Editorial

Orasul de mucava

Tocmai pe această latură psihologică au mizat cei care au dorit recolonizarea germană a oraşului şi stabilirea unui „cap de […]

Tocmai pe această latură psihologică au mizat cei care au dorit recolonizarea germană a oraşului şi stabilirea unui „cap de pod” german în inima României. Reticenţa la schimbare a locuitorilor acestui oraş nu trebuie să provină neapărat din orgoliu, ea poate fi şi un efect al solidarităţii de slugă bine hrănită. Trebuie spus că aici individualismul pragmatic şi-a pus amprenta nu numai pe stilul arhitectonic rigid, dar şi pe mentalitatea locuitorilor. O anume suficienţă materială şi prosperitate peste media naţională a dus, pe lângă egoism, la indiferenţa atât faţă de politică, dar mai ales faţa de fenomenul corupţiei locale. De la toleranţă etnică s-a ajuns la toleranţă infracţională. Patriciatul săsesc a fost înlocuit de clasa parveniţilor alcătuită din eşalonul doi al nomenclaturii comuniste şi iliciţii aceloraşi vremuri. Oraşul a fost împărţit între aceşti mafioţi, care nu numai că nu se calcă pe picioare, dar, ca orice minoritate, sunt foarte solidari împotriva „turmei” docile şi uşor manevrabile. Iată că şi egoismul suficienţei poate fi exploatat, iar populaţia alcătuită din astfel de indivizi este la fel de uşor de manevrat ca şi gloata nemulţumiţilor.

Bişniţarii şi hoţii la cântar de pe vremea „odiosului” sunt acum oameni de afaceri, iar trepăduşii odraslei „sinistrei” au devenit mari politicieni sau cadre universitare.

Sibianul de rând se consolează şi îşi motivează indiferenţa – ca să nu-i zicem pe adevăratul nume: laşitatea – prin penibila scuză că „ce contează că „X” a furat şi s-a îmbogăţit pe spinarea Statului, atâta timp cât am mai „ciupit” şi eu şi uite că trăiesc destul de bine”. Mass-media locală, aservită intereselor satrapilor locali, nu mai pridideşte să dezinformeze şi să deformeze, fiind meşteră în crearea de imagini false şi poleieli de suprafaţă. Aşa-zişi ziarişti, fără har, încearcă să inoculeze „turmei” ideea că „Sibiul este un oraş european, condus de un primar european”.

Sub cuvertura „oraşului european” se află duhoarea corupţiei instituţonalizate. Impostura este la ea acasă, dar şi la loc de cinste în Sibiu. Un fost rector condamnat, având cazier, un primar traficant de copii şi hoţ de imobile, foşti activişti comunişti – demnitari în toate regimurile, judecători corupţi, dar promovaţi… Tot aici,  la Sibiu, victimele şi călăii sunt „colegi” de Revoluţie (!?), că nici nu şti cum să reacţionezi, să râzi sau să plângi? Ţiganii, deşi s-au declarat numai 600 la ultimul recensământ, au la Sibiu împărat, rege şi guvernator internaţional!  Dacă adăugăm la aceste „capete încoronate” ale unei minorităţi etnice şi faptul că 160.000 de români au optat să fie conduşi de 600 de saşi, iar primăria este condusă de opt ani de un reprezentant al acestui grup etnic restrâns, ai putea să juri că eşti doar o „ţintă“ stingheră, rătăcită într-un poligon de testare a eficienţei globalizării.

 „Justiţiarul sibian”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*