IN MEMORIAM

Odihnească-se în pace!

  M-a ajutat Dumnezeu ca ieri să pot să ajung la Curtea de Argeș, la mormîntul nepotului meu drag, Decebal...

 

M-a ajutat Dumnezeu ca ieri să pot să ajung la Curtea de Argeș, la mormîntul nepotului meu drag, Decebal Ionescu-Drăguț. A murit pe 1 martie, la nici 48 de ani, dar nu am avut putere (și nici cu ce) să vin la înmormîntare. Vărul meu Florin, i-a ridicat din copilărie, o foarte solidă fundație de educație patriotică la care, îmi permit să spun, am pus si eu multe cărămizi.

Avea un service auto în Curtea de Argeș, pe peretele din spate tronînd portretele Mareșalului Ion Antonescu și Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu. Și-a pierdut mulți clienți dintre notabilitățile urbei, dar spunea că pe dușmanii țării nici nu-i vrea clienți. Bătea drumurile din județ ca să le împartă celor care considera că merită „Codul lui Lucifer” (Nota redacției: Cartea poate să fie citită aici: https://www.scribd.com/doc/137894503/Dan-Cristian-Ionescu-Codul-Lui-Lucifer-2011). Visa să bată drumurile județului călare (și-a cumpărat un armăsar), în costum popular (își cumpărase o șea, un chimir și o pălărie vechi toate de vreo sută de ani) deschizînd mintea și inimile românilor. Împreună cu cîțiva patrioți din Curtea de Argeș, vroiau să organizeze o lansare a „Codului lui Lucifer” – dar „intelighenția vechii cetăți de scaun” s-a opus – era periculos! Îl consideram urmașul meu – cumpărase o lungă listă de cărți recomandate de mine și începuse să scrie și el. Dar a murit.

Cînd am aflat că a murit, în primul moment nu mi-a venit să cred (vestea era indirectă). A doua zi, s-a confirmat, și m-a dărîmat. Ieri, aprinzînd lumînări la cavoul lui, m-am simțit mult mai ușurat pentru faptul că nu participasem la înmormîntare.

Dar legat de acest cimitir din Curtea de Argeș, vis-a-vis (peste deal) de ruinele bisericii Sîn Nicoară, am aflat două lucruri.

Urcînd în cimitir prin partea de jos, la capătul de sus al scărilor se află mormîntul familiei Ivănescu. Un membru al familiei, talentat pictor bisericesc, dar bețiv, pictase „Cina cea de Taină” în care în loc de 13, erau 14 personaje. Venit să „supervizeze” pictura, arhiereul locului i-a atras atenția – pictorul, beat ca de obicei, a numărat chipurile, după care a pus mina pe bidinea și a șters un personaj spunînd: „Pe ăsta, dă-l în pizda mă-sii, e un bețiv, a venit și el să bea o țuică, să mănînce o măslină!” I s-a interzis un an să mai picteze în biserici.

Tot în acest cimitir era cavoul netrebnicului Armand Călinescu. Bunicul nepotului meu (ambii bunici ai săi fiind preoți și membrii ai Mișcării Legionare), împreună cu alți legionari locali, i-au aruncat în aer cavoul. Le înțeleg sentimentele, dar nu pot fi de acord cu ele – după moarte, există un singur judecător: Judecătorul Suprem.

                                                                              Dan Cristian IONESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>