Semnal

Opt ani de chin

Vătămare corporală din culpă Legea spune că este o infracţiune, care face parte din grupul celor împotriva integrităţii corporale sau...

Vătămare corporală din culpă

Legea spune că este o infracţiune, care face parte din grupul celor împotriva integrităţii corporale sau sănătăţii. Aceasta constă în săvârşirea, din culpă a unei lovituri, a unor acte de violenţă sau a oricărei alte fapte prin care s-a pricinuit unei persoane, o vătămare ce a necesitat, pentru vindecare, îngrijiri medicale mai mult de 10 zile. “După o zi de muncă şi cu bucuria că in următoarea zi voi pleca într-un concediu, merg până la magazin să cumpăr o sticlă de tărie prietenului ce m-a ajutat la nişte modificări ale imobilului meu. Şi pe drum, la întoarcere, mă întâlnesc cu “Ţiriac”, aşa îi este porecla, şi mă îndrept spre de el să îi cer banii ce-mi datora. Acesta, nervos, coboară din maşină, mă bruschează şi cad pe bordură, rupându-mi mâna. Puteam să îmi sparg capul şi să mor. Îi cer ajutor să mă ducă la spital. Acesta  refuză şi mă lasă acolo, ca pe un câine”, ne-a declarat Gheorghe Vărăticeanu, maistru mecanic de meserie. Hoancă Dănuţ, taximetrist „la negru”, şi după porecla “Ţiriac”, o cunoştinţă a victimei, îi datora acestuia, prin anul 2000, suma de 32 de mii de lei, valoarea de atunci. Şi, surpriza este că în momentul când victima apelează la autoritatea poliţiei, aceasta dă dreptate nedreptăţii. Deşi pare a fi un joc de cuvinte, această întâmplare şi-a lăsat o amprentă prea dureroasă în viaţa lui Gheorghe. “Am ajuns la spital într-un final, cu mâna ruptă, cu mândria de bărbat călcată în picioare şi cu atac de panică. Am scos un certificat medico-legal de 45-50 de zile, dacă nu apar complicaţii, unde sunt prezentate leziunile ce le-am suferit”, ne-a mai povestit acesta.

Toţi avem un preţ

Orice om, într-o astfel de situaţie, apelează la autorităţi, care se presupune că “veghează pentru binele nostru” şi fac dreptate. Asta ar fi partea ideală. Realitatea este alta. “M-am dus la poliţie să dau declaraţie cu ce s-a întâmplat. Poliţistul, pe nume Coman, a început să-mi dicteze ce şi cum să scriu, iar când m-a întrebat ce pretenţii am, am zis că vreau despăgubire 5 milioane de lei, valoarea tot de atunci. Şi îmi zice pe un ton ridicat că  <<ce pretenţii sunt astea, cere, omule, măcar 25 – 30 de milioane>>. Atunci am realizat că acesta nu pare a fi un om de încredere, şi am început să scriu în plângere, faptele aşa cum s-au întâmplat, şi am cerut o despăgubire de 15 milioane. Nu am cerut mai mult pentru că nu am vrut să ajung cu el in judecată, să trec printr-un proces, că nu mai sunt tânăr, am diabet si sunt cardiac”, ne-a explicat Gheorghe Vărăticeanu.

“Iuda – avocatul meu”

Intră oare în atribuţiile unui poliţist să sfătuiască astfel oamenii? Întreb şi eu. Odată înştiinţată şi cealaltă “parte” a cazului, aceasta “ia măsuri”. Declaraţiile date de Dănuţ Hoancă şi de martorii săi sunt false, după cum susţine victima noastră. Ajunşi la un proces dureros de lung, dreptatea revine celor care au influenţă şi bani. “Poliţistul, în loc să facă dreptate, i-a ajutat pe cei care mi-au făcut atâta rău. Nu a verificat nimic, nu a căutat dreptatea şi a muşamalizat totul. „Ţiriac” a avut bani să plătească în stânga şi drepta. Presupun că până şi primul meu avocat a fost mituit de partea adversă, deoarece am pierdut foarte uşor în primul proces.  Aşa că nu am avut nici o putere, m-am luptat cu morile de vânt”, ne-a mai spus domnul Vărăticeanu.

Strigător la cer

Când vedem astfel de cazuri la televizor sau când mai sunt scrise in presă diverse poveşti, ne gândim: “saracu’, bine că nu sunt în locul lui”, viaţa noastră se desfăşoară în acelaşi ritm normal ca şi până atunci. Dar ce facem să îndreptăm toate acestea? Ridicăm din umeri şi trecem mai departe… Cum toate dezbateriile privind corupţia din România au fost, cel puţin în aparenţă, aprinse, ceea ce frecvent pare să lipsească este o definire clară a conceptului, una pe baza căreia un dialog real să fie stabilit in sfera publică românescă. “Corupţia, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie in sectorul public, fie in cel privat, in scopul satisfacerii unor interese persoanale sau de grup” -definiţie a conceptului întâlnită în ultimul raport al Transparency International. Şi se şi pedepseşte. Dar în cazul de faţă, de ce adevărul nu a ieşit la suprafaţă?

Oana RUBA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>