Suntem cu ochii pe voi!

O.P.C. înseamna Oficiul Prostirii Consumatorului?

Afirm acestea şi ca reacţie la un articol apărut în ziarul Sibiu 100%,  unde un jurnalist neidentificat, deoarece articolul nu […]

Afirm acestea şi ca reacţie la un articol apărut în ziarul Sibiu 100%,  unde un jurnalist neidentificat, deoarece articolul nu era semnat, îndemna cetăţenii Sibiului, să se adreseze Protecţiei Consumatorului, fiindcă aceştia le vor rezolva problemele în mod corect şi sigur. Păi, vă spun eu din proprie experienţă, şi nu numai, că această instituţie, în loc să facă ordine, promovează haosul. În urma unei reclamaţii împotriva Fast-Food-ului „Nicole”, de pe strada Oituz (foto 1, 2) cu privire la furtul grosolan din gramaj, la majoritatea preparatelor, această Protecţie a Consumatorului din Sibiu constată, dar nu sancţionează firma. În schimb, oferă datele reclamantului celui reclamat pentru ca acesta să se poată răzbuna. Reclamantul s-a dus cu preparatul cald, la propriu şi la figurat, la această „Protecţie a Comerciantului”, a depus proba şi bonul de cumpărare, evidenţa înşelăciunii fiind, astfel, incontestabilă, dar…degeaba! Reclamantului i se dă dreptate, ca mai apoi cel înşelat să constate că firma aceea lucrează la fel, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic! Nici la această oră nu are grmajele pentru produse afişate la cele mai multe preparate, iar furturile sunt mai mult decât grosolane. Nu a luat nimeni nici o măsură. Ba, mai mult, domnul Axente, directorul direcţiei, deşi sesizat personal, sfidează clientul făţiş, doar că nu-i spune: ,, tu scrie, că …hârtia suportă multe”. După ceva timp de la reclamaţie, merg din nou acolo pentru a cumpăra diverse produse, dar, spre surprinderea mea, nu numai că angajata a primit ordin direct să nu mă servească, ba chiar patronul aflat acolo mai-mai să mă ia la bătaie că mi-am permis să-i fac reclamaţie. Toată această tărăşenie a fost filmată integral, iar angajata la un moment dat, vede că este filmată şi îşi anunţă patronul cu un ,,vezi că filmează” scurt. Era prea târziu. Sunt mai mult ca sigur că această firmă nu va fi sancţionată conform legii şi nici nu s-a sesizat nimeni din oficiu cu ocazia vreunui control, deşi sunt nereguli enorme, care pot duce chiar la suspendarea temporară a activităţii firmei. În această ţară, dar, mai ales, în acest oraş, oriunde mergi şi orice ai face, trebuie să-ţi constitui probe, tocmai pentru a mai putea face ceva măcar în instanţă. Acesta este cel mai recent dintre cazuri, deoarece tărăşenia reprodusă mai sus se întâmpla în 15.10.2009.

Un alt caz, care demonstrează alianţa Protecţiei Consumatorului cu agentul comercial este următorul. Dorind să cumpăr un laptop, am pornit prin oraş pentru a alege ce este mai bun. Peste tot unde am căutat primeam acelaşi răspuns. Nu avem drivere de instalare. Sau, mai bine spus pentru necunoscători, vă livrăm maşina dar fără motor. Am făcut de asemenea sesizare cu privire la acest aspect, am dat şi nume ale societăţilor comerciale care practică  aceste hoţii, dar nici până în ziua de azi nu s-a luat nici o măsură. Firmele care le vând, te obligă să te abonezi la internet şi să le iei de acolo, lucru interzis de codul consumatorului. Credeţi că le-a păsat de consumator? Şi de această dată am vorbit direct  cu directorul Ioan Axente, care mi-a promis solemn că se vor lua măsuri. Poate măsuri pentru un pantalon sau o fustă, că măsuri legale în nici un caz! În urma unei lungi discuţii, avute cu domnul director, dar şi cu alţi inspectori ai direcţiei, am ajuns la trista concluzie că oamenii aceştia HABAR NU AU despre ce vorbesc eu. Am încercat preţ de o oră să le explic utilitatea acestor drivere de instalare. Se părea că au înţeles, dar, după „măsurile luate” se vede treaba că habar nu au avut unde şi ce să controleze. M-am oferit voluntar la dispoziţia lor, câteva zile, ca să le arăt că de fapt Sibiul, prin majoritatea firmelor, este doar o „bombă” financiară şi un focar de hoţie. Vă daţi seama că nu au fost de acord, motivând că legea nu le permite acceptarea voluntarilor. Credeau că vorbesc cu un copil din învăţământul primar sau cu un novice în materie de legislaţie. Chiar dacă m-am dus la ei cu legea în mână, cu articol, paragraf, dovada certă…nu au vrut în ruptul capului să soluţioneze o altă reclamaţie. Au rumegat 25 zile să caute o portiţă de scăpare pentru agentul economic. În final au găsit ce-a mai proastă justificare. Normal că au dat-o în scris şi vor fi chemaţi să dea cu subsemnatul. Beneficiile care le au inspectorii, din partea firmelor pe care cu mândrie le protejează, le bănuim, că altfel nu văd motivul pentru care nu le sancţionează şi nici nu le face public numele, atunci când mai dau câte un comunicat de presă sau se cară în controale cu televiziunile după ei, ca să vadă plebea cât de activi şi „vigilenţi” sunt ei. Rahat cu mac!. Sunt sancţionaţi doar administratorii sau firmele care nu au pile în spate şi care lucrează pe cât posibil cinstit, deşi acestea sunt extrem de puţine!

Vă detaliez câteva cazuri, care arată concret că această instituţie nu funcţionează şi că sunteţi sfătuiţi prost să vă adresaţi lor. De cele mai multe ori soluţia dată de ei este de a vă recupera banii sau bunurile. Firma vinovată nu este sancţionată în nici un fel, iar pe viitor comite aceleaşi abateri de la normele de comerţ civilizat! Sunt convins că majoritatea cititorilor sunt în asentimentul meu şi au trecut şi ei la rândul lor prin acelaşi calvar.  Unul dintre inspectori, pe nume Balaban, se plângea că sunt prea puţini oameni pentru a asigura bunul mers al instituţiei şi că este practic imposibil să meargă ceva, din moment ce ei nu au nici maşini de umblat pe teren. Până la un anumit punct sunt de înţeles, dar şi munca aia pe care pot şi de fapt sunt obligaţi să o facă, puţină cum e ea, măcar să o execute cum trebuie. Ce mă interesează pe mine că nu au ce maşini sau logistică? Atunci să pună lacătul pe uşă şi să-şi caute alte locuri de muncă. O grămadă de bani aruncaţi în vânt pentru o instituţie decedată înainte de a se naşte!

La câte nereguli sunt la marile firme din oraş, ar trebui să se închidă mai mult de jumătate din ele. Sunt amendate ici-colo câte una, cu sume modice sau cu avertismente şi…cam atât! La multe produse nu se dau garanţii, nu se fac facturi, nu îţi dau informaţii corecte, se abuzează de neştiinţa unora aducându-le grave prejudicii. Veşnica placă a comercianţilor este ,,dacă nu vă convine, mergeţi în altă parte” sau ,, dacă nu vă convine, mergeţi la Protecţia Consumatorilor”. Păi, e normal să fiţi astfel sfătuiţi şi expediaţi, deoarece nimeni nu se mai teme de Protecţia Consumatorilor. Ba, chiar cei de la Protecţie îţi aruncă în faţă un ,,…păi, ce vrei domnule, să te ţină aparatul de banii ăştia?”. Am cumpărat de la magazinul „Carrefour” un banal card de memorie, care, după spusele lor, avea capacitatea de 2 GB. Le-am cerut certificat de garanţie, justificând că dacă mă duc acasă şi nu funcţionează? Cu nonşalanţă, mi-au spus că ei nu dau garanţii. OK! I-am pus să scrie pe bon, că nu am primit garanţie, după care m-am dus acasă. Spre surprinderea mea, acasă am constatat că pe el scria 2 GB dar nu avea decât 920 MB. M-am dus înapoi şi am vrut să îl schimb dar mi-au cerut (surpriză!)….certificatul de garanţie! Le-am arătat cele scrise de ei şi m-au trimis de la un raion la altul, până m-am plictisit şi am plecat la Protecţia Consumatorului. Am depus reclamaţia şi după puţin timp am fost sunat să mă duc să îmi schimbe produsul şi să îmi dea garanţie. M-am dus la magazin şi din nou surpriză: nu ştiau  nimic de faptul că m-au chemat pentru aşa ceva şi că ei nu îmi dau nici garanţie, nici nu-mi schimbă produsul.

M-am dus la Protecţia consumatorului unde le-am povestit cele întâmplate. Inspectorul Balaban i-a sunat şi le-a zis de la obraz ,, băi, mă faceţi de ruşine”, deci era clar că  erau piloşi oamenii. Cu chiu, cu vai am reuşit să schimb produsul şi să obţin cheltuielile de deplasare, doar când m-am dus cu avocatul după mine. După un timp îmi dau şi inspectorii răspunsul…telefonic, cum că au fost sancţionaţi şi produsul a fost scos de la comercializare. Şi-au însuşit meritele ca şi când aveau vreunul. După câteva zile mă duc din nou la magazin şi văd produsele la comercializare, cu aceleaşi probleme. L-am sunat pe domnul inspector şi pe domnul director, care m-au făcut prost în faţă, zicând că ei personal le-au scos din vânzare, eu întrebând mirat…,,cum domnule că eu sunt în magazin lângă ele, cum le-aţi scos?!”. M-au făcut să mă duc cu maşina personală, să-l iau pe domnul inspector, să vorbesc cu directorul Axente şi să mergem la faţa locului, ba au mai pus şi pariu că nu am dreptate şi că sunt mincinos. Ajunşi acolo, s-au convins imediat că aveam dreptate. Apoi au început negocierile celor de la Protecţia Consumatorului cu reprezentanţii magazinului. Se milogeau de ei să scoată produsul de la vânzare, de parcă erau „copii de mingi”. Mi-am dat seama că de fapt m-au minţit, cu un tupeu ordinar, că m-au pus pe piste false în speranţa că prostul va tăcea din gură. Ei, uite nu vreau să tac! Până la urmă produsele s-au vândut în continuare, fără garanţii şi fără probă, dar cu defecte, magazinul şi-a văzut de treaba lor, iar eu nici în ziua de azi nu am intrat în posesia documentelor legale cu privire la produsul respectiv.

În toate societăţile comerciale se afişează, obligatoriu, un număr de telefon ca să suni, în caz de urgenţă, la Protecţia Consumatorului. E cea mai mare ţeapă. Vorbe în vânt. Nimeni nu vă va băga în seamă. Nu va lua nici o măsură, doar vi se va spune că nu au pe cine să trimită pe teren şi oricum trebuie să mergeţi acolo să depuneţi o plângere. Atunci pentru ce naiba mai afişaţi numere de telefon, doar pentru ca să mai plătească omul şi acel apel inutil? Păi ce măsură puteţi lua telefonic, dacă nu sunteţi dispuşi să vă deplasaţi trupurile alea pline de osânză din birouri?! Doar respectarea programului de muncă e sfânt. Mai mult, ca să fiţi siguri că-l respectaţi şi nu cumva să-l depăşiţi, plecaţi cu o ora mai repede sau chiar mai mult de la serviciu. Dar, când piticul pesedist, care sălăşluieşte în domnul Ioan Axente, ţipă: „Nelu, vezi că vine şeful ăl’ mare, Geoană, în campanie electorală prin judeţ!”, atunci domn Axente lasă naibii consumatorul şi protecţia lui şi merge, în timpul serviciului, să facă parte din suita de lingăi locali, ca să vadă domnu’ Geoană şi şefu’ Cindrea cât este de devotat partidului. Cât despre ceilalţi, subalternii inspectorului şef, Ioan Axente, cine poate să ştie că ei sunt la stors de struguri sau scos de cartofi acasă, din moment ce secretara spune clar: SUNT PLECAŢI PE TEREN. Doar şi grădina lor de acasă este tot „teren”! Într-adevăr odată chiar i-am văzut „pe teren”, dar era vechiul teren de fotbal de la CFR!

Acum, după cum am auzit, domnul Axente se dă bolnav ca să nu poată fi schimbat din funcţia de director. Nu ştiu exact care dintre ei este mai bolnav, piticul pesedist din interior sau chiar domnul inspector şef în persoană? De fapt, singura întrebare care mă frământă este cui va reclama domnul Ioan Axente, în cazul în care descoperă că medicamentele cumpărate de la farmacie pentru „boala lui Canache”, de care se pare că suferă, sunt expirate?

Iulian BĂLAN

P.S.: Stimaţi cititori, vă rugăm să ne sunaţi sau să ne scrieţi despre problemele dumneavoastră pe adresa redacţiei şi vă promit că mă voi ocupa de dumneavoastră, astfel încât să facem publice aceste abuzuri crase, să învăţăm să ne ferim de ele şi să le sancţionăm conform legilor. Nu încercaţi să mergeţi la alte publicaţii locale pentru că nu o să scrie nimeni despre problemele dumneavoastră, fiindcă ăştia-s toţi pe o mână, iar necazurile celor mici, dar care lovesc în cei mari, sunt cenzurate, în ziare apărând doar fleacuri, pe lângă vernisaje, lansări de carte, accidente rutiere sau „pachete de străzi intrate în lucru”…! „Justiţiarul sibian” este cu adevărat liber şi independent, aparţine sibienilor şi gazetarii noştri pot scrie fără cenzură. Le mulţumesc, în final, celor care mă înjură sau mă ameninţă. Este cea mai palpabilă dovadă că articolele mele şi-au atins ţinta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*