Investigatii

Miercurea Sibiului este încarcata de „Ioni” negativi

Toţi trei au fost la Partidul Democrat, devenit acum şi Liberal, doar domnul Troancă a rămas consecvent ideilor sale şi...
Toţi trei au fost la Partidul Democrat, devenit acum şi Liberal, doar domnul Troancă a rămas consecvent ideilor sale şi fidel partidului, ceilalţi doi cama­razi dezertând la P.S.D., împreună cu care au ridicat comuna pe cul­mile gloriei, declarând-o oraş în anul de graţie 2004. Mişto! – cum ar zice babu’ Irinel Columbeanu – dar total deplasat, ineficient şi în detrimentul localnicilor. Deşi, în urmă cu patru ani, când s-a trecut brusc la urbanizarea aceasta total deplasată, Miercurea Sibiului nu îndeplinea nici cele mai elemen­tare condiţii pentru un oraş: apă curentă, canalizare, gaz metan, străzi asfaltate, s-a forţat mîna locuitorilor printr-un referendum pripit, dar festivist până la Dum­nezeu! Cei trei „titani ai adminis­traţiei locale”, pomeniţi anterior şi purtători ai prenumelui Ioan, au marele „merit” că din anul 2004 şi până în prezent s-au „străduit” ca localitatea să nu progreseze şi să rămână, ca aspect şi facilităţi, mai apropiată de statutul rural, decât de cel citadin. Dacă, cel mai Ioan dintre purtătorii acestui frumos nume ardelenesc, care trebălu­iesc prin clădirea Primăriei, dom’ primare, a anunţat că se retrage, probabil datorită vârstei înaintate şi a dorinţei de linişte în perioa­dele, destul de dese, dedicate de­gustării renumitelor vinuri locale, ceilalţi doi nu doar că rămân pe baricadele luptei pentru bunăsta­rea cetăţenilor, dar chiar râvnesc la titlul de „cel mai Ioan” , deci vor candida la funcţia de primar al „oraşului” Miercurea Sibiului.

Oraşul fantomă

Din toată tevatura cu trece­rea la statutul de oraş, singurii care au avut de câştigat au fost doar angajaţii primărie, care şi-au îngroşat rândurile şi şi-au mărit salariile. Dacă înainte erau doar 7 angajaţi, acum sunt 35, deşi problemele au rămas aceleaşi, deoarece nu s-a observat nici un fel de dezvoltare care să justifice noile angajări. Au apărut trei gar­dieni publici, care freacă menta pe banii statului pentru un alt „stat”…statul degeaba şi mai sunt 9 muncitori pe statele de plată, deşi la rarele lucrări din „oraş” sunt văzuţi doar doi, restul fiind , probabil, rezerve, ca la fotbal, că tot a contribuit administraţia lo­cală şi la dispariţia acestui sport, echipa desfiinţându-se!
Noile apariţii de personal pe statele de plată nu se justifică şi pentru că Primăria a mai pierdut din imobilele pe care le adminis­tra. Astfel, din 7 şcoli, 5 au fost re­vendicate, „graţie” politicii reven­dicative în favoarea minorităţii germane promovată de primarul sibian Klaus Iohannis, preşedinte al F.D.G.R. Acesta conduce şi jude­ţul prin încoţopenirea saşilor săi în fruntea Consiliului Judeţean, datorită votului dat cu iresponsa­bilitate de românii majoritari, care au fost amăgiţi, acum patru ani, în preajma alegerilor, cu medica­mente expirate aduse din Germa­nia şi date sub formă de cadou electoral prin comunele sibiene. Aşa că salariaţii Primăriei nu prea au ce gestiona şi nici ce adminis­tra, dar, fiindcă le-au crescut sa­lariile, sunt singurii mulţumiţi de tranziţia de la rural la urban.
În schimb, cetăţenii de rând, proaspeţii orăşeni, au avut doar de suferit prin această urbanizare forţată, deoarece plătesc impoz­te mai mari, fiindcă fudulia de a fi citadin costă! Cum oare poţi fi numit orăşean, când tu mergi la buda din fundul curţii, aduci apa cu găleata de la fântână, te încăl­zeşti iarna cu lemne, iar când plo­uă trebuie să-ţi iei cizmele de ca­uciuc ca să ieşi pe strada plină de glod? Primăria se laudă că a asfal­tat trei străzi , în timp ce localnicii ne-au spus doar de una, şi aceea executată prost, fără respectarea parametrilor privind scurgerea apei pluviale.
Miercurea Sibiului nu poate solicita fonduri europene pentru agricultură, datorită noului sta­tut de oraş, dar ea nu poate nici să vină cu proiecte de finanţare pentru infrastructură şi utilităţi, deoarece, fiind declarată oraş, se presupune că are toate facilităţile şi tot confortul pe care le implică urbanizarea, măcar apă curentă la robinet şi canalizare. Aiurea! Nu există nimic din avantajele ci­vilizaţiei, pe care le oferă mediul urban, faţă de cel rural. Ce oraş este acela fără spital, fără staţie de salvare?
Gheorghe Roşu, fost primar şi membru al P.N.Ţ.C.D., a demarat o acţiune de strângere a semnă­turilor localnicilor pentru reveni­rea la statutul de comună. Acesta afirmă că, în anul 2003, când s-a realizat documentaţia pentru ca localitatea să devină oraş, datele înaintate de administraţia loca­lă au fost false şi supraevaluate, inclusiv cifra privind populaţia. “Afirm cu toată responsabilitatea, pentru că am probe, că s-a minţit atunci cu privire la faptul că Mier­curea Sibiului îndeplineşte cri­teriile necesare transformării. Eu mă ocup de strânsul semnăturilor pentru că oamenii nu au benefi­ciat cu nimic de noul statut, doar au crescut impozitele şi numărul angajaţilor din primărie şi salari­ile acestora”, a declarat Gheorghe Roşu presei sibiene. Dânsul a şi prezentat un tabel, care atestă minciunile din fişa de declarare a unui oraş, unde regăsim, alături de cifrele statistice declarate de Primărie, cifrele reale. Reprodu­cem acest document în facsimil. Până în prezent au fost strânse peste 500 de semnături de la ce­tăţenii nemulţumiţi de impozitele mari pe care le plătesc, ca la oraş, dar în condiţiile unei vieţi cotidie­ne lipsite de confortul civilizaţiei urbane, ca la ţară!

La vremuri noi, tot noi!

Ce-au făcut cei trei purtători ai frumosului nume ardelenesc Ioan, pe care i-am pomenit în deschiderea materialului jurnalis­tic, pentru ca Miercurea Sibiului să evolueze şi să-şi merita noul statut urban? Păi, nu au prea fă­cut nimic, totul rezumându-se la declaraţii de intenţii, care au rămas doar în stadiul de pro­iecte, promisiunile demagogice respective nefiind transpuse în practică! În schimb, la „aruncatul pisicii peste gard” sunt campioni. Domnul viceprimar Ioan Troancă, candidat la funcţia de primar, dă vina pe actualul edil-şef, Ioan Pa­vel şi se bate cu pumnul în piept că totul se va schimba atunci când îl va înlocui pe acesta, care – chipurile! – l-ar fi împiedicat să-şi afirme geniul managerial şi aptitudinile gospodăreşti. Auzi, nene! Mai taie, mai taie… Aşa cum „după război mulţi viteji se arată”, iată că şi acum, pe „ultima sută” din mandat, se găseşte câte unul, care deşi a avut funcţie de conducere, fiind, cel puţin scrip­tic, al doilea om, ca importanţă, după primar, să se spele pe mâini şi să afirme că el ”nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”. Vinovaţi pentru ineficienţă ar fi doar ceilalţi doi Ioni, membri ai partidului rival, P.S.D., care nu şi-ar fi făcut datoria şi sunt autorii morali, împreună cu partidul lor, pentru schimbarea statutului lo­calităţii în oraş, care astfel nu mai are acces la fondurile europene pentru agicultură. Singura vină a celuilalt Ioan, medicul veterinar şi consilier local Hususan, ar fi că îl cam duce pe Ionul-şef, Pavel, la şpriţuri. Păi, domnule Troan­că, dacă doar ei sunt vinovaţi, iar dumneata ai fost „obstrucţionat” în eforturile altruiste pentru pro­păşirea comunităţii, atunci de ce nu ţi-ai dat demisia, ca să nu te perceapă locuitorii ca părtaş la stagnarea localităţii Miercurea Si­biului? Doar pentru simplul mo­tiv meschin că aveai posibilitatea să foloseşti maşina Primăriei în scopuri personale şi cu benzina statului pentru deplasări la so­crii şi la părinţi în Apoldu de Jos, respectiv Sângătin? Sau ca să-ţi derulezi interesele personale prin omul dumitale de încredere, Adi Schmidt de la Dobârca, sat sub­ordonat administrativ localităţii Miercurea Sibiului, unde mai eşti, încă, viceprimar?
Cele două partide rivale ale „ionilor” se întrec, pe perioada campaniei electorale, în promisi­uni populiste, la fel de iluzorii şi lipsite de substanţă, ca şi trecerea de la comună la oraş. Segmentul de votanţi cel mai „vânat” este compus din ţigani, a căror popu­laţie creşte de la an la an, şi care rămân indiferenţi la promisiunile privnd prosperitatea colectivităţii, dar sunt foarte sensibili la oferta concretă, adică şpaga electorală sub formă de băutură şi mânca­re sau bani, dacă se poate… Cum această minoritate etnică este, de cele mai multe ori, imprevizibilă, nu este exclus să accepte „daru­rile” şi să voteze, doar aşa „de-ai dracului!”, cu alţi candidaţi, care nu au oferit nimic pentru stomac sau buzunar.
Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>