Suntem cu ochii pe voi!

NUNTA LA PRIMARIE

În Sibiul unde Marele Sas a fost de curând premiat (din nou !) pentru că, cică a dezvoltat turismul în...

În Sibiul unde Marele Sas a fost de curând premiat (din nou !) pentru că, cică a dezvoltat turismul în municipiu – păi dacă ne amintim bine, el era copil cu caşul la gură când  Sibiul era vizitat de tot felul de naţii, în toate anotimpurile – nunţile „civile” nu se desfăşoară la Primăria din Piaţa Mare, ci în vechiul şi părăginitul sediu din Bulevardul Victoriei. Predestinat nume şi pe vremuri şi acum, depinde din ce unghi priveşti şi cine trebuie să fie victoriosul…

La orele 10,00 trecute fix cum ar zice nenea Iancu, un bun amic mă invitase să iau parte la bucuria unică a familiei lui: îşi însura feciorul cel mare. Pentru că aşa-i românul, şi la florărie a deschis mai târziu decât scria în programul afişat cu mult fast pe uşă, iar florile dacă ai proasta inspiraţie să le cumperi de cu o zi înainte rişti să devină vrejuri uscate numai bune de aruncat tocmai când să le dai miresei, iaca poznă c-am întârziat vreo 10 minute. Lac de apă, am ajuns în faţa „Primăriei vechi” pe la zece şi-un sfert. Am remarcat în primul rând că se asfaltase de curând şi uite-aşa am scăpat în fine de pişcoturile ce ne aminteau de vremurile lui Tuluc. Am intrat în viteză, gata s-o răstorn pe o biată femeie de serviciu care…Ce credeţi că făcea? Mătura zor nevoie treptele de la intrarea principală!…M-am mai uitat odată la ceas, cu gândul că poate am greşit ora şi-am ajuns prea iute, dar visul era realitate şi realitatea coşmar de-adevăratelea. Am aflat de la femeia de serviciu că nunţile se fac undeva sus la etaj, o să văd eu unde şi am urcat pe o scară care, fără exagerare, m-a dus cu gândul la un cămin cultural dintr-un fund de comună. Cu treptele ciobite, cu balustrada jegoasă şi „luminată” de nişte ferestre ale căror geamuri nu s-au prea întâlnit cu cârpa în ultima vreme, scara asta era plină de tineri şi vârstnici, eleganţi şi emoţionaţi, încărcaţi de flori şi daruri – nuntaşii mei. Doamnele şi domnişoarele tocmai făcuseră serviciul femeii de afară: şterseseră cu trenele elegantelor lor rochii o parte din praful de pe scări, de pe coridorul de la etaj şi se mai păstrau (cu ştersu’!) pentru încăperile în care urmau să intre. Zic „urmau”, fiindcă, deşi cununia civilă fusese programată pentru orele 10,00, ofiţerul stării civile de-abia ajunsese pe la 10 şi 10 minute, iar alaiul stătea şi aştepta să găsească cineva o cheie de la uşa pe care se iese după cununie, ca să pregătească paharele şi şampania pentru felicitările cuvenite.

{mosimage}Nu mai ştiam dacă să râd sau să mă înfurii, realizând că oficierea cununiilor civile beneficiază sâmbăta, dintre toţi funcţionarii Primăriei doar de prezenţa directorului stării civile, a femeii de serviciu şi a paznicului de la poartă,  dar nici n-am mai avut timp, că nuntaşii s-au bulucit deodată cu toţii în „biroul de cununii”. Şi bine-au făcut, că pe scări urca deja nunta următoare şi miresele n-au voie să se vadă una pe alta!

În vreme ce doamna şefă cu starea civilă „recita” papagaliceşte cu întârziere cele cuvenite, îmbrăcată într-o obişnuită ţinută de serviciu peste care îşi pusese eşarfa tricoloră – oare nu există o ţinută festivă pentru oficierea unor astfel de ceremonii ? – femeia de serviciu căuta încă după cheie…Noii veniţi au mai şters şi ei o parte din praful rămas, mireasa îşi scutura vălul alb de mizeria adunată de pe jos, o domnişoară de onoare încerca fără succes să-şi elibereze rochia lungă de o… agrafă de birou care i se agăţase în materialul scump. Oamenii stăteau pe coridorul îmbâcsit de necurăţenie, aşteptând, abia ţinând în braţe platouri cu prăjituri şi sticle de şampanie, că loc de depozitat nu exista amenajat pe nicăieri.

Şi uite-aşa, bucuria evenimentului unic li se cam stinsese în ochi, preocupaţi fiind să îi ceară o explicaţie primarului urbei: Oare noi suntem cetăţenii Sibiului numai în timpul  alegerilor locale ? De ce nu se desfăşoară cununiile civile în luxoasa clădire din Piaţa

Mare şi nu avem şi noi loc acolo, în sediul elegant, renovat şi mobilat pe banii noştri, prin care se perindă preşedinţi, miniştri, regi şi alte notabilităţi străine de plaiurile româneşti ? Şi ce zic „străinii” invitaţi la nunţile noastre care dau de o magherniţă în loc de o „casă a căsătoriilor”?

Răspunsul însă,  nu ţine de premii,  ci de respectul faţă de cetăţean!


Doina DAMIAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>