Mai odihnește-te…

Mai odihnește-te…

Mai odihnește-te măicuță
Că oi fi obosit și tu,
De-atâtea griji și suferință
Știu că îți plânge sufletul.

Mai stai pe patul din odaie,
Privește soarele-n apus,
Și dacă sunt semne de ploaie
Adu-ți aminte ce ți-am spus.

Că niciodată n-am să uit de tine,
De satul în care m-am născut,
Și că acum în țări străine
Mi-e dor și vreau să te sărut.

Să te mângâi pe frunte mamă,
La fel cum o făceai și tu mereu,
Și când simțeam în a ta palmă
Că-n viață îmi va fi și greu.

Dar nu știam atunci că vremea
Mă va purta departe spre zenit,
Tu m-ai ferit să știu ce-i foamea
Dar astăzi mulți ca mine pleacă la cerșit.

Că nu mai au în țară bani de pâine,
Nici pentru lemnele de iarnă,
Și poartă grija zilelor de mâine
Rugându-se îngenunchiați lângă icoană.

Mai odihnește-te acum măicuță
Că îți trimit eu bani de lemne,
Azi mă plătesc străinii în valută
Că-n țara mea pădurile rămaseră doar stepe.

                                                   DORIN DUMITRIU