Puncte de vedere

„Minciuna si ipocrizia il caracterizează pe rectorul Oprean”, afirma profesorul universitar doctor Corvin Lupu

Ea îl descalifică, o dată în plus. Eu cred cu convingere că adevărata cea mai mare uscătură din ULBS este...

Ea îl descalifică, o dată în plus. Eu cred cu convingere că adevărata cea mai mare uscătură din ULBS este chiar el, Oprean. Eu am muncit mult şi cu rezultate apreciate în Universitate. Sunt mândru de realizările mele. Regret doar ceea ce aş fi mai putut face şi nu am fost lăsat să fac. Doar că Oprean nu recunoaşte meritele nimănui dintre cei care au clădit instituţia în vârful căreia s-a cocoţat el. Când m-a decorat, m-a decorat pentru că nu putea să facă abstracţie de mine, dar cred că regretă şi astăzi. Este un profitor la care încerc să mă refer cât mai puţin, pentru că, de fapt, nu merită atenţie. Cred că este suficient să vă spun că în anul 1991, am preluat conducerea Catedrei de Istorie, care avea o grupă de 25 de studenţi şi 12 posturi didactice şi am lăsat-o în anul 1995 cu peste 1.100 de studenţi şi 70 de posturi didactice. În anul 1995, am înfiinţat specializarea Ştiinţe politice şi m-am transferat în catedra de acolo, prin concurs, apoi am înfiinţat prima specializare de Relaţii internaţionale din România (2002) şi am avut prima promoţie de absolvenţi ai acestei specializări. Toată concepţia mi-a aparţinut mie. Astăzi sunt 20 de secţii de Relaţii internaţionale şi studii europene în întreaga ţară, majoritatea zdrobitoare fiind clădite pe concepţia mea, pe care unii au copiat-o cuvânt cu cuvânt. Mă refer la Planul de învăţământ şi argumentaţia necesară aprobării. În anul 2003, am înfiinţat primul program de studii post-universitare de Studii de securitate, l-am dezvoltat, am promovat acte care au condus la hotărârea de guvern prin care Studiile de securitate au devenit program de studii universitare în România (2006), pentru prima oară în istoria ţării, iar secţia mea a devenit prima facultate de Studii de Securitate din România. Am grupat toate secţiile pe care le-am înfiinţat într-o facultate, intitulată Facultatea de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate. Am făcut mari eforturi pentru a realiza această facultate, datorită opoziţiei lui Oprean şi a slugilor sale. Nu am beneficiat de sprijin din partea conducerii ULBS, nu s-a făcut publicitate pentru facultatea pe care o conduceam etc. Oprean nu a vrut să respecte legea şi să organizeze alegeri la această facultate, ci a procedat la numirea abuzivă a unui decan din altă facultate, o persoană de joasă speţă, care nu făcea decât să submineze munca mea, iar realizările mele erau folosite ca motive de a fi sancţionat, sub diverse pretexte, după principiul „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”. Acţiunile devastatoare de care este capabil acest cetăţean nedemn sunt colosale. Astăzi facultatea este în decădere, patru dintre programe pierzându-şi acreditarea, altele pierzând interesul în jurul lor, în primul rând din cauza lipsei unui profesor universitar în profilul facultăţii (ceea ce acopeream eu), a managementului şi a dorinţei atotputernicului Oprean, cel care vrea să şteargă toate urmele realizărilor mele în Universitate şi vrea să-i slăbească pe umanişti, menţinând Ingineria, mai ales vetusta Mecanică, pe post de „regina facultăţilor”, cum a supranumit-o dumnealui. Alte programe masterale nu mai au candidaţi, iar programele de masterat restricţionate pentru civili nu mai funcţionează. Când să înceapă să crească numărul de studenţi şi masteranzi ai facultăţii, când trebuia să începem să culegem rezultatele realizărilor, după plecarea mea, ea a început să decadă. Marile personalităţi pe care le-am adus să predea la Sibiu şi să mă ajute să formăm tineri valoroşi, au plecat şi continuă să plece, unul câte unul. De altfel, unii dintre ei au şi declarat că au venit la Sibiu doar pentru a da curs invitaţiei mele de colaborare. Facultatea nu era pregătită să se despartă de mine, să mă piardă. Ea depindea încă mult de managementul meu, chiar de un anume brand naţional care se clădise în ani şi pe care colegii mei nu îl au. Mai aveam multe de făcut pentru consolidarea facultăţii, pentru prestigiul ei, pentru contractele ei cu instituţii puternice ale statului şi cu alte universităţi din lume, după care ar fi putut rezista la nivelul românesc cel mai înalt. Colegii mei nu pot face aceste lucruri. Este foarte greu. Aflu din unele surse, că Oprean ar vrea să desfiinţeze Facultatea de Ştiinţe Politice şi să o amestece cu alte facultăţi. Atunci, va putea zâmbi, triumfător, „cel mai iubit fiu al Universităţii”, „marele cârmaci”, Oprean Constantin, cel care îşi postase pe peretele din spatele biroului său un covor cu Elena Ceauşescu, comandat la Cisnădie. Ea a fost nu numai cea care i-a ridicat toată familia, dar şi modelul său: să  nu ai nici o competenţă şi să vrei să fii academician etc. etc. şi să decizi în toate domeniile. „Modelul Elena Ceauşescu” îl practică şi cu soţia lui Oprean. Foştii şi actualii colegi ai soţiei sale ştiu la ce mă refer. Pe el îl interesează doar că ea conduce doctorate în ştiinţe biologice (!) şi câştigă aproape 20.000 lei noi lunar.

Reporter: Cum s-a opus dl. rector iniţiativei dumneavoastră de a înfiinţa facultatea, fiţi mai explicit.

Corvin Lupu: S-a opus mult înfiinţării Facultăţii de Ştiinţe Politice şi majorităţii proiectelor din jurul ei. Nu mă lăsa să o fac, deşi nu-i ceream sprijin. Trebuia doar să permită parcurgerea unor proceduri. Nu m-a lăsat să fac angajări şi apoi afirma public că facultatea este slabă, pentru că nu are cadre didactice titulare. M-a ajutat fostul Senat al Universităţii, unde, în mai 2006, 36 de senatori m-au sprijinit, împotriva grupului lui Oprean care a numărat în acea şedinţă numai 18 voturi. Astfel, s-a hotărât înfiinţarea facultăţii. Ulterior, Oprean a „purificat” Senatul, bob cu bob, încât astăzi nu mai îndrăzneşte nimeni să voteze contra. Se votează orice mizerie. S-a introdus pe de o parte teroarea instituţională, pe de altă parte, atragerea unor conducători din rectorat şi facultăţi, în situaţia de a fi ei înşişi în ilegalitate şi de a-şi promova interese personale şi de familie prin mijloace imorale şi ilegale, iar în al treilea rând „cumpărarea” unora cu salarii foarte mari, cu aducerea aparţinătorilor din familiile lor, indiferent de valoarea lor, cu acordarea de doctorate soţiilor şi copiilor etc. Un mare număr de senatori sunt vulnerabili, în sensul că ocupă funcţiile ilegal. Unii au intrat ca „membri de drept”, adică nu au fost aleşi ierarhic, corect, ci prin încălcarea legii, alţii sunt familii în Senat (soţ-soţie) sau în Consiliile facultăţilor, ceea ce este interzis, alţii sunt şefi de alte instituţii şi nu au voie să ocupe funcţii în Universitate, unul nu avea cartea de muncă în Universitate, dar era menţinut titular în Senat, alţii au fost numiţi de rector (total ilegal!) etc. Hotărâri definitive din Justiţie nu s-au pus în aplicare, prin încălcarea legii şi prin complicitatea Ministerului Educaţiei, mai ales a fostului ministru Andronescu Ecaterina, prietenă a clanului ceauşist Oprean (Mircea şi Constantin), susţinătoare a grupului de rectori apreciaţi de unii membri ai comunităţilor academice şi ai opiniei publice ca fiind abuzivi, absolutişti şi lipsiţi de spirit academic. Între aceştia, se află, la loc de „cinste”, Oprean Constantin.

Reporter: Dar despre dl. profesor Emil Popa ce ne spuneţi? Dânsul nu este atât de cunoscut ca dumneavoastră.

Corvin Lupu: Nu este atât de cunoscut pentru că rectoratul care ar fi trebuit, pe parcursul multor ani să-i promoveze realizările, s-a lăudat pe sine şi nu pe constructorii adevăraţi ai ULBS. Prof. Emil Popa a fondat Catedra de Informatică a ULBS, care nu a existat până la domnia sa. A venit la ULBS la rugămintea insistentă a foştilor decani, regretaţii profesori Lupaş şi Manole. Ei l-au convins să vină la Universitate. Tot domnia sa a înfiinţat, atrăgându-şi colaborarea unor colegi economişti şi specializarea de mare succes Informatică-economică, ca şi alte programe de studii. A devenit profesor universitar, conducător de doctorate în Cibernetică şi membru al Comisiei Superioare de specialitate a ministerului. După ce l-a dat rectorul şi acoliţi ai săi afară, după două luni, au convocat şedinţă de Senat să pună mulţimea să voteze abuzul… Astăzi, domnul profesor Emil Popa este profesor universitar la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, unde, de curând, a fost ales decan. Mulţi şi-au murdărit numele, asociindu-se cu rectorul Oprean în aceste represalii absolut reprobabile. De altfel, cred că vom scrie o carte fără menajamente, despre toate evenimentele petrecute în perioada de după anul 2005, în care un număr de 6-8 profesori universitari au încercat să promoveze o universitate curată în Sibiu. Cred că trebuie să oferim generaţiilor viitoare de cadre didactice, şi chiar studenţilor, „modelele” de conducere şi de conducători, deformate şi degradate, de cum nu trebuie să fie condusă o universitate şi de cum nu trebuie să fie conducătorii.

ReporterBine, domnule profesor, dar reprezentanţii rectoratului, în frunte cu dl. rector Oprean, ne  prezintă o imagine a unei universităţi cu rezultate excepţionale, cu o conducere performantă, care respectă legile. Totul la superlativ.

Corvin Lupu: Laudele sistematice, deşănţate şi, uneori, de-a dreptul neruşinate ale lui Oprean, sunt forme fără fond, cum este Oprean în întregul său. Un inginer de maşini, care predă Administraţie publică şi dă doctorate în Management, în ultimele două domenii neavând studii de specialitate, competenţe. Asta spune totul! Nu vă mai arăt ce le spune masteranzilor la puţinele ore de Administraţie publică pe care le frecventează efectiv. El justifică aceste anormalităţi invocând interdisciplinaritatea şi nevoia promovării ei. Dar, interdisciplinaritatea ar presupune ca în ceea ce predă în domeniul Administraţiei publice şi în doctoratele de Management să fie vorba despre organe de maşini, ceea ce nu este cazul. Viaţa academică înseamnă cu totul altceva, are alte adâncuri. Privitor la întrebarea dumneavoastră cu laudele, rapoartele lui Oprean seamănă cu cele de pe timpul când familia sa conducea România şi se raportau recolte şi producţii fabuloase. Oprean a rămas acelaşi ceauşist, prin concepţii şi acţiune. Din păcate modelele pe care le-a promovat conducerea ULBS au produs efecte negative şi la nivelul facultăţilor. Tradiţionalele şi foarte importantele principii academice nu se mai respectă, nici măcar cele care figurează în Carta ULBS, în Codul etic şi în alte acte normative locale. Unele cadre didactice, venite în ULBS din afara mediului de învăţământ (fabrici, uzine, ogoare, spitale, muzee etc.) au înţeles că au o singură misiune: să fie specialişti în domeniu. A fi universitar, a face parte din mediul academic, înseamnă cu mult mai mult, faţă de a fi specialist într-un domeniu sau altul. Universitatea din Sibiu a avut şansa să se dezvolte pe coordonate de durabilitate academică, aşa cum a pornit la drum, sub conducerea tatălui meu, principalul ei fondator. Inginerii din fruntea rectoratului, care şi-au găsit colaboratori dezinteresaţi de spiritul academic, inclusiv în rândurile umaniştilor şi medicilor, au privat Universitatea de o mare şansă. Faţă de ceea ce ar fi putut fi, ULBS este un pigmeu.

Reporter: În ce stadiu mai sunt procesele dumneavoastră cu Oprean?

Corvin Lupu: Procese am şi eu şi au şi alţi profesori cu Oprean şi, din păcate, şi cu Universitatea. Oprean, şmecher, i-a târât şi pe alţii după el, forţându-i să fie părtaşi la abuzurile sale mizerabile. Astfel, el s-a acoperit şi cu semnăturile altora şi se ascunde în spatele întregii Universităţi. Este ca o plagă, ca o tumoră malignă. Despre procese, altădată. Pentru astăzi, ajunge.

Reporter: Vă mulţumesc, vom reveni.

 

Interviu realizat de
Aurelian V. PRODAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>