Istorie

Palatul Brukenthal din Avrig, pagini triste în folclorul local: „Casa cu lanțuri”, „Poarta plângerii” și „Jalea Miresii”

           Poarta Lacrimilor și Jalea Miresei Reședința de vară din Avrig a Baronului Brukenthal este cunoscută...

           Poarta Lacrimilor și Jalea Miresei

Reședința de vară din Avrig a Baronului Brukenthal este cunoscută mai ales pentru poveștile de „joie vivre” și petrecerile „de bon ton”, dar istoria sa consemnează și pagini triste.

Reședinței i se spunea, de către locuitorii Țării Oltului : „Casa cu lanțuri” pentru că în pivnițele cele mai adânci ale acesteia erau înlănțuiți pentru o perioadă tranzitorie țăranii prea voluntari din zonă.

Celei de a doua porți de la stradă i se pusese un nume trist, era cunoscută ca fiind „Poarta lacrămilor” sau „Poarta plângerii”. Primul său nume dat de țărani a fost „Jalea Miresii” sau „Plânsul Miresii”.

De ce aceste nume date porții?

Pentru că aici veneau, la ceasul în care se crăpa de ziuă, femeile – soții, fiice, surori sau mame – să afle ceva vești despre omul lor înlănțuit în pivnița reședinței. Plângeau ușor ascunzându-și lacrimile în colțurile păsturii, bietele femei, încercând să câștige bunăvoința vreunei slugi trecătoare prin perimetrul porții ca să afle o veste sau să trimită un dărab de pită celor închiși. Stăteau acolo plângând până la ora la care se apropia trezirea domnilor și plecau, de multe ori fără nici o veste, ca să revină în dimineața următoare. Așa i-a rămas porții numele de „Poarta Lacrămilor”.

„Jalea Miresii” sau „Plânsul Miresii” este un alt nume atribuit de localnici porții și este legat de perioada de început a locuirii reședinței și de unul dintre primii întemnițați acolo.

Se spune că, la rugămintea Seniorului din Făgăraș, a fost întemnițat acolo un fecior, dintr-un sat din vecinătatea Avrigului. Acesta fusese închis fiindcă se revoltase și așa fusese luat chiar de la nuntă și închis în pivnițele Baronului Brukenthal urmând ca mai apoi să fie dus la Făgăraș, la judecata seniorului.

Mireasa, o tânără femeie din Avrig, a venit și ea în urma mirelui său rămânând înlăcrimată la poarta prin care a fost dus mirele său.

Plângea încet și a rămas acolo, așa frumoasă, îmbrăcată de nuntă, cu cununa de mireasă pe cap, rugându-se de cei ce treceau prin curtea castelului să-i dea vești.

A trimis vătaful slugile s-o alunge, dar în zadar. Au luat-o, în altă zi, pe sus slugile și au dus-o în curtea Bisericii lăsând-o acolo, dar tânăra mireasă s-a întors la poartă.

La un moment dat au intervenit oaspeții baronului, la început deranjați, apoi din milă, încercând să-i dea vești și speranțe, dar mireasa rămânea acolo. O zi, două, trei…

Degeaba au încercat rudele femeii s-o ducă acasă, degeaba au încercat s-o convingă să guste ceva de-ale gurii sau să-i umezească buzele arse dr sete, cu apă, nimic și nimeni nu reușea s-o scoată din zona porții sau să-i aducă puțină lumină în ochi.

Văzând jalea femeii, impresionați de durerea acesteia, de încăpățânarea cu care își căuta, își aștepta mirele, de frumusețea ei și de faptul că se stingea câte puțin zi după zi, oaspeții baronului au intervenit insistent pentru eliberarea mirelui și baronul, ascultându-și oaspeții, a dispus eliberarea tânărului.

A fost însă prea târziu, tânărul n-a mai avut decât câteva ceasuri de stat cu mireasa lui care, răpusă de durere, jale și zilele lungi de așteptat cu sufletul frânt, se stingea încet. A mai avut timpul doar pentru a o duce acasă, pentru un ultim rămas bun și sufletul frumoasei, dar îndureratei mirese, s-a dus la ceruri.

Se spune că atunci baronul  a promis că n-o să țină mai mult de o zi sau două, în beciurile sale, țăranii înlănțuiți și că niciodată n-a mai răspuns la astfel de  cereri Seniorului de Făgăraș. Dar… cum domnii nu-și țin promisiunile, nu puțini au fost țăranii care au zăcut zile lungi și multe în pivnițele cu lanțuri.

Se mai spune că toamna, când începea sezonul nunților, în pivnițele reședinței se auzea un plâns ușor de fată. Era o părere? Poate! Ori poate sunt ecourile târzii ale plânsului miresei de demult, la care s-a adăugat și cel al atâtor femei – soții și mame…

                                                                                       Maria GRANCEA, bibliotecară Avrig, județul Sibiu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>