice. Nici acest aspect nu a fost luat în considerare, deoarece barul aparţine tot domnului – aţi ghicit! – Aldea. Să vedeţi, în multe dimineţi, cum diferiţi împătimiţi ai alcoolului, după doua sau trei sute de grame de tărie, se plimbă pe holurile tribunalului emanând duhori bahice. O aşa trainică colaborare între doi devoratori ai banului public, dar şi al buzunarului cetăţeanului, rar întâlneşti. Oricum, chiria pentru spaţiul închiriat de la domnul Aldea este precum vestita chirie plătită din banii sibienilor de Claun Iohannis pentru cortul de circ, pe perioada capitalei culturale (cortorare) europene, adică enormă. Pentru 20.000 de euro pe lună, justiţiabilii sunt desfătaţi cu delicii olfactive, din tavane coborând miresme de pereţi afumaţi. După dezgheţul primăverii a început minunea. În sălile de şedinţe a început să plouă. E de-a dreptul comic să stai printre lighene şi văniţe, găleţi şi diverse alte recipiente, înfăptuind corecta aplicare a legii. Se poate observa, deja, pe lângă geamurile de la sălile de şedinţe, acoperite cu hârtie în loc de draperii sau jaluzele, cum se prelinge negreală din pereţii unde ochiul cetăţeanului nu are acces.  Zidurile au început să crape în foarte multe locuri, la fel ca şi podeaua nouă sau îmbinările de la trecerile de nivel. Deasupra tavanului fals se află o adevărată bombă infecţioasă!
Domnul Marcel Rusu, nu s-a mulţumit doar cu funcţia de preşedinte al Tribunalului Sibiu, ci, tot pe legea ,,băi, tu şti cine sunt eu?”, predă şi în învăţământul superior. Există studenţi care se plâng de faptul că domnul Marcel Rusu nu prea frecventează şi nici nu prea prestează pe la facultate, deşi primeşte nişte bani şi nu puţini! Ne întrebăm, oare cum reuşeşte domnul Marcel Rusu să le facă chiar pe toate? Preşedinte de Tribunal, judecător, profesor la facultate şi membru în comisia de evaluare a facultăţilor (A.R.A.C.I.S). Această funcţie este incompatibilă cu postul de profesor, indiferent la ce universitate ar preda! La fel, incompatibilitatea se extinde şi la funcţia de preşedinte al Tribunalului Sibiu, deoarece aceasta este o funcţie de demnitate publică, ori legea nu permite o astfel de alăturare. A.N.I. (Agenţia Naţională de Integritate) sau C.S.M. (Consiliul Superior al Magistraturii) nu au văzut  şi ele ceea ce vedem noi? Dacă s-ar calcula programul de muncă al domnului inamovibil Marcel Rusu, se poate observa lejer că nu există timpul fizic necesar pentru toate activităţile pentru care este plătit, aşa că unul sau mai multe posturi rămân neacoperite şi sunt total neglijate.
An de an, vedem aceleaşi nereguli, care ţin de corectitudine sau de civilizaţie şi bunul simţ, aspecte pe care le-am tot semnalat şi condamnat în revista noastră, doar-doar o să se găsească cineva sus-pus, care „să pună piciorul în prag”. Se spune că speranţa este cea mai mare prostituată, deoarece toată lumea trăieşte cu ea. Şi noi, împreună cu sibienii lucizi, trăim cu speranţa, la fel ca restul lumii… Ce sperăm? Să apară ALESUL…

Departamentul de Investigaţii „Justiţiarul”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>