Coruptie

Mafia terenurilor din Şelimbăr (II)

De reţinut că obiectul majorităţii plângerilor penale împotriva primarului Daniel Maricuţa şi acoliţilor acestuia a fost reprezentat de dreptul de...

De reţinut că obiectul majorităţii plângerilor penale împotriva primarului Daniel Maricuţa şi acoliţilor acestuia a fost reprezentat de dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate pe raza comunei Şelimbăr, a căror valoare însumată este de ordinul sutelor de milioane de euro! Primarul Daniel Maricuţa, Scumpu Elena (fostă Necşuleu) – secretarul Primăriei Şelimbăr, Maria Melniciuc – şef Oficiu Cadastru din Primăria Şelimbăr, Mustaţă Nicolae Pavel – consilier local la Şelimbăr şi Ioan Iuga – consilier personal al primarului, cei care sunt implicaţi direct în actele de corupţie, au devenit foarte bogaţi. Declaraţiile de avere ale primarului şi funcţionarilor publici din administraţia locală a comunei Şelimbăr nu se regăsesc pe site-ul primăriei, deşi acestea sunt informaţii publice la care, prin lege, cetăţenii interesaţi pot să aibă acces. Probabil că gaşca din Şelimbăr este fericită de căsăpirea Agenţiei Naţionale de Integritate, la fel ca restul mafiei naţionale, prosperă şi ocrotită politic.

Înşelăciunea prin care terenul cu suprafaţa de 4,29 ha, aflat în zona parcului industrial Şelimbăr, a fost înstrăinat de consilierul local Mustaţă Nicolae Pavel, cu complicitatea numitei Scumpu Elena, secretar de primărie, a fost cercetată de procurori şi poliţişti, iar soluţiile acestora – în favoarea învinuiţilor! – nu pot să fie decât rezultatul unei singure alternative: incompetenţă sau, mai grav, corupţie! Metoda de operare a fost pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Victimele au fost induse în eroare prin prezentarea unui loc diferit de amplasamentul real al terenului care le aparţinea prin lege, fiind şi consfinţit de Titlul de Proprietate. Culmea este că prezentarea s-a făcut doar pe hartă, fără identificare la faţa locului! Astfel păgubiţii au fost prostiţi că terenul pe care l-au avut în posesie până la naţionalizare a fost retrocedat localnicilor din Şelimbăr şi satele aparţinătoare (Bungard, Mohu, Veştem), aceştia având prioritate la reconstituirea dreptului de proprietate. Ca să fie convingători, escrocii din primărie se mai şi plângeau că nici măcar nu a ajuns pământul pentru toţi, cererile fiind mai mari decât suprafaţa reală existentă. Mai mult, victimele trebuiau să rămână cu impresia că li s-a făcut un hatâr cu terenul de pe coclauri cu care „s-au pricopsit”, câteva loturi dispersate şi aruncate la mama-dracului. Dar, uite aşa, noroc cu funcţionarii Primăriei Şelimbăr şi cu domnul primar, bieţii de ei, care s-au chinuit şi s-au dat de-a dreptul peste cap ca să le dea pământul cuvenit, chiar dacă acesta nu prea este bun de nimic. Şi ca să vadă păcăliţii cât de cumsecade sunt ei, escrocii, uite că au mers cu favorurile mai departe, găsindu-le chiar un posibil cumpărător, un necunoscător în ale agriculturii care o să accepte şi terenul acela amplasat ca vai de capul lui! Cercetarea faptelor şi declaraţiile persoanelor implicate converg spre aspectul premeditat al infracţiunii de înşelăciune căreia i-au căzut victime surorile Culicov Elena şi Gladcă Ana, care au pierdut datorită maşinaţiilor mafiei din Şelimbăr un teren evaluat la valoarea de 850.000 euro. Spre exemplu, iată spicuiri din declaraţiile contradictorii ale învinuitului Mustaţă Nicolae Pavel: „Atunci eu am sunato pe Glatcă Ana şi iam spus că sînt de acord ca să cumpăr terenul.” Asta afirma agramat în declaraţia dată în 01.11.2006 – intenţionat am păstrat forma originală a exprimării ca să vadă şi şelimbărenii gradul de cultură al unei persoane care-i reprezintă în Consiliul Local! – Mustaţă, pentru ca după aceea să zică, două rânduri mai jos: „Leam solicita să vină că am găsit persoane care sînt interesate să cumpere terenul”. Ce să înţelegem din declaraţie, că Mustaţă a cumpărat sau a fost doar intermediar în tranzacţie? Acesta insistă în neconcordanţă şi în declaraţia din 10.10.2007: „Am cumpărat un teren agricol de la Culicov Elena Paraschiva şi Glatcă Ana…” şi spune spre final: „…am fost împuternicit să-l vând cui voi crede de cuviință şi la preţul pe care îl voi socoti cel mai bun, respectând condițiile din procura specială.” Menţionăm că numele real al victimei înşelăciunii este GLADCĂ Ana, nu Glatcă, cum o tot numeşte Mustaţă şi reamintim că intenţionat am reprodus textul întocmai cum l-a scris învinuitul. Procurorul Marius Aron afirmă în Ordonanţa din 18.02.2009, care-i scoate de sub urmărirea penală pe Mustaţă şi Scumpu, că: „În final, după dezbaterea succesiunii şi întocmirea procurii autentice, învinuitul a achitat reclamantelor suma de 30.000 lei, iar după un anumit timp a vândut parcela respectivă de teren cu suma de 50.000 de lei unei terţe persoane.” Oare cum i-a descoperit procurorul calitatea de „cumpărător” a lui Mustaţă, din moment ce în probatoriul dosarului nu există vreun document care să ateste aşa ceva, ci doar împuternicirea notarială dată acestuia pentru vânzare către „o terţă persoană”, aşa cum o numeşte şi domnul Marius Aron, ceea ce relevă clar poziţia de INTERMEDIAR a învinuitului? Între cele două victime (Gladcă, Culicov) şi Mustaţă nu a avut loc o tranzacţie directă confirmată de un act scris, acesta din urmă fiind doar vânzător, ca mandatar împuternicit prin procură de cele două surori. Este ilogic şi de-a dreptul absurd ca cineva să-şi vândă terenul şi după aceea să-l împuternicească pe cumpărător, devenit automat proprietar, pentru a-l vinde mai departe. Soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor Mustaţă şi Scumpu, la fel ca şi întreaga motivare, se bazează doar pe declaraţiile acestora, fără analizarea restului de material probatoriu. Astfel, nu s-a ţinut cont de declaraţia martorului Tatu Ioan (11.10.2007 ) din care reiese clar că cele două victime nu văzuseră terenul la faţa locului, ci doar pe o hartă din care nu au înţeles mare lucru: „Le-am prezentat pe harta cadastrală toate rezervele aflate la dispoziţia comisiei, iar din cauza timpului nefavorabil nu ne-am putut deplasa în teren, urmând să revină când se îndreaptă timpul pentru a ne deplasa în teren, dar susnumitele nu s-au mai prezentat.” Minte şi ăsta în stil mare, fiindcă femeile s-au tot prezentat dar nu au putut să ia legătura cu nici unul dintre mahării de la Şelimbăr. De fapt, Tatu Ioan, ex-primar al comunei Şelimbăr, se contrazice şi el, la fel ca Mustaţă, în propriile declaraţii, semnate cu mânuţa lui. În mod cert una dintre cele două declaraţii ale lui Tatu Ioan, din 11.10.2007 şi 17.02.2009, este mincinoasă, deoarece acesta declară prima dată că nu a fost pe teren cu cele două surori, iar în cealaltă declaraţie susţine că s-a deplasat pentru identificarea terenului. Suspect este faptul că declaraţia iniţială a martorului Tatu Ioan, din data de 11.10.2007 (facsimil 1), în care acesta recunoaşte că nu s-a deplasat în teren din cauza timpului nefavorabil, a dispărut de la dosarul nr. 827/P/2008, cel în care procurorul Marius Aron a emis Ordonanţa din 18.02.2009! Prin aceeaşi Ordonanţă, procurorul remarcă faptul că „Procesul verbal de punere în posesie nu poartă nici o dată, cum de altfel nici unul  din procesele verbale eliberate nu conţin o astfel de menţiune;”. Să înţelegem că domnul procuror vede ca pe nişte lucruri normale şi banale lipsa datei calendaristice şi a unui număr de înregistrare pe procesele verbale constatatoare ale unei instituţii?! De unde ştie că şi celelalte procese verbale de punere în posesie sunt nedatate şi fără numerotare, fiindcă la dosarul cauzei nu sunt dovezi în acest sens? Este cumva Mafalda sau mama Omida? După ce expertiza grafologică îl desemnează pe Mustaţă Nicolae Pavel ca posibil semnatar al procesului verbal de punere în posesie, acesta semnând în dreptul proprietarului, adică în locul decedatei Iliu Susana, mama celor două surori păcălite, procurorul „o scaldă”, afirmând că „Semnarea procesului verbal de către învinuitul Mustaţă Nicolae Pavel a avut loc în condiţiile în care acesta , în calitatea sa de consilier al Primăriei Şelimbăr, a fost delegat să reprezinte Primăria, aceasta având un teren ce se învecina cu cel ce urma să fie restituit reclamantelor; delegarea a fost făcută în realizarea prevederilor art. 1 al. 2 din OUG 127/2002.”. Să vedem ce spune articolul şi aliniatul din legea invocată de domnul procuror: „În cazul în care persoanele cărora li s-a făcut comunicarea sau împuterniciţii acestora nu se vor prezenta la data şi locul stabilite, operaţiunea de punere în posesie şi de întocmire a proceselor-verbale se va face de către comisiile locale în prezenţa unor martori, de regulă proprietari puşi în posesie în vecinătate.” După cum se vede, legea se referă la „martori”, nu spune nimic despre un singur martor şi sunt indicaţi proprietarii puşi în posesie în vecinătate, ori aceştia sunt Marcu N. şi Raţ I., conform aceluiaşi proces verbal nedatat, în nici un caz Mustaţă N.! Să admitem că acesta ar fi semnat în numele primăriei pentru terenul acesteia din vecinătate, dar de ce a semnat în dreptul proprietarului (facsimil 2) atribuindu-şi astfel calitatea şi identitatea proprietarului Iliu Susana? Pe procesul verbal cu pricina se află alături de iscălitura lui Mustaţă Nicolae Pavel şi semnăturile celorlalţi membri ai grupului de crimă organizată: Daniel Maricuţa, Elena Scumpu şi Maria Melniciuc. Doar numele lui Ioan Iuga mai lipsea, ca să fie prezentă toată banda!

Să nu credeţi că cele relevate de noi sunt fleacuri, aşa-zise „chichiţe” fără relevanţă. Este adevărat, acest caz de înşelăciune are în tenebrele sale fapte mult mai grave, dar care nu se doresc aduse la lumină de către anchetatori. Iată de ce Parchetul nu încearcă să elucideze împrejurările şi scopul pentru care au fost eliberate  două Titluri de proprietate pentru acelaşi proprietar, Iliu Susana, cu acelaşi conţinut, date, semnături şi ştampile identice, dar pe formulare tipizate diferite. În baza cărui drept i-a fost eliberată adeverinţa nr. 7344 solicitantului Mustaţă Nicolae în data de 24.10.2005 – în aceeaşi zi cu solicitare! – dată la care acesta nu avea absolut nici un fel de calitate pentru a solicita şi ridica informaţii personale ale altor persoane, având în vedere că împuternicirea notarială pe numele acestuia a fost încheiată după aceea, în data de 31.10.2005!? Pe baza acestei adeverinţe s-au făcut toate documentele ulterioare de către notarul public Mărginean Nicolae, deşi această ţidulă era lipsită de orice valoare juridică, fiind şi ilegală pe deasupra, fiindcă  fusese emis chiar Titlul de Proprietate, în data de 10 august 2005, aspect pe care învinuiţii Mustaţă şi Scumpu l-au ascuns celor două surori, beneficiare de drept ale terenului în calitate de moștenitoare ale titularului, Iliu Susana.

Au existat mai multe dosare de cercetare penală, instrumentate pe rând la Poliţie şi Parchet. Dosarele s-au perindat astfel pe la mai mulţi poliţişti şi procurori, aşa că nu putea să lipsească nici mai vechea noastră cunoştinţă, Ion Veştemean, magistratul numit de noi „procurorul N.U.P.”! Personajul este renumit pentru arta sa de a transforma răul în bine şi negrul în alb. Acesta a scăpate de puşcărie o grămadă de infractori şi presupunem că nu s-a ales doar cu eterna recunoştinţă a acestora. Nu ştim dacă datorită anchetelor sale a ajuns în instanţă vreun dosar penal sau măcar s-a dat startul la începerea urmăririi penale. Dacă chiar s-a întâmplat „minunea”, atunci sigur a fost vorba despre un escroc mărunt sau un borfaş prost! Pentru că escrocii sunt toţi, prin excelenţă, inteligenţi, altfel nu ar putea să-i înşele pe fraieri. În schimb hoţii sunt de două categorii: proşti şi deştepţi. Ăia proşti, cei care au furat o conservă din magazin ca să nu crape de foame sau o pereche de nădragi de pe sârmă că nu aveau ce pune pe ei, aceia sunt cei care aglomerează puşcăriile din România. În schimb, hoţii deştepţi şi de calibru mare, ca Dinu Patriciu, care a jefuit economia naţională sau Sorin Ovidiu Vântu, care i-a furat direct pe cetăţenii, fără să se mai complice cu statul român, nu o să ajungă niciodată la închisoare. Aceştia sunt prezentaţi ca distinşi oameni de afaceri şi în loc să fie linşaţi de mulţimea păgubită, ei au posturi de televiziune şi ziare prin care continuă să-i îndobitocească pe cei pe care i-au jefuit. România a ajuns în halul acesta de degradare morală datorită corupţiei din justiţie. Datorită unora îmbrăcaţi în robe negre, aidoma unor corbi care păşesc maiestuos pe cadavre, am devenit de pomină, „extraordinari” pentru că în ţara noastră adevărul umblă cu capul spart şi dreptatea are ochii plânşi. Cancerul corupţiei a cuprins întregul sistem social şi s-a propagat de sus în jos în toate domeniile: politic, mass-media, economie, învăţământ, sănătate, nimic nu a scăpat fără să fie maculat de această pacoste. Dar, în primul rând, principala cauză a colapsului prin care trece România nu este criza economică mondială, ci criza morală declanşată exact de corupţia din justiţie! Graţie acesteia lupii au ajuns paznici la oi, iar infractorii au devenit primari sau parlamentari, votaţi într-o veselie chiar de către cei pe care i-au păgubit. Consideraţi această digresiune ca pe o defulare a autorului şi permiteţi-mi să revin la „fanfaronul” procuror Ion Veştemean, care actualmente activează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Nu l-am numit aşa pentru că ar fi un lăudăros, ci pentru că persoana a activat în fanfara militară, înainte de a îmbrăca roba de procuror. Nu-i nimic rău în asta, din contră, omul chiar merită laude pentru că s-a străduit să răzbată în ierarhia socială. Supărător este doar felul în care profesează, fiindcă acesta pare mai degrabă un apărător al infractorilor, decât anchetator şi acuzator public al acestora, aşa cum credem noi că trebuie să fie un magistrat care alege să devină procuror, cu toate riscurile pe care le implică această activitate. Din moment ce acum „cântă” în corul apărătorilor legii, atunci să şi respecte „partitura”, nu să lălăie după ureche! În cazul pe care-l investigăm, domnul procuror Ion Veştemean, pe atunci procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, s-a pronunţat iniţial prin rezoluţia din 17 martie 2008 la dosarul nr. 2950/P/2006, soluţia sa fiind invariabilul N.U.P. (neînceperea urmăririi penale). Ciudat, dar regăsim numele, semnătura şi… aprobarea (!) procurorului Veştemean la pasarea aceluiaşi dosar de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu (facsimil 3) după nouă luni, cât o gestaţie!, de la pronunţarea sa în dosarul respectiv. Bizar, după cum puteţi observa în facsimil, procurorul Veştemean este de acord cu propunerea de preluare, deşi normal „acordul” trebuia să-l dea şeful, prim-procurorul Florin Apostu, care semnează şi dânsul în dreapta paginii. Sau „s-a întors roata” în instituţie şi subalternii avizează deciziile şefilor? Ciudăţenia merge şi mai departe pentru că persoana care face propunerea de pasare a dosarului – nouă tot nu ne este clar a cui a fost iniţiativa! – susţine că a discutat cu procurorul Dan Dragomirescu şi „a rezultat că mai există un dosar referitor la activitatea numitei Scumpu Elena în calitatea sa de secretar al Primăriei Şelimbăr, jud. Sibiu”. Probabil că procurorul Dan Dragomirescu, cel despre care v-am  spus la începutul articolului că locuiește chiar în Şelimbăr, era cel mai în măsură să ştie chiar de la cei cercetaţi, fiind un apropiat al tandemului Maricuţa – Scumpu (primar – secretar de primărie), mai degrabă decât din dosarele aflate în cercetare la Parchet! Dar culmea bizareriilor este reprezentată chiar de începutul primei fraze din adresă: În temeiul dispozițiilor art. 209 alin. 4/1 lit. d din Codul de procedură penală, modificat prin OUG nr. 60/2006, vă rugăm să analizaţi posibilitatea preluării dosarului penal cu numărul de mai sus, privind pe Scumpu Elena şi Mustaţă Nicolae Pavel…” Sublinierea noastră evidenţiază articolul invocat pentru transferul dosarului de la un parchet inferior la altul superior nu întâmplător, ci pentru că prevederile articolului  la care se face referire în adresa emisă în decembrie 2008 fuseseră declarate neconstituţionale cu un an înainte prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1058 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 810 din 28 noiembrie 2007!!! Nu o să insistăm asupra conţinutului prevederilor articolului şi al motivelor pentru care Curtea Constituţională le-a considerat neconstituţionale pentru că riscăm să plictisim cititorii şi nici să nu înţeleagă mare lucru, dar este vorba de procedura de transfer a dosarelor între parchete diferenţiate ierarhic. Invocarea unor prevederi declarate oficial neconstituționale cu mai bine de un an înainte ne determină să ne reducem logica la doar două variante: grave carenţe în pregătirea profesională a procurorilor care au semnat adresa sau intenţia de „a îngropa” dosarul prin invocare ulterioară a „viciilor de procedură”.

Neândoielnic că, aşa cum se spune şi în adresa pe care tocmai am analizat-o mai sus, mai toţi procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-au pronunţat în cauza care face şi subiectul articolului nostru. Însă nu a existat chiar o unanimitate în ceea ce priveşte nevinovăţia celor doi, Mustaţă şi Scumpu, deoarece au fost şi rezoluţii de infirmare a neînceperii a urmăririi penale şi decizia de continuare a cercetărilor, cum ar fi cea din 07.07.2008 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, Florin Apostu sau Rezoluţia de confirmare a începerii urmăririi penale semnată de acelaşi prim-procuror (facsimil 4). Ce să înţelegem de aici, că asistăm la un soi de alba-neagra şi doar textul cu „ăsta n-are, ăsta n-are, ăsta are!”, zbierat promoţional şi profesional de balaoacheşi, mai lipseşte?

În ceea ce priveşte cercetările Poliţiei, în urma Rezoluţiei din 07.07.2008 a prim-procurorului Florin Apostu,inspectorul principal Marius Luca, din cadrul I.P.J. – Serviciul Cercetări Penale, a propus în 18.11.2008 trimiterea în judecată a învinuiţilor Mustaţă Nicolae Pavel pentru înşelăciune şi Scumpu Elena pentru complicitate la înşelăciune. O rezoluţie de începere a urmăririi penale fusese emisă anterior şi de inspectorul principal Laurenţiu Buduleci (I.P.J. – Serviciul de Investigare a Fraudelor) în data de 30.07.2008 (facsimil 5şi 6). Cele două demersuri ale poliţiştilor nu s-au materializat, aşa că nu ne mai miră plângerile poliţiştilor către jurnalişti – nu este neapărat vorba de publicaţia noastră! – că degeaba Poliţia dovedeşte infracţiunile, din moment ce procurorii îi scot „basma curată” pe făptaşi. Actualmente se cercetează, tot la Poliţie, identitatea persoanei care a depus cereri pentru eliberarea de documente în numele unei persoane decedate (Iliu Susana) la Cartea Funciară şi Primăria Şelimbăr. Nu este greu de anticipat că rezultatul cercetărilor vor desemna „autor necunoscut”, deşi este cert că persoana respectivă nu a putut fi alta decât Mustaţă Nicolae Pavel, deoarece era singurul direct interesat, actele respective fiindu-i necesare la notar pentru perfectarea tranzacţiei de vânzare-cumpărare. Cine poate să creadă că acesta poate să fie demascat chiar de complicea lui, Scumpu Elena, cea care i-a eliberat personal certificatul fiscal, în calitate de secretar al Primăriei Şelimbăr, pe baza cererii respective semnate în fals?

Indiferent de ce va decide justiţia în acest caz, noi o să continuăm seria dezvăluirilor despre afacerile necurate cu terenuri de la Şelimbăr, deoarece înşelăciunea în cauză este relativ minoră din punct de vedere al valorii terenului – atât cât poate să fie minimalizat „un fleac” de aproape un milion de euro! – raportată la alte uneltiri cu efecte juridice şi financiare de amploare mai mare. Unele din aceste afaceri au fost pe bani publici, în detrimentul statului român, ca în cazul preţurilor enorme obţinute prin exproprierile impuse de construirea şoselei de centură sau vânzarea unui teren către Primăria Sibiu pentru staţia de epurare a apei, amplasat aiurea, dar evaluat la o sumă exorbitantă. În altele s-au făcut jonglerii cu suprafeţe mari de teren, în zona hypermarketurile „Real” şi „Carrefour”, prin care au fost păgubite persoane fizice, proprietare de drept ale acelor terenuri mătrăşite de mafia terenurilor din Şelimbăr. Valoarea acestora depăşeşte cu mult „amărâta” suma de aproape un milion de euro cu care au fost înşelate cele două femei, Gladcă Ana şi Culicov Elena!

Marius Albin
MARINESCU

4 Comments

  1. romeo

    Art. 1. – Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.
    Raportul Curţii de Conturi pe anul 2011 în ceea ce priveşte Primăria Şelimbăr constată abateri financiar-contabile de peste 27 milioane lei şi prejudicii de 405.000 lei. În schimb, o abatere contabilă de peste 24 de milioane lei a fost creată de faptul că primăria nu a evaluat şi a înregistrat în contabilitate opt terenuri de construcţie şi nouă terenuri cu păşuni. Alte apropae trei milioane au fost abateri create de neînregistrarea în evidenţa contabilă a unor „bunuri de natura investiţiilor finalizate şi recepţionate. În plus, nu a calculat şi încasat de la Apă Canal majorări de întârziere pentru neachitarea la termen unui teren pe care societatea l-a cumpărat. – See more at: ***www.ronduldesibiu.ro/ (12:19:19))

    Art. 110 Incalcarea prevederilor art. 9 alin. (5) lit. c) si ale art. 10, prin declararea unor suprafete de teren mai mici decat suprafetele pe care le detin sau nedeclararea unor suprafete de teren, detinute efectiv, constituie infractiune de fals in declaratii si se pedepseste potrivit prevederilor art. 292 din Codul penal. (12:21:24)

  2. romeo

    Astfel păgubiţii au fost prostiţi că terenul pe care l-au avut în posesie până la naţionalizare a fost retrocedat localnicilor din Şelimbăr şi satele aparţinătoare (Bungard, Mohu, Veştem), aceştia având prioritate la reconstituirea dreptului de proprietate. Ca să fie convingători, escrocii din primărie se mai şi plângeau că nici măcar nu a ajuns pământul pentru toţi, cererile fiind mai mari decât suprafaţa reală existentă. Mai mult, victimele trebuiau să rămână cu impresia că li s-a făcut un hatâr cu terenul de pe coclauri cu care „s-au pricopsit”, câteva loturi dispersate şi aruncate la mama-dracului. Dar, uite aşa, noroc cu funcţionarii Primăriei Şelimbăr şi cu domnul primar, bieţii de ei, care s-au chinuit şi s-au dat de-a dreptul peste cap ca să le dea pământul cuveni,
    1. Unde se afla cele 8 terenuri de constructii si ce suprafata de teren insumeaza impreuna.
    2. In ce an, aceste 8 terenuri sunt trecute din extravilan in intravilan.
    3. In ce localitati sunt aceste 9 terenuri de pasune si ce suprafata de teren insumeaza impreuna.
    4. Va rog sa i-mi mai comunicati, ce suprafata de teren si la ce pret a cumparat pe mp. S.C. APA-CANAL S.A. in baza contractului 643/22.01.2009.
    5. Ce suprafata de teren insumeaza parcul industrial al Localitati Selimbar.
    6. Ce suprafata de teren si la ce pret a cumparat S.C. Transilvania in anul 2003 din proprietatea privata a loc. Selimbar.
    7. De unde au avut teren in anul 2008 pentru cartierul tineretului.
    8. daca a avut atatea terenuri, de ce au mai cereut de la domenile statului teren pentru retrocedari???? Oare doar sa aiba cu ce sa prosteasca pe cei care urma sa puna in posesie ca si in cazul GLADCĂ Ana

  3. PNA

    Va rog faceti sesizare aici http://www.pna.ro/sesizare.xhtml

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>