Coruptie

Mafia terenurilor din Şelimbăr (I)

Iată numele persoanele aflate în anturajul domnului primar Maricuţa, toţi deveniţi putrezi de bogaţi prin afaceri ilegale cu terenuri: Scumpu […]

Iată numele persoanele aflate în anturajul domnului primar Maricuţa, toţi deveniţi putrezi de bogaţi prin afaceri ilegale cu terenuri: Scumpu Elena (fostă Necşuleu) – secretarul Primăriei Şelimbăr, Maria Melniciuc – şef Oficiu Cadastru din Primăria Şelimbăr, Mustaţă Nicolae Pavel – consilier local la Şelimbăr şi Ioan Iuga – consilier personal al primarului. Acesta este nucleul dur al mafiei locale, ei fiind singurele persoane care au acces la documentele importante din primărie, dreptul de a ajunge la acte fiind restricţionat nu doar pentru cetăţenii simpli, ci şi pentru presă sau consilierii locali care nu sunt în graţiile domnului primar. Pe lângă cei patru „rechini” mai gravitează şi „micii peştişori”, corupţi şi şantajabili, indivizi care au apucat şi ei niscaiva firimituri de la ospăţul funciar al celor care fac legea în comună. Având încă sub unghii ţărâna din pământul furat prin înşelătorii de la proprietarii reali, parveniţii îmbogăţiţi prin fraudă se cred intangibili, deoarece „caracatiţa” care-i reprezintă are tentaculele bine ancorate în Justiţie, Poliţie şi Parchet. „Spatele” a fost asigurat politic de către P.S.D., deşi primarul se declară independent. Apropiat al fostului premier Adrian Năstase, Maricuţa se lăuda că are un prieten foarte influent în Justiţie, în persoana judecătorului Florin Costiniu de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Vă sună cunoscut acest nume? Normal, fiindcă este primul judecător de la instanţa supremă care a fost arestat relativ recent. După cinci zile de arest a fost eliberat, iar acum aşteaptă să fie judecat în libertate, fiind suspendat din funcţia de judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Legăturile sale cu senatorul pesedist Cătălin Voicu, aflat în continuare în arest pentru corupţie şi trafic de influenţă, au determinat spectaculoasa reţinere, fără precedent în analele justiţiei române! Această arestare, dar şi cele anterioare, ale unor primari cu susţinere politică mult mai mare decât cea pe care s-a bazat primarul Daniel Maricuţa până acum, poate că îi produc frisoane acestuia, ştiindu-se cu conştiinţa – oare posedă aşa ceva? – încărcată. La fel, pleiada de primari, oameni de afaceri, politicieni şi magistraţi corupţi din zona Sibiului trebuie să ia seama, fiindcă avem şi noi „solomonii”, căşunenii”, „voicii” şi „costinii” noştri, la fel cum există, mai mult ca sigur şi convorbiri telefonice între aceste personaje, interceptate de serviciile secrete!

Ascultarea telefoanelor nu este o practică recentă, iar la Sibiu a fost chiar un scandal, înăbuşit rapid, pentru o scurgere de informaţii referitoare la supravegherea unui grup de  traficanţi de droguri, aceştia fiind puşi în gardă să nu-şi mai folosească telefoanele, deoarece erau ascultate. A fost suspectat de trădare judecătorul Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, chiar cel care dăduse aprobările pentru interceptare, la solicitarea anchetatorilor D.I.I.C.O.T., deoarece în primele înregistrări ale convorbirilor dintre suspecţi se pomeneşte că atenţionarea de a nu mai vorbi la telefon a venit de la Mona şi Marcel. Dacă se pomenea doar numele Marcel, putea să fie o coincidenţă, dar apariţia şi a numelui Mona alungă posibilitatea aceasta, Monica Zlătea, concubina judecătorului Marcel Rusu, fiind grefier la Tribunalul condus de prietenul ei. Cei interesaţi găsesc detalii despre acest caz în articolul intitulat foarte sugestiv „Anchetă eşuată”, publicat în săptămânalul „Sibianul” din data de 10 aprilie 2006 şi semnat de Ovidiu Scutelnicu. Relevant, pentru noi, este faptul că preşedintele Tribunalului Sibiu a recunoscut, în faţa reporterului, că-l cunoştea pe tatăl unuia dintre cei urmăriţi de poliţişti. Domnul Marcel Rusu nu poate nega nici faptul că, la fel, îl cunoaşte şi pe primarul comunei Şelimbăr, Ioan Daniel Maricuţa. Dacă mergem cu raţionamentul mai departe, putem ajunge foarte uşor la concluzia că această relaţie a contribuit la soluţionarea favorabilă pentru Maricuţa şi acoliţii săi a multelor procese pe care aceştia le-au avut în instanţele sibiene. Aşa cum mafia terenurilor din Şelimbăr are mereu câştig de cauză, la fel se întâmplă şi cu mafia imobiliară din municipiul Sibiu, condusă personal de primarul Klaus Iohannis, care câştigă „în pas de defilare” toate procesele desfăşurate aici. Şi cu primarul sibian este prieten foarte bun preşedintele Marcel Rusu, acesta fiind şi cel care le-a deschis calea soţilor Iohannis pentru a lua cu japca două imobile grandioase din centrul Sibiului, prin sentinţa civilă nr. 6011, din 20 iulie 1998, pe care a pronunţat-o în calitate de judecător. La fel, judecătorul combinator protejează din greu mafia universitară, deoarece a fost răsplătit cu o sinecură pe măsura lăcomiei sale, fiind cooptat în mediul academic. Despre renovarea casei părinteşti a lui Marcel Rusu, de pe strada Progresului din Sibiu, practic reconstruită din temelii pe spezele unui om de afaceri, decedat la începutul acestui an, nu am scris până acum din respect pentru răposat. Să dai şpagă pentru ca să se aplice legea şi să se facă dreptate? Da, se întâmplă în România zilelor noastre! Oricum, omul nu a luat cu el în pământ absolut toate secretele şi mai trăiesc încă martorii dispuşi să depună mărturie despre mita respectivă. Realizează, oare, „domnişorul” – nu a fost căsătorit niciodată, deşi a sărit peste 50 de ani! – judecător şi preşedinte de Tribunal, Marcel Rusu, câţi oameni a nenorocit şi câte destine a schimbat prin decizii judecătoreşti paralele cu adevărul şi dreptatea?

În Şelimbăr locuieşte şi fostul şef al I.P.J. Sibiu şi Constanţa, poliţistul, ieşit chestor la pensie, Mircea Bârgoz, devenit şi acesta mare latifundiar, proprietar de terenuri nemărginite. Un alt apropiat al primarului Maricuţa este procurorul Dan Dragomirescu, domiciliat tot în Şelimbăr, care făcea pe agentul electoral voluntar prin comună, la alegerile din 2008, îndemnând cetăţenii să-l realeagă pe prietenul său. Pentru ca „tacâmul” să fie complet trebuie subliniat faptul că nu ai cum să nu-i suspectezi pe magistraţii şi avocaţii sibieni de subiectivitate şi trafic de influenţă, din moment ce majoritatea sunt rude între ei, existând raporturi soţ-soţie sau părinţi-copii între judecători, procurori şi apărători, de-a valma, încât poţi să crezi ca aşa-zisul „Palat de Justiţie” din Sibiu, care oricum stă să cadă, fiind dărăpănat şi proptit cu bârne, este mai degrabă  o agenţie matrimonială, nu o instituţie a statului abilitată să facă dreptate! Zilele trecut am văzut la ştiri, pe un post de televiziune, o duduie reporter care spunea cu emfază că „magistraţii nu au dat dreptate procurorilor”. Astfel de persoane, lipsite de cultură generală, dar devenite jurnaliste peste noapte, au trimis mass-media în derizoriu. De unde să ştie „fătuca” temeni juridici, dacă nu a răsfoit la viaţa ei decât reviste tabloide. Procurorii sunt tot magistraţi, domnişoară! Aşa că tot la magistraţi o să ne referim şi noi în continuare, chiar dacă o să vorbim despre procurori. Protecţia parveniţilor deveniţi milionari prin furt şi acte de corupţie merge şi mai departe de judeţul Sibiu, până la D.N.A. Alba Iulia.  Această structură regională, menită să lupte împotriva corupţiei şi să-i ancheteze pe jefuitorii acestui popor obidit, se prezintă la bilanţ cu cele mai slabe rezultate la nivel naţional, ca şi cum în judeţele arondate, Alba, Hunedoara şi Sibiu, nu ar exista corupţie! Procurorii de acolo au reuşit să-i scoată „basma curată” şi pe Daniel Maricuţa, împreună cu clica lui, deşi dovezile privind acte de corupţie, înşelăciune, falsuri în documente şi alte infracţiuni, pe care le aveau la îndemână, erau mai mult decât suficiente pentru trimitere în judecată a întregii grupări.

Acest preambul a fost oarecum  „stufos”, pentru ca să aveţi în faţă un tablou complet al „sistemului ticăloşit”, care face tot posibilul să-şi ocrotească „sponsorii”. Am considerat necesar să înfăţişăm aceste păienjeniş al relaţiilor şi traficului de influenţă, pentru ca oricine să realizeze ce posibilităţi de reuşită poate avea acela sau aceia care îndrăznesc să zgândărească cuibul „năpârcilor”, protejat chiar de cei care trebuie să vegheze la respectarea legalităţii într-un stat de drept. La fel, ce şanse pot să aibă, în justiţie, victimele acestor hoţi de terenuri? Pe nesătui, pe cei care au profitat de funcţiile lor pentru a lua cu japca terenurile altora, probabil că pământul nu-i va sătura decât atunci când îl vor avea pe piept!  Şi ei, lacomii şi hoţii, ca noi toţi, vor beneficia, atunci când le va cânta popa, tot de doar doi metri pătraţi de pământ. Nu mai mult!

Pământ plătit cu sânge şi
furat prin înşelăciune

În cele ce urmează o să vă relatăm, pe scurt, calvarul prin care trec două surori, înşelate de grupul de crimă organizată constituit la Şelimbăr şi cocoţat în vârful administraţiei locale. Dar,  mai întâi ca să facem dovada că nu folosim anumite cuvinte, fără a cunoaşte sensul real al termenilor, să vă prezentăm definiţia sintagmei „crimă organizată”: Crima organizată este definită prin existenţa unor grupuri de infractori, structurate pe ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale, conspirative, având ca principal scop obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. Din relatările noastre, susţinute de material probatoriu, orice cititor va avea posibilitatea să constate că gruparea, de tip mafiot, de la Şelimbăr se încadrează perfect în tiparele definiţiei de mai sus.

Ca şi cum nu ar fi fost suficiente suferinţele cauzate de rănile dobândite, în două rânduri, pe front de bravul român Ioan Iliu, împuşcat în gât şi cu corpul plin de schije, iată că necazurile se transmit peste decenii. Paradoxal, aceste necazuri provin chiar din răsplata primită din partea ţării pentru care a luptat în război Ioan Iliu, ca recompensă pentru vitejia şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă. Soldatul care spărgea cu patul armei apa îngheţată din tranşee în munţii Tatra, ca să-şi poată mişca picioarele, a revenit acasă în Răşinari, cu corpul plin de răni sub tunica acoperită de decoraţii, fiind răsplătit cu 4,29 hectare de pământ pe raza comunei Şelimbăr. În anul 1949 au fost obligaţi de regimul comunist să se înscrie cu acest pământ în C.A.P., ca majoritatea ţăranilor români. După căderea regimului comunist, Susana Iliu, văduva curajosului soldat decedat în anul 1972 datorită bolilor cauzate de rănile din război, a sperat că poate să redobândească pământul însuşit abuziv de comunişti.

În data de 17.12.1997 depune o cerere la Comisia Locală Şelimbăr pentru restituirea terenului agricol care a aparţinut de drept familiei, în urma căreia primeşte o adeverinţă (nr. 94/16.01.1998) pentru reconstituirea dreptului de proprietate, care confirmă că „Iliu Ioan şi Susana figurează în registrul familiilor cu suprafaţa de 4,29 ha, suprafaţă care s-a înscris în C.A.P. în anul 1949” . Din păcate, moare şi Susana Iliu în anul 2003, fără a apuca să intre în posesia pământului obţinut cu preţul propriului sânge de către soţul ei. Demersurile Susanei Iliu au fost continuate de fiicele acesteia, Ana Glatcă şi Elena Paraschiva Culicov, două femei cinstite şi naive, intrate involuntar în labirintul obscur al minciunilor, intrigilor şi jocurilor de culise în care excelează gaşca de escroci instalată la conducerea Primăriei Şelimbăr. Astfel, în 30 iunie 2005, cele două surori se întâlnesc la sediul Primăriei Şelimbăr cu Ioan Tatu, care avea „importanta funcţie” de …fost primar! Acesta le arată pe o hartă parcelară mai multe terenuri dispersate care, chipurile, însumate ar da echivalentul celor 4,29 hectare şi în cazul în care nu le convine le oferă, „generos”, alternativa despăgubirii în bani (15.000.000 de lei vechi/ hectar). La discuţii a participat şi secretara primăriei, Elena Scumpu, încercând şi aceasta să le convingă pe cele două viitoare victime să accepte propunerile ex-primarului. Mai mult, aceasta a supralicitat oferta lui Tatu, afirmând că dacă vor accepta acele parcele răzleţe, situate prin locuri (viroagă şi costişă) în care nici caprele nu s-ar  aventura să pască, ea le găseşte un investitor german uşor de păcălit, care o să le cumpere acele terenuri răzleţe şi fără valoare. Fiicele Susanei Iliu nu au acceptat niciuna dintre variantele propuse.

După trei luni, la începutul lui octombrie, surpriză! La domiciliul din Răşinari al  doamnei Ana Glatcă s-a prezentat „investitorul german”, dar metamorfozat în persoana numitului Mustaţă Nicolae Pavel, care a spus că a venit trimis de doamna Elena Scumpu, secretarul primăriei Şelimbăr şi doreşte să cumpere pârloagele acelea împrăştiate, chit că moştenitoarele Susanei Iliu nu acceptaseră terenurile respective. Investitorul „german” Mustaţă nu şi-a declinat calitate de consilier local al comunei Şelimbăr. Ca o paranteză şi ca să vedeţi până unde poate să meargă făţărnicia şi scenariul escrocilor: Titlul de Proprietate fusese eliberat din data de 10.08.2005 pe numele Susana Iliu, dar fiicele acesteia habar nu aveau, nu primiseră documentul respectiv şi nici măcar nu fuseseră anunţate de apariţia acestui act oficial! De fapt, acestea nu au avut niciodată în mână actul original, de la data eliberării şi până în ziua de azi, deşi aşa cum o să vedeţi, mai spre finalul materialului, există chiar două Titluri de Proprietate, eliberate în aceeaşi zi (10.08.2005) pe două formulare tipizate diferite!!! Închidem paranteza şi revenim la prima vizită a „neamţului” Mustaţă. Acesta a ofertat „generos”suma de 80 milioane de lei (vechi), spunând că nu merită nici măcar atât, că nu sunt locuri bune nici măcar pentru păşunat, dar el are oi şi vrea să le facă nişte saivane, după care a plecat. Avea să revină la sfârşitul aceleiaşi luni ca să solicite o împuternicire pentru a efectua demersurile necesare intrării în posesia terenului. Repetăm: titlul de proprietate fusese deja eliberat în luna august!!! Acest titlu a fost trimis, în original, la Primăria Şelimbăr cu adresa nr. 10522 de către O.C.P.I.  Sibiu în data de 21.11.2005, împreună cu încă trei titluri ale altor persoane. Folosindu-se de procura obţinută prin înşelăciune şi legalizată la Biroul notarului public Mărginean Nicolae în data de 31 octombrie 2005 – simultan cu eliberarea Certificatului de moştenitor nr. 138 pentru succesorii decedatei Iliu Susana, alt document care nici nu a fost înmânat acestora! – , Mustaţă Nicolae Pavel a reuşit în timp record ceea ce nu izbutiseră proprietarii terenului într-un deceniu.  Adică, a obţinut titlul de proprietate în original (că doar îl avea în sertar complicea Scumpu Elena!), a comandat schiţa topografică a terenului real (realizată de firma Sc. FAG S.R.L. foarte prompt – atenţie! – patronul acestei firme, numitul Pologea Liviu Mărgărit apare în toate jongleriile cu terenuri de la Şelimbăr), a făcut cererea de intabulare în numele Susanei Iliu (alt fals ordinar, persoana în cauză fiind decedată de trei ani!), intabulează terenul şi totul culminează cu vânzarea terenului real, în data de 6 februarie 2006 lui Flentea Ionel Paul din Mediaş, dar cu reşedinţă în Bucureşti. Acesta este un apropiat al primarului Daniel Maricuţa şi-l regăsim cu numele, la poziţia nr. 432, în lista avocaţilor incompatibili din Baroul Bucureşti, publicată la 15 martie 2007. Vânzarea a fost fictivă şi la un preţ subevaluat, ca să poată fi invocată buna-credinţă a cumpărătorului, în cazul descoperirii amplasamentului real al terenului de către femeile înşelate. Deci, în trei luni Mustaţă a reuşit ceea ce Susana Iliu şi fiicele ei nu izbândiseră în zece ani! Poate s-a făcut remarcată sintagma „teren real”, ca şi cum noi am fi vorbit până acuma despre două terenuri… Aşa şi a fost, fiindcă doamnelor Glatcă şi Culicov, fiicele decedatei Iliu Susana, le-a fost prezentată o adunătură de terenuri diferite, ca fiind pământul lor, în timp ce TERENUL REAL, pentru care a şi fost emis titlul de proprietate, se află taman la marginea „imperiului Maricuţa”, numit oficial „Parcul industrial Şelimbăr”, la marginea drumului naţional, în apropierea sensului giratoriu, acela amplasat aiurea şi abuziv la iniţiativa primarului din Şelimbăr. Valoarea acestui teren este de aproape un milion de euro, conform unei expertize plătite în urmă cu un an, când întreaga lume se afla în  plină criză economică. Iată care a fost miza care a determinat toate şarlataniile escrocilor. Cum au tratat magistraţii, adică procurorii şi judecătorii, toate ilegalităţile făptuite de pungaşii din Şelimbăr? Care au fost investigaţiile derulate de procurori privind acuzele pentru infracţiunile de înşelăciune, fals şi uz de fals? Cum au analizat aceştia materialul probatoriu avut la dispoziţie şi care au fost concluziile lor? Cum înţeleg să facă „dreptate” unii judecători, deşi au la dosar probe irefutabile privind comiterea unor infracţiuni? Citiţi în continuare şi încercaţi să găsiţi singuri răspunsurile. Din punctul nostru de vedere, o sinteză a tuturor acestor răspunsuri se poate rezuma, în final, la un singur cuvânt: CORUPŢIE.

Muşamalizarea unor infracţiuni evidente

      Până acum nu ne-a fost dat să auzim despre vreun procuror, de pe raza de competenţă a Curţii de Apel Alba Iulia, care să fie trimis în judecată pentru favorizare infractorului, deşi zvonuri despre mituirea magistraţilor, provenite chiar din interiorul sistemului, circulă permanent. Dar noi nu ne bazăm propriile investigaţii jurnalistice pe „zvonistică” şi tocmai de aceea o să vă prezentăm probele concrete ale infracţiunilor de înşelăciune, fals, uz de fals, făptuite de indivizii învinuiţi, dar şi ilegalităţile săvârşite de persoane oficiale. Toate aceste raportate strict la cazul în speţă. Vă atragem doar atenţia că o să regăsiţi aceleaşi personaje, aparţinând grupului de crimă organizată din Şelimbăr (mafia terenurilor) şi în alte cazuri pe care le vom prezenta, sub formă de serial, opiniei publice, dar şi  forurilor superioare din Ministerul Justiţiei şi Parchetul General.

Nu o să cădem în „păcatul” celor două surori înşelate de escroci, care au scris memorii adresate diferitelor autorităţi pe pagini întregi, asaltând pur şi simplu funcţionarul public cu sumedenie de amănunte irelevante. Nu o să facem nici exces de cifre (date calendaristice, numere de adeverinţe, dosare, etc.), tocmai ca să evităm disiparea în fleacuri. Ne permitem să şi sfătuim justiţiabilii, pe cei care ne citesc, să ţină cont, atunci când redactează petiţii destinate autorităţilor, de faptul că un  text, cu cât este mai lung, cu atât are mai puţine şanse de a fi citit până la capăt, pentru că devine obositor şi sfârşeşte prin a plictisi!

Din  punctul nostru de vedere, faptele comise de învinuiţii Mustaţă Nicolae Pavel şi Scumpu Elena se încadrează clar la infracţiunea de ÎNŞELĂTORIE. Astfel, Scumpu Elena le-a înşelat permanent pe cele două moştenitoare ale proprietăresei Susana Iliu, inducându-le în eroare cu poziţionarea reală a terenului, deoarece grupul mafiot din care face parte dorea să-şi pună labele murdare de atâtea ilegalităţi şi pe această suprafaţă foarte valoroasă pe piaţa imobiliară. Aceeaşi Scumpu Elena, în calitate de secretar al Primăriei Şelimbăr, a redactat adeverinţa nr. 7334 din 24 octombrie 2005 (facsimil 1), semnată şi de tartorul Daniel Maricuţa, adeverinţă total ilegală, fiindcă fusese emis chiar Titlul de Proprietate, în data de 10 august 2005. Nu mai era nevoie de această „făcătură”, din moment ce exista însuşi Titlul de Proprietate! Proprietarele de drept ale terenului nu trebuiau să ştie de existenţa Titlului, deoarece s-ar fi prăbuşit întreg eşafodajul de minciuni, care a stat la baza inducerii în eroare a celor două femei. Adeverinţe, de felul celei întocmite de Elena Scumpu în anul 2005 pentru confirmarea proprietăţii, se eliberau la începutul anilor ’90, până nu apăruseră titlurile de proprietate, ca să se închidă gura, pe perioada necesară elaborării noii legislaţii, proprietarilor care-şi revendicau terenurile confiscate de comunişti. Era un fel de „abureală” necesară calmării populaţiei. Dar, în cazul cercetat de noi, „adeverinţa” a fost eliberată special pentru complicele Mustaţă, deoarece pe baza acesteia s-au făcut toate maşinaţiile de la Biroul notarului public Mărginean Nicolae, rolul acestei fiţuici, lipsită de orice valoare juridică, fiind tocmai de a da un aer de legalitate actelor ce urmau să fie întocmite. Era musai ca păcălitele să rămână cu convingere că ele nu vor obţine în veci altceva mai mult decât prăpădita aceea de „adeverinţă” şi doar omnipotentul domn Mustaţă poate rezolva restul de probleme, aşa că-i cazul să-l mandateze pe acesta să se ocupe de hârţogărie, fiindcă el le va scăpa de griji… Da, le-a scăpate de griji şi le-a uşurat şi de … aproape un milion de euro, cât valora terenul real, identificat deja prin Titlul de Proprietate, de care bietele femei habar nu aveau că există, fiind dosit de „scumpa” doamnă Scumpu. Atât Scumpu Elena, cât şi Mustaţă Nicolae, au ascuns proprietarilor de drept al terenului amplasamentul real al acestuia, relevat în titlul de proprietate. Mustaţă Nicolae  a uzat la acelaşi notar, Mărginean Nicolae şi de adeverinţa nr. 1148/ 7.02.2006 (facsimil 2) eliberată tot de Primăria Şelimbăr, care confirmă că terenul în suprafaţă de 4,29 hectare, la care se referă „adeverinţa”nr. 7334/ 24.10.2005 este unul şi acelaşi cu terenul menţionat în Certificatul de Moştenitor, precum şi cu terenul identificat în Titlul de Proprietate. De această adeverinţă s-au folosit la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între „mandatarul” Mustaţă şi „cumpărătorul” Flentea Ionel Paul, tranzacţie la care nu au participat şi cele două surori fraierite. Amplasamentul real al terenului nu le-a fost adus la cunoştinţă moştenitoarelor de către cei doi complici, Mustaţă şi Scumpu, iar Titlul de Proprietate şi Certificatul de Moştenitor nu au fost niciodată în mâinile celor două surori, în varianta lor originală. Ele au văzut copiile acestor documente, doar după ce le-au solicitat de la dosarele instanţelor de judecată.

FALSURILE sunt reprezentate de cererile întocmite în numele unei persoane decedate (Iliu Susana) pentru Cartea Funciară şi Primăria Şelimbăr. Răspunsurile celor care au eliberat documente pe baza cererilor respective au fost de-a dreptul stupefiante. Cică, o persoană neidentificată a depus cererile respective… Să înţelegem că Mustaţă, cel interesat să intre rapid în posesia terenului, a intrat în primărie deghizat, răzându-şi „mustaţa” şi punându-şi o basma pe cap, atunci când a depus cererea nr. 1070/2.02.2006 la Primăria Şelimbăr în numele răposatei şi a primit, pe loc, Certificatul fiscal (facsimil 3)? Tot sub acoperire a depus şi cererea de intabulare (facsimil 4) la O.C.P.I.? Pe lângă intrigile celor doi, Scumpu şi Mustaţă, mai apar şi inadvertenţele din declaraţiile „figurantului” Ioan Tatu, fostul primar afirmând într-o declaraţie că le-ar fi arătat amplasamentul terenului celor două păgubaşe, iar în alta susţinând că nu a făcut acest lucru. Oare procurorii nu au sesizat acest fals în declaraţii, fiindcă este clar că una din declaraţii este falsă, ori pur şi simplu s-au făcut că nu văd? Iată că am ajuns la felul în care autorităţile au tratat acest caz. Superficial şi părtinitor, ţinând parte samsarilor de terenuri din Şelimbăr, în dauna victimelor acestora!

Pentru că o să ne referim, în cele ce urmează, la oficialităţi, să începem prin a releva uimitoarea apariţie a două Titluri de Proprietate, ambele eliberate în aceeaşi zi  (        5 şi 6), cu aproximativ aceleaşi date, dar pe două formulare tipizate diferite!!! Chiar şi numai acest fals, pentru că este evident că unul din titlurile originale a fost măsluit – Titlul de Proprietate fiind unic, este imposibil ca originalul să existe pe două formulare tipizate diferite, chiar dacă parte din înscrisuri coincid! -, reprezintă o probă suficientă pentru ca una dintre persoanele implicate să fie trimisă direct în penitenciar de orice complet de judecată care respectă legile, în frunte cu însăşi Constituţia României. Varianta cu anulare unuia dintre acele titluri pentru că nu corespundea adresa din Răşinari, pe unul fiind trecută str. O. Goga, nr. 166, iar pe celălalt str. O. Goga, nr. 1666, nu stă în picioare pentru simplul motiv că nu există aplicat înscrisul ANULAT pe Titlul de Proprietate care conţine adresa greşită!

Fiindcă vorbim de acte oficiale, nu putem trece cu uşurinţă peste documentele legalizate de notarul public Mărginean Nicolae într-o singură zi, „la normă” – trei documente pentru aceleaşi persoane! –  şi cu o râvnă de invidiat. În data de 31.10.2005 acest notar a legalizat următoarele: Certificat de moştenitor după decedata Iliu Susan, Încheierea finală şi o Procură Specială, prin care Mustaţă Nicolae Pavel era împuternicit, de către moştenitoarele Gladcă Ana şi Culicov Elena Paraschiva, să ridice Titlul de Proprietate, să se intabuleze terenul – foarte important: femeile habar nu aveau de amplasamentul real al terenului! – şi să vândă „la preţul pe care-l va socoti cel mai bun”. Ce a omis „împuternicitul” să solicite, iar notarul să consemneze, a fost mandatarea pentru încasarea preţului.

Procesul verbal de punere în posesie al numitei Iliu Susana fusese semnat personal de Mustaţă Pavel Nicolae în iulie 2005, în calitate de delegat al Primărie comunei Şelimbăr (conform adresei Primăriei Şelimbăr nr. 1448/17.02.2009 pentru dosar 827/P/2008 şi recunoscut de acesta în declaraţia dată în 16.09.2008 la D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia), aşa că el ştia amplasamentul real, precum şi valoarea deosebită a terenului, atunci când le-a determinat pe cele două descendente ale defunctei Iliu Susana să semneze toate documentele de la notarul Mărgineanu Nicolae în data de 31.10.2005. Tocmai aceste aspecte relevă evidenţa actului de înşelătorie!!! Cum a vegheat acest notar la respectarea legislaţiei specifice activităţii sale şi la procedură, din moment ce surorile, Gladcă Ana şi Culicov Elena, nu au primit absolut nici un exemplar din actele pe care le-au semnat, absolut toate exemplarele întocmite fiind înmânate şarlatanului Mustaţă Nicolae?        Până şi Certificatul de moştenitor nr. 138/31.10.2005, deşi moştenitoare după decedata Iliu Susana sunt cele două surori, nu a fost remis acestora, ci lui Mustaţă!

În contractul de vânzare-cumpărare, încheiat în data de 06.02.2006, tot la Biroul notarului public Nicolae Mărginean – nici nu ne-am fi aşteptat să fie întocmit în altă parte! – preţul tranzacţiei este de „50.000 lei (cinci zeci lei)” – sic!!! Cum naiba! În cifre este trecută valoarea de 50.000, iar în litere doar cincizeci de lei? Dar, reproducem fraza integral, fiindcă pe lângă această „eroare materială” am mai descoperit o anomalie care-i poate fi reproşată notarului. Cităm: „Preţul de vânzare-cumpărare, stabilit de comun acord este de 50.000 (cinci zeci lei), preţ pe care noi vânzătoarele recunoaştem că l-am primit în întregime, mai înainte de semnarea prezentului contract.” Exprimarea notarului induce în eroare şi este formulată de aşa natură, încât sugerează că şi vânzătoarele ar fi fost de faţă, ceea ce este total fals, fiindcă acest document a fost întocmit fără participarea celor două femei înşelate de Nicolae Mustaţă.

Analizând toate documentele întocmite de poliţişti şi procurori, am ajuns la concluzia că aceştia din urmă au încercat să muşamalizeze cazul, făcând cauză comună cu învinuiţii, la fel cum au procedat în toate dosarele penale în care este implicată  mafia terenurilor din Şelimbăr. Felul în care responsabilitatea în anchetarea infracţiunilor reclamate a fost pasată de la un procuror la altul şi soluţiile date de aceştia, toate în favoarea învinuiţilor, nu au făcut altceva decât să transforme o presupunere în certitudine. Numărul următor al acestui serial va cuprinde analiza soluţiilor enunţate de procurori şi judecători în dosarele acestui caz, decizii care sfidează adevărul. Indiferent că le convine sau nu, suntem permanent cu ochii pe ei!

 (Va urma)

 Marius Albin MARINESCU

3 Comments

  1. Müller Mihaela

    si eu am cumparat de la Onciuc din Selimber un pamant si ma prostit si pe mine si parinti mei contractu de pamant e pe alta adresa si pamantu e an alta parte si an contract scrie ca se pote construi pe el (intravilant) dar de la primarie din Selimber mia spus ca nu!! asta anseamna e pamant agricultor iam platit 35eur pe metru patrat dupa cum am auzit nu sant singura persoana care ja facut harti false ce am acum de facut este sal dau an judecata si sper sami da bani anapoi sau pamant constuibil an valoarea de 23 miii eur

  2. PNA

    Va rog faceti sesizare aici http://www.pna.ro/sesizare.xhtml

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*