Puncte de vedere

Mircea Dinescu – trafic de influenţă, luare de mită, furt din arhivele CNSAS?

După punerea sa în libertate, infractorul Ştefan Rădulescu a adus alte mari prejudicii la bugetul Statului, depăşindu-le cu mult pe […]

După punerea sa în libertate, infractorul Ştefan Rădulescu a adus alte mari prejudicii la bugetul Statului, depăşindu-le cu mult pe cele făcute înainte de arestare. Sesizările au curs permanent către Ministerul Finanţelor, Garda Financiară, AVAS, ANAF, Administraţia Financiară a Sectorului 6, dar nimeni nu a luat atitudine. Ba, mai mult, i s-a lăsat mână liberă să vândă active aflate sub sechestru! Când şi cum vor fi recuperate pagubele produse bugetului de Stat? Poate ne răspunde Mircea Dinescu…

„LA RUGĂMINTEA LUI MIRCEA DINESCU, ARIN STĂNESCU ALIE SHALEV (asasinul sistemului bancar românesc – n.r.) i-a acordat lui Ştefan Rădulescu ,,consultanţă” şi l-a instruit cum să acţioneze în derularea activităţilor infracţionale, după punerea acestuia în libertate. În urma percheziţiilor efectuate de organele de cercetare penală, au fost reţinute (dintr-unul din birourile lui Ştefan Rădulescu) înscrisuri din care rezultă că acesta are legături cu Mircea Dinescu, Arin Stănescu, Flavius Baiaş, Ion Ghinea şi cadre din Secţiile 21 şi 22 Poliţie Bucureşti, precum şi cu unii ofiţeri din UM 0962 Bucureşti” se arată în raport.

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII A ÎNAINTAT MAI MULTE INFORMĂRI, din conţinutul cărora rezultă că „gruparea mafiotă creată în jurul lui Mircea Dinescu şi Ştefan Rădulescu desfăşoară activităţi ce reprezintă atentate la siguranţa naţională, deoarece au conexiuni cu grupări de crimă organizată din lumea arabă”. Se menţionează că „faptele penale săvârşite de aceştia subminează economia naţională”.

MAJORITATEA SOCIETĂŢILOR PRĂDUITE DE RĂDULESCU AU FOST APOI – conform raportului SRI – „vândute ilegal unor cetăţeni arabi cu care Dinescu are strânse legături: SC Mobins SA a fost acaparată de Hassan Awdi, patronul Rodipet; sediul SC SOMACO din Bucureşti a încăput pe mâna lui Abdul Wahed Nor Ideen, apărătorul lui Omar Hayssam, operaţiune prin care s-a spălat suma de 1,6 milioane de dolari. Fapta a fost muşamalizată de şeful DIICOT din acea vreme, procurorul George Muscalu, un alt apropiat al lui Mircea Dinescu, des invitat la agapele bahice şi sexuale de la Cetate, la reşedinţa lui Dinescu. Oficiul pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor a întreprins verificări in acest sens, dosarele intocmite fiind plimbate de la IGP la Parchet şi invers”.

SESIZĂRILE ÎNAINTATE DE SRI CĂTRE ILIE BOTOŞ au ajuns, aşa cum atenţiona şi procurorul Gherţa, la adjunctul acestuia, Marcel Sâmpetru, care, prin natura atribuţiunilor de serviciu, s-a ocupat direct de cazul Rădulescu-Dinescu. Toate aceste sesizări, care semnalau fapte deosebit de grave, au rămas „uitate” prin sertarele Parchetului General. Tot raportul SRI spune şi că „Procurorul George Muscalu este prieten cu Mihai Bogasiu, cel care l-a introdus şi pe Mircea Dinescu in mafia arabă. Bogasiu a fost coleg de studii cu judecătoarea Mădălina Muscalu. Protecţia cea mai mare pe care a primit-o cuplul Dinescu-Rădulescu vine de la DNA, respectiv de la adjunctul lui Daniel Morar, procurorul Zarie, procurorul Irinel Păun (prieten bun cu Ştefan Rădulescu). Procurorul Constantin Balcan a primit ordin de la superiorii săi să le întocmească dosare penale tuturor celor care au luat atitudine faţă de fărădelegile săvârşite de Dinescu şi Rădulescu şi se află în procese cu acesta. Din anturajul lui Mircea Dinescu mai fac parte procurorul Drăghici, fost şef al Secţiei a II-a din DNA şi Marian Didu, finul lui Muscalu. Din acest motiv, Rădulescu cere să-i fie transferate dosarele la DNA. O persoană din anturajul lui Marian Didu a afirmat că George Muscalu, Mircea Dinescu şi Ilie Botoş deţin, în permanenţă, o cameră în Hotelul Palace din Sinaia, pentru unele petreceri şi întâlniri amoroase. Consumaţiile sunt achitate de Mircea Dinescu”.

„ÎN VARA ANULUI 2005, A MURIT, ÎN CONDIŢII SUSPECTE, AVOCATA LILI MERTICARU, care a avut unele afaceri cu Mircea Dinescu. Aceasta a fost găsită fără suflare in apartamentul său, situat în Calea Moşilor, în spatele PIZZA HUT. Directorul Transparency Internaţional (Agenţia Română pentru Transparenţă), Victor Alistar, a afirmat faţă de unii apropiaţi ai săi că George Muscalu şi Mircea Dinescu sunt vinovaţi de moartea mai multor persoane, printre care se numără avocata Lili Merticaru, şi chiar un procuror, fără a-l nominaliza (este vorba despre procurorul Cristian Panait – nota redacţiei). Ştefan Rădulescu şi Mircea Dinescu au strânse legături şi cu cel care a fost şeful de Cabinet al ex-premierului Călin Popescu-Tăriceanu, Aleodor Frâncu” – se mai spune în raport.

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII A SESIZAT PARCHETUL GENERAL şi cu privire „la legăturile existente între Mircea Dinescu şi Mohammad Murad”. De asemenea, a sesizat DNA „în legătura cu activităţile suspecte desfăşurate de cei doi în vara anului 2004 la Olimp, când Dinescu a fost cazat în Hotelul Majestic, fost Transilvania”. De asemenea, SRI îl acuză pe Dinescu şi de furtul din arhivele CNSAS a dosarului lui Crin Antonescu, care a fost un vaşnic colaborator al Securităţii.

Dinescu, fabricant de
dosare la CNSAS

Falsurile poetului măscărici pentru favorizarea primarului penal Klaus Johannis

În seara de 6 octombrie a.c., pe TVR 1, s-a difuzat o emisiune despre Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), şi, printre altele, s-a amintit că nu a lipsit, în două dăţi, ca această organizaţie să fie desfiinţată, din cauza lui Mircea Dinescu. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa, astfel că va trebui să mai suportăm, o vreme, consecinţele acţiunii malefice a respectivului „poet” profund antinaţional! O anchetă a Expresului de Sud a scos însă la iveală o altă infracţiune a măscăriciului lui Vântu: profitând de poziţia pe care o avea în CNSAS, Mircea Dinescu a fabricat un dosar de colaborator al Securităţii, pe numele lui Marius Albin Marinescu, doar ca acesta să nu fie primarul Sibiului. Şi totul, contra-cost, în favoarea traficantului de organe de copii, Klaus Johannis!

„LEGEA DE FUNCŢIONARE A C.N.S.A.S. SAU, MAI GRAV, CONSTITUŢIA DIN 2003, dată în vremea criminalilor din P.S.D., care au distrus România mai mult decât cele două războaie mondiale» „ spunea reputatul colonel Vasile Zărnescu. Poate că CNSAS ar fi fost altceva, cu adevărat democratic, dacă la cârma sa nu s-ar fi auto-ales poetul măscărici Mircea Dinescu, care a transformat instituţia, pe vremea în care o conducea cum conduce chefurile de pe moşia de la Cetate, în instrument de şantaj şi maşină de fabricat dosare. Datorită lui Dinescu, CNSAS a devenit doar instrumentul poliţiei politice „democrate”. Aplicarea epatantă a acestui procedeu cu adevărat securist de către Dinescu s-a făcut atât în cazul Patriarhului Teoctist, care trebuia înlăturat, dar şi în cazul Monei Muscă, pe care Dinescu a excomunicat-o în doi timpi şi trei mişcări. Apoi, întrebarea următoare se impune de la sine: prin ce procedeu a reuşit Mircea Dinescu să manevreze după bunul plac dosarele arhivei S.R.I. astfel încât să facă şi pe vidanjorul politic?! Evident, nu gratis, căci meseriile murdare trebuie plătite ca la Salubritate, dar cu spor mai mare de periclitate: cu vile, cu maşini scumpe, cu solde de lux de la Vântu… Aşadar, C.N.S.A.S. a fost conceput să aibă rolul de actuală poliţie politică, iar Dinescu a fost programat, contra şpagă, să-i scoată din viaţa politică pe cei indezirabili. Aşa cum a procedat în cazul celui care candidase în 2008 pentru Primăria Sibiului, Marius Albin Marinescu. Un alt caz de genul Mona Muscă ori Teoctist, mai mic prin imaginea publică, dar identic sub aspectul represiunii politice comise de C.N.S.A.S.-ul lui Dinescu şi care demonstrează, încă o dată, în mod categoric rolul de poliţie politică al C.N.S.A.S., este cazul d-lui Marius Albin Marinescu, directorul publicaţiilor „Justiţiarul”.

Prezentarea cazului: Conform dosarului 1847/2/2009, C.N.S.A.S., prin adresa nr. RCG966/25 februarie 2009, a depus la Curtea de Apel Bucureşti-Secţia contencios administrativ şi fiscal, Acţiunea în constatare, „rugând-o ca, prin hotărârea pe care o veţi pronunţa, ca urmare a motivelor mai jos prezentate, să constataţi existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe d-l MARINESCU Marius-Albin, născut la (…) etc. Motivele acţiunii sunt următoarele: În fapt, domnul MARINESCU Marius-Albin este candidat la funcţia de Primar al municipiului Sibiu. Conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. 1 teza II din O.U.G. nr. 24/2008 (…), C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător a Securităţii, persoanele care au candidat în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h)”… etc. (s.n. – V.I.Z.). Şi, pe trei pagini, continuă polologhia cu articolele de lege care le convin, şi enumeră probele în cauză (cf. facsimilele 1-2). Acţiunea C.N.S.A.S. este semnată de Mircea Dinescu şi de directorul Direcţiei Juridice, Francesco-Alexandru POPESCU”. De neînţeles este de ce acţiunea a fost promovată în instanţă de către Mircea Dinescu care, la acea dată, nu mai era şeful CNSAS!

CHIAR DIN ACESTE FRAZE, CONCEPUTE CU SÂRG DE MĂSCĂRICIUL DINESCU, se distinge că Marinescu este victima represiunii politice. M. A. Marinescu este preşedintele organizaţiei din Sibiu a P.N.Ţ.C.D. Totodată, l-a avut în „colimator”, permanent, în revistele JUSTIŢIARUL, pe primarul Klaus Werner Johannis, pe care, evident, l-a concurat la alegerile din iunie 2008. Or, măgăria făcută de Dinescu şi C.N.S.A.S, constă în faptul că, la data depunerii „Acţiunii în constatare”, alegerile se terminaseră de opt luni! Dar Dinescu scrie şi semnează, abia la 25 februarie 2009: „MARINESCU Marius-Albin este candidat la funcţia de Primar”! Dar nu poate pretinde că, scriind astfel, el folosea „prezentul istoric”, fiindcă prostia ar fi prea mare. Or, d-l Marinescu fusese candidat! Asta-i prima şmecherie. După şase rânduri, însă, intră în realitate, în prezentul efectiv şi se referă la trecut: „persoanele care au candidat în demnităţile sau funcţiile…” etc. Asta-i a doua şmecherie, prin care Dinescu vrea să justifice motivul pentru care a introdus acţiunea în instanţă. Dar îşi dă, iarăşi, cu stângul în dreptul, pentru că acţiunea trebuie respinsă pe motiv de tardivitate. Adică, în termeni juridici, instanţa de judecată trebuie să admită „excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes” şi să respingă ca neîntemeiată acţiunea C.N.S.A.S.!

ÎNTR-ADEVĂR, DACĂ ALEGERILE SE ÎNCHEIASERĂ DE OPT LUNI, CE ROST MAI AVEA ACŢIUNEA? Nici una, în afară de o acţiune de retorsiune a primarului K. W. Johannis. În acest sens pledează Nota de constatare nr. S/DI/I/680/22.05.2008, în care, printre altele, scrie: „Având în vedere 1) art. 3 lit. g) din O.U.G. 24/2008 şi calitatea d-lui MARINESCU MARIUS-ALBIN de candidat la funcţia de Primar al Municipiului Sibiu; 2. Adresa de verificare nr. S/5301/01.02.2007 transmisă de C.N.S.A.S. Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe …” . Mai mult. În acelaşi sens pledează şi adresa nr. P 4027/06 din 11.06.2008 a C.N.S.A.S. către d-l M. A. Marinescu, semnată de conf. univ. dr. Virgiliu-Leon ŢĂRĂU, ca răspuns la cererea d-lui Marinescu nr. P 4027/08.09.2006, prin care solicita accesul la propriul dosar de securitate, şi în care i se răspundea că în evidenţele S.I.E. şi S.I.A. „nu s-a identificat nici un dosar întocmit pe numele dvs.”; iar S.R.I. le-a comunicat că „figurează cu dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu, distrus în timpul evenimentelor din decembrie 1989″ . Adresa respectivă – concluzivă – i-o trimisese SRI şi SIE lui Marinescu încă din 11 iunie 2008, cu puţin înaintea datei alegerilor locale.

continuare în pagina 14

urmare din pagina 13

Dar, conform judecăţii de atunci a celor care analizaseră dosarul d-lui Marinescu, aceste constatări, judicioase, în fond, au fost motivul pentru care Dinescu nu a putut să-l împiedice să candideze pe d-l M. A. Marinescu! Pentru ca acum, după atâtea luni, să facă, retroactiv, o acţiune în care să-l găsească musai, colaborator al Securităţii! Nu este doar o măgărie ceea ce comite Dinescu, sub umbrela C.N.S.A.S., ci este o ilegalitate.

1. PRIMA CONCLUZIE: Acţiunea în constatare este o făcătură cu scop de represiune politică. Dovezile invocate de C.N.S.A.S. contrazic demersul Acţiunii… În primul rând, trebuie să reţinem că S.R.I. informase că „dosarul fond reţea nr. 8375/Sibiu fusese distrus…” şi, de aceea, trebuie, în consecinţă, să ne mirăm cum de s-au aflat datele pe care C.N.S.A.S. şi Mircea Dinescu se bazează ca „probe”, înşirate în pag. 3 a „Acţiunii în constatare”. Ba să întrebăm S.R.I.-ul dacă l-a reconstituit, cumva, din cenuşa în care a fost distrus. Mai departe, în Nota de constatare din 22.05.2008, în pagina 1, pct. E, se precizează: „Nu s-au identificat documente care conţin informaţii transmise către Securitate” ; în pagina a doua a Notei , sunt înşirate alte câteva dintre „probele” pe care se bazează acţiunea dolozivă a C.N.S.A.S-ului contra lui Marinescu. Din paragraful 2 de sus, trebuie reţinut raportul de recrutare din 21.05.1980, făcut de ofiţerul de caz din Biroul Contrainformaţii al U.M. 0607 Sibiu, conform căruia „i-am propus ca să sprijine organele de contrainformaţii militare, prin punerea la dispoziţia acestora pentru nevoile muncii a locuinţei…” În paragraful ultim, din chenar, este indicat şi raportul din 16.03.1981, de încetare a legăturii, precizându-se că, de fapt, încă de la sfârşitul anului 1980, legătura nu mai era funcţională, fiindcă Marinescu se căsătorise şi locuinţa lui nu mai putea fi folosită drept casă de întâlnire. Deci, efectiv, doar trei luni, în intervalul 21 mai 1980 – 26 iulie 1980 (data căsătoriei), ar fi fost posibilă utilizarea locuinţei lui Marinescu drept casă de întâlnire – cu precizarea că nici până atunci nu ar fi fost prea facil şi în siguranţă contrainformativă, deoarece locuia cu mama lui. În finalul acestei Note, la pct. 5, se face un rezumat de către M.D. (de ce semnează doar cu iniţiale, când trebuie să-şi scrie numele în clar, chiar dacă şi-l dă, cu emfază, în faţa instanţei, „Mircea Dinescu”?!), cu antetul C.N.S.A.S., în care se menţionează că „în casa de întâlnire nu s-au făcut interogări, nu s-au putut face investigaţii pe numele unor persoane urmărite, neexistând menţiuni de acest fel în dosar”. La fel, ca răspuns la cererea de informaţii a C.N.S.A.S., în adresa nr. A/S63/ din 19.03.2007, Serviciul Istoric al Armatei (S.I.A.), de pe lângă Statul Major General al Ministerului Apărării, precizează că „nici una dintre persoanele nominalizate în listele cu nr. (…) nu au fost identificate cu dosar de colaboratori sau de urmărire, întocmite de fostele organe de securitate, ca poliţie politică”…

2. A DOUA CONCLUZIE, desprinsă din finalul Întâmpinării depuse de M. A. Marinescu la dosar: chiar din textul Acţiunii în constatare „…rezultă că nu am cules informaţii, nu am întocmit note şi rapoarte, nu am făcut relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii şi că suntem în prezenţa unei acţiuni rulate pe bandă de către C.N.S.A.S, fără verificarea datelor”. Dar aici a greşit Marinescu, fiindcă a subapreciat demersul C.N.S.A.S.: nu este vorba de o „acţiune rulată pe bandă”, ci de un demers oneros îndreptat în mod expres contra lui, pentru a-l scoate din viaţa politică, aşa cum s-a procedat cu Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeo Lăzărescu, Mona Muscă ş.a.

3. A TREIA CONCLUZIE. Cel puţin sub acest aspect, Dinescu şi C.N.S.A.S. fac, în cunoştinţă de cauză, un abuz evident de interpretare şi o ilegalitate în manevrarea documentelor, ceea ce-i conferă circumstanţe agravante. Toate documentele şi informaţiile aduse ca probă în dosarul 1847/2/2009 de C.N.S.A.S. fuseseră „produse” de către Mircea Dinescu înainte de alegerile din iunie 2008, în vederea eventualei blocări a candidaturii lui M. A. Marinescu la funcţia de primar al Sibiului. Această blocare nu s-a produs doar fiindcă C.N.S.A.S. nu a demonstrat că ar fi fost colaborator al fostei Securităţi. Dar, pe baza exact a aceloraşi documente, produse în 2007 şi 2008, C.N.S.A.S. insistă, şi acum, la un an de la admiterea concluziei iniţiale de necolaborare, să pretindă, invers, că ar fi demonstrat, atunci, că ar fi fost „colaborator”, dar, aparent curios, introduce abia acum procesul în instanţă. Asemenea „concluzii” şi acţiuni frizează penalul.

ÎN SFÂRŞIT, LA DOSARUL CAUZEI, ÎNAINTEA ÎNCEPERII ŞEDINŢEI DE JUDECATĂ DIN 6 OCT. A.C., s-a depus Declaraţia notarială a ofiţerului de caz al Biroului de Contrainformaţii al U.M. 0607 Sibiu, în care, printre altele, el afirmă: „Precizez că, după primirea acceptului pentru folosirea apartamentului, nu am introdus nici o persoană din reţea, deoarece acolo locuia (cu) soţia şi soacra d-lui Marinescu Marius-Albin, fapt ce ar fi dus la deconspirarea persoanelor introduse. Dacă apar nume conspirative în dosarul gazdei casei de întâlniri, acestea trebuiau trecute pentru că aşa erau prevederile ordinelor de linie. (…) Azi, 5 iunie 2009″. Deci, ofiţerul recunoaşte că nu a dus pe nimeni în locuinţă, dar a scris că ar fi adus, evident, doar ca să încarce mapa cu activităţi a Biroului şi ca să iasă şefii bine la bilanţul periodic!

ÎN INSTANŢĂ, AVOCATA C.N.S.A.S. (o „apropiată” a lui Dinescu asupra căreia vom reveni) a bălmăjit ceva cum că din dosar ar rezulta că M. A. Marinescu fusese „colaborator al Securităţii şi că din cauza lui unele persoane au avut de suferit, fiindcă li s-au încălcat drepturile”! Care sunt acele persoane, cucoană, de nu le-a găsit nici S.R.I., nici S.I.E., nici S.I.A.?! Şi nici nu a apărut vreuna care să-l acuze pe d-l Marinescu de aşa ceva! Dar avocata C.N.S.A.S. pretinde că ştie că ele ar fi existat, fiindcă aşa a primit directivă să acuze, din partea tartorului Dinescu!

Filiera presiunilor politice

ESTE NOTORIU FAPTUL CĂ M. A. MARINESCU DUCE, DE MULŢI ANI, o campanie contra primarului „permanentizat” – spre ruşinea sibienilor! – la Primăria Sibiu, campanie determinată de nenumăratele abuzuri, jafuri şi alte ilegalităţi omise de acest Klaus Werner Johannis. K. W. Johannis este învinuit de Marinescu în mai multe dosare penale, tergiversate de D.I.I.C.O.T şi de D.N.A. în scopul prescrierii faptelor comise. De asemenea, prin revista „Justiţiarul”, al cărui director este, Marinescu a arătat, în urmă cu doi ani, că Mircea Dinescu conduce un grup de presiune extrem de virulent şi de pernicios pentru România.

5. CONCLUZIA A CINCEA. Aşadar, filiera dintre K. W. Johannis şi membrii C.N.S.A.S., în speţă Dinescu, este stabilită direct. Iar modul tardiv şi contradictoriu prin care C.N.S.A.S. a născocit dosarul 1847/2/2009, prin care M. A. Marinescu a fost judecat strâmb la Curtea de Apel   Bucureşti, atestă, fără putinţă de tăgadă, urma „copitei despicate” care a iniţiat acest dosar: Klaus Werner Johannis!

Simona Fica,
11 noiembrie 2009

Dinescu dă cu copita

Un om care a reuşit în viaţă şi a făcut „performanţă”, atât în literatură, cât şi în materie de afaceri, este, fără îndoială, controversatul poet Mircea Dinescu (din Slobozia), care a avut ambiţia să-şi depăşească condiţia de simplu portar şi să ajungă preşedinte al Uniunii Scriitorilor (pentru cei care nu ştiu, facem precizarea că a fost, caz unic în „Istoria literaturii”, atât portar, cât şi preşedinte al U.S.), Domnia sa devenind, după evenimentele din decembrie ’89, un prosper om de afaceri, un multimiliardar cu acte în regulă, stârnind invidia tuturor poeţilor săraci(oare cine a mai văzut poet bogat?…) din România, care abia supravieţuiesc legilor dure ale economiei de piaţă…

DEŞI A FOST, CONTRAR A CEEA CE ÎNCEARCĂ SĂ PARĂ A FI, UN RĂSFĂŢAT ŞI UN PROFITOR AL REGIMULUI CEAUŞESCU (vezi satisfacerea stagiului militar la Trupele de Securitate; trimiterea sa „pe linie de partid” la Academia „Ştefan Gheorghiu”- Facultatea de Ziaristică; slujba călduţă de la „România literară”; prietenia cu Gogu Rădulescu şi alţi înalţi demnitari comunişti etc.)  Dinescu n-a obosit niciodată în a-l înjura pe Adrian Păunescu, catalogându-l drept „poet de curte”, care l-ar fi pupat, prin părţile dorsale, pe „Marele Cârmaci”.

A FĂCUT-O ANI ÎN ŞIR, PĂTIMAŞ, MAI ALES DUPĂ VÂLTOAREA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE ’89, „boală” de care, în cele din urmă, s-a molipsit şi el, sărutându-i apăsat, contradictoriu(după toane, după interese) pe fese, pe mai toţi mahării României postdecembriste: Ion Iliescu (care se pare că i-a făcut cadou vila în care a locuit fostul ministru de Interne-Tudor Postelnicu), Petre Roman(care l-a adus, în perioada guvernării ţărăniste, în Dolj şi i-a făcut o prezentare entuziastă la Forumul agricultorilor), Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu, Radu Berceanu, Dan Nica, Vasile Blaga, Liviu Negoiţă, Crin Antonescu şi mulţi alţii, pe care din lipsă de spaţiu, nu-i putem aminti.

FOSTUL PORTAR DE LA UNIUNEA SCRIITORILOR S-A TRANSFORMAT, PESTE NOAPTE, ÎN MERCENAR, în traficant de metafore obosite, în ţepar de dolari în dauna lui Dan Diaconescu.

VIŢELUŞUL DE ALTĂDATĂ A DEVENIT DINTR-O DATĂ BOU, BOU DE-ADEVĂRATELEA şi chiar conduce o revistă cu nume de cireadă, de izlaz comunal: „Plai cu Boi”.

ŞI, SĂPTĂMÂNAL, ÎNTRE DOUĂ POEZII EROTICE CU IZ DE MANELE (scrise parcă de un puştan cu coşuri pe faţă care se masturbează sărutând fotografia Elenei Udrea) Dinescu exersează din staul, la Realitatea tv, în funcţie de cum bate vântul, datul cu părerea, datul cu copita.

Nu vreau să fiu greşit înţeles.

NU SUNT UN FAN AL LUI BĂSESCU ( pe care Dinescu l-a pupat în părţile dorsale, iar acum îl înfierează cu „mânie proletară”), cum nu sunt nici fan al lui Geoană sau Antonescu.

NU SUNT MEMBRU AL NICIUNUI PARTID POLITIC.

Nu sunt nici măcar membru al A.J.V.P.S( Asociaţia Judeţeană de Vânătoare şi Pescuit Sportiv) Dolj, în fruntea căreia Dinescu s-a cocoţat, ilegal, pentru câteva săptămâni, după ce, acum câţiva ani, a ratat, „la mustaţă”, achiziţionarea S.C. Piscicola Dunăreni.

LEGENDA SPUNE CĂ DINESCU A OBŢINUT ÎN OLTENIA (oare prin ce metode?) aproape totul în materie de cadouri şi dregătorii: crame (crama de la Potelu-Olt, unde veneau să se dreagă cu „elixiruri” Nicolae Ceauşescu şi Lică Bărbulescu; crama de la Giubega-Dolj), palate (fostul palat al lui Barbu Drugă, achiziţionat după o licitaţie „cu cântec”), fabrici (fosta fabrică de conserve de la Calafat), podgorii, zeci de kilometri din Dunăre, şalupe(şalupa Poliţiei de Frontieră Calafat), spaţii comerciale în Cetatea Băniei, titluri (titlul de „Cetăţean de onoare” al Craiovei), reverenţe umile din partea inspectorilor-şefi Ionişor Berceanu, Gheorghe Bică, Cristian Zavracu, Constantin Nicolescu, dar şi din partea smeritului „duhovnic” al Consiliului Judeţean, Ion Prioteasa, care deţine, totodată, şi funcţia de preşedinte al Filialei Dolj a PSD.

ŞI, CU TOATE ACESTEA, DINESCU (profitorul, răsfăţatul) continuă să muşte, să dea cu copita.

DINESCULE, ÎMBĂTRÂNEŞTI URÂT, AL DRACULUI DE URÂT şi anapoda pentru un poet de valoarea ta!

Pe cine urmează să mai trădezi?

Pe cine doreşti să mai pupi în cur?!…

Constantin Preda,
11 noiembrie 2009

Preluare din „Expresul de Sud”

„(http://www.expresul.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*