Coruptie

Legea lui Ilie Carabulea, protejata de Parchetul lui Florin Apostu

Despre afacerile lui Carabulea şi cârdășia dintre acesta şi primarul Klaus Iohannis, în detrimentul sibienilor şi în dauna oraşului, am […]

Despre afacerile lui Carabulea şi cârdășia dintre acesta şi primarul Klaus Iohannis, în detrimentul sibienilor şi în dauna oraşului, am scris de nenumărate ori. Cei doi au pus la cale ilegalităţi crase, care urmau să se materializeze în construcții ilegale, dar avizate ca legale de Primăria Sibiu. Reamintim cazul fostei centrale termice de pe aleea Turnu Roşu din cartierul Hipodrom, despre care revista noastră a scris mai multe articole în anul 2008. Întreaga zonă este formată din blocuri de 4 etaje, însa Carabulea dorea să ridice un bloc de 10 etaje plus mansardă şi subsol înalt. Considerăm că a fost interesant şi articolul publicat de noi în martie, anul trecut: http://sibiu.justitiarul.ro/faptele-imputate-primarilor-arestati-au-fost-savarsite-si-de-klaus-iohannis/ „manevra” cu blocul situat în Sibiu, str. Henri Coandă, nr. 57, luat de Carabulea de la statul român, spoit la repezeală şi revândut primăriei lui Iohannis, deci tot statului!, cu destinaţia locuinţe sociale. Însă cel mai complet material referitor la relaţia dintre primar şi cel mai bogat om din judeţ a fost cel intitulat „Tartorii Carabulea si Iohannis au transformat Sibiul nostru în orașul lor„, apărut în ediţia din 12 noiembrie 2008, articol pe care îl şi republicăm spre aducere aminte.

Am participat, în urmă cu mai mulţi ani la emisiunea „În atenţia D.N.A.”, de la O.T.V., împreună cu doi sibieni, Mihai Arba şi Samson Tellman, victime ale abuzurilor săvârşite de Ilie Carabulea, miza fiind două terenuri imobile, unul agricol, celălalt intravilan. Într-una dintre acele emisiuni chiar i-am luat apărarea magnatului sibian, fiindcă apăruseră câteva rânduri  în revista „România Mare”, a lui Corneliu Vadim Tudor, prin care Carabulea era acuzat de implicare în trafic internaţional de copii, o învinuire total deplasată şi nefondată, constituită din nişte  minciuni sfruntate. În trafic internaţional de copii a fost implicat, până peste cap, doar prietenul său, Klaus Iohannis, dar într-o perioadă când cei doi nici măcar nu se cunoşteau, „transportatorul internaţional” lucrând, pe atunci, încă la stat, iar dom’ primar era un simplu profesor de fizică. Consider necesar acest amănunt pentru ca să se înţeleagă cât se poate de clar că nu am nimic personal cu Ilie Carabulea, nu-l invidiez, dar nici nu-l admir. Pentru mine este doar unul dintre cei mulţi care au spoliat statul român. Ca el mai sunt mii de prădători, la nivel naţional, chiar dacă nu toţi sunt atât de bogaţi şi atât de cunoscuţi publicului larg. Datorită lor, trăim noi, restul majoritar al românilor, la limita subzistenţei! Drumurile mele de până acum nu s-au intersectat cu lăcomia acestui individ, ci doar cu rapacitatea partenerului său, Klaus Werner Iohannis.

Cum au evoluat „războaiele carabuliene” ale celor doi sibieni care au apărut pe micile ecrane împreună cu mine? Samson Tellman încă mai luptă prin instanţe, inclusiv cele internaţionale. Toţi vecinii de pe strada Ogorului şi-au câştigat dreptul de proprietate asupra grădinilor aferente imobilelor, pentru că, în definitiv, aceste terenuri au constituit obiectul disputelor cu Primăria Sibiu. Da, dar ei nu se învecinau cu Carabulea! Acele conflicte pentru grădinile oamenilor din respectiva zonă a cartierului Turnişor au ajuns prin instanţele judecătoreşti, s-a implicat şi Instituţia Prefectului, am scris şi noi în „Justiţiarul sibian” despre abuzurile Primăriei Sibiu raportate la necazurile acelor oameni şi până la urmă s-a făcut dreptate. Doar familia Tellman nu a reuşit să fie în rând cu vecinii şi a rămas pe dinafară. De ce? Simplu, fiindcă grădina lor se învecina cu terenul unui membru al familiei omnipotente Carabulea, iar aceştia, se ştie, au râvnit întotdeauna şi la bunurile celor care au avut ghinionul să-i aibă ca vecini.

În schimb, Mihai Arba, vecin şi el chiar cu marele latifundiar Ilie Carabulea a avut câştig de cauză, fiind unul dintre puţinii care l-au înfrânt pe acest individ, care se crede un fel de Dumnezeu al sibienilor. Pentru a accede la poziţia aceasta privilegiată a fost sprijinit de justiţia locală, patronată de Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, dar şi de instanţe ale Curţii de Apel Alba Iulia. Totuşi, în litigiul cu familia Arba lucrurile nu au mai mers „ceas”. Concret, firma S.C. „Horticola International” S.A.,  avându-l pe Carabulea ca acţionar majoritar, a chemat în judecată pe mai mulţi proprietari de livezi, care au avut ghinionul să se învecineze cu firma marelui moşier, solicitând constatarea nulităţii titlurilor de proprietate ale acestora. Printre cei târâţi prin instanţe s-a aflat şi Arba Mihai, împreună cu soţia, Arba Maria Dorina. După ani chinuitori de procese, iată că aceştia au câştigat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar sentinţa prin care se respingea acţiunea formulată de  S.C. Horticola International S.A. a rămas definitivă şi irevocabilă. Un mare merit l-a avut reputatul avocat Haralambie Voicilaş, acesta reprezentându-i pe oponenţii lui Ilie Carabulea. Îl cunosc personal pe domnul avocat şi am avut ocazia să constat că nu este doar un profesionist desăvârşit, cu siguranţă printre cei mai mari specialişti în drept din România, ci şi un om excepţional, de o înaltă ţinută morală. Cât despre calvarul soţilor Dorina şi Mihai Arba, doar ei ştiu ce-au îndurat ani de zile. Nervi şi bani irosiţi din cauza lăcomiei fără margini a unui hapsân. Îmi aduc aminte cum cei doi m-au chemat, în urmă cu ceva ani, disperaţi că oamenii de la „Horticola” le dărâmaseră gardul care le împrejmuia proprietatea şi trecuseră să facă ei delimitări după „legea lui Carabulea”. Venise şi ziaristul Radu Micu de la „Monitorul de Sibiu”, oficiosul local al P.S.D.-ului, care a prezentat în ziar, a doua zi, total denaturat situaţia din teren. Există o relaţie strânsă între acest Radu Micu, Nicolae (Puiu) Boţa şi Ilie Carabulea, ultimii doi fiind amândoi inculpaţi în dosarul nr. 1628/36/2010, alături de fostul prim-procuror Florin Apostu. Procesul este pe rol la Curtea de Apel Constanţa, cu doi dintre inculpaţi (Apostu Florin Nicuşor şi ofiţerul S.R.I. Popescu Tiberiu Narcis) în arest preventiv.

Dar nu toţi cei cu livezi învecinate firmei „Horticola International” S.A. au avut câştig de cauză în faţa lui Carabulea şi a justiţiei române, deşi cazurile lor erau identice cu cel al soţilor Arba. Reiese că, la fel ca şi în situaţia lui Samson Tellman, magistraţii judecă diferit aceleaşi cauze. Cum adică, legea nu-i aceeaşi pentru toţi? Fiecare judecător interpretează legea şi hotărăște decizia după cum îi trece prin cap? Este strigător la cer faptul că în aceeaşi speţă se dau soluţii diferite! Astfel au păţit proprietarii Cârstea Ilie, Muller Friederich, Cosma Elisabeta si Klein Tomas, care, deşi se aflau în aceeaşi situaţie ca şi soţii Arba, având livezile tot acolo, pe fostul teren al I.A.S. Sibiu, au pierdut procesele  cu „Horticola International” S.A., titlurile lor de proprietate fiind declarate nule. Cazurile juridice sunt identice, de parcă ar fi trase la indigo, doar sentinţele sunt diametral opuse! Toate aceste victime ale lui Ilie Carabulea, dar şi ale „sistemului ticăloşit”, au primit aceste titluri de proprietate conform Legii 18/1991 care a înapoiat terenurile agricole luate abuziv de către comunişti de la foştii proprietari. Aceste terenuri fuseseră comasate, după naţionalizare, în I.A.S. Sibiu, care după evenimentele din decembrie 1989 a devenit S.C.„Horticola”S.A., iar în 1999, prin „reorganizarea” activităţii, s-a transformat în „Horticola International” S.A., adică acelaşi Carabulea Ilie, cu altă pălărie. Societatea comercială „reorganizată” s-a folosit de contractul de concesiune încheiat cu Agenţia Domeniilor Satului (A.D.S.) în anul 2000, care avea ca obiect suprafaţa de teren agricol de 858,48 hectare, din care 493,67 hectare de livezi. Dar – atenţie! – în Contractul de concesiune, la art. 2.1.1., terenurile în cauză sunt descrise ca fiind situate „în perimetrul localităţii Sibiu, judeţul Sibiu, din domeniul privat al statului aflat în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului”. Însă livezile râvnite de Ilie Carabulea aparţin comunei Şura Mare, fiind înscrise în CF Hamba, iar „Horticola International” S.A. nu a putut dovedi în instanţă că amplasamentul concesiunii se află suprapus peste livezile oamenilor pe care i-a chemat în judecată. Din punct de vedere juridic aceste terenuri nu există, deoarece nu există nici Anexa 3 la contractul de concesionare, nr.8/10.10.2000, şi, deci, nu au putut fi înscrise în C.F.! Lucrul acesta este recunoscut până şi de Agenţia Domeniilor Statului, semnatară a contractului!, prin adresa nr. 20007/30.01.2008 (facsimil 1). Până şi contractul de concesionare pomeneşte de anexa 3, la Cap. 11, paragraful 6 : „anexele 1,2 şi 3 fac parte din prezentul contract”. Atunci unde-i anexa 3, din moment ce A.D.S. susţine că nu a găsit-o nici în dosarul societăţii contractante , nici în urma „săpăturilor arheologice” din arhivă ? De aceea a şi câştigat familia Arba procesul, dar ceilalţi, cu livezile alăturate au pierdut. Livezile în cauză nici nu aveau cum să facă parte din Contractul de concesionare cu A.D.S. din anul 2000 pentru simplul motiv că aceeaşi  A.D.S. a predat Comisiei Locale Şura Mare terenurile de livezi aflate în litigiu, tocmai pentru a fi folosite la reconstituirea dreptului de proprietate. Nu credem că cei de la Agenţia Domeniilor Satului puteau să fie atât de incompetenţi încât să predea nişte terenuri care ar fi putut face parte dintr-un contract de concesiune în derulare! Dacă S.C. „Horticola International” S.A. se considera îndreptăţită să deţină acele livezi şi contesta titlurile de proprietate, atunci de ce, în cazul persoanelor care au dorit să-i vândă livezile sau să arendeze, a acceptat valabilitatea lor şi implicit faptul că oamenii sunt proprietarii autentici întocmind cu aceştia contracte de vânzare-cumpărare sau arendă? Ca exemplu concret, Carabulea a încheiat, personal,o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu proprietarii Barbăalbă Niculai şi Barbăalbă Bucur pentru 3,63 hectare de livadă din Valea Hambei în data de 22 decembrie 2000. Adică pe aceştia i-a recunoscut ca proprietari şi a acceptat valabilitatea Titlului de proprietate, deşi la vremea semnării „Promisiunii” nici măcar nu fusese eliberat!, doar fiindcă cei doi au fost de acord să-i vândă. Dar un exemplu şi mai concludent este Contractul de arendă (facsimil 2) încheiat cu Costea Pavel şi Costea Virgil, cu loturi în vecinătatea celor jefuiţi la drumul mare prin intermediul justiţiei corupte. Acest contract a fost încheiat la data de 27.02.2003 – atenţie!  – după ce, în data de 13 .02.2003, S.C. „Horticola International” S.A (Ilie Carabulea) câștigase la Curtea de Apel Alba Iulia, printr-o contestaţie în anulare împotriva unei sentinţe definitive şi irevocabile pronunţate de aceeaşi instanţă împotriva celor care au avut „tupeul” să-l înfrunte. Deci, după două săptămâni după ce câştigase contra unor proprietari, anulându-le acestora Titlurile de proprietate, Carabulea recunoaşte tacit adevărul şi implicit valabilitatea acelor Titluri, din moment ce încheie un Contract de arendă cu un alt proprietar aflat în situaţie similară, acestuia recunoscându-i aşadar valabilitatea Titlului de proprietate! În schimb, la ceilalţi, care nu s-au lăsat seduşi de „cântecele de sirenă” ale samsarilor lui nea Ilie şi nu au acceptat să-şi  vândă terenurile sau să le arendeze firmei latifundiarului, le-au fost intentate procese doar pentru a-i deposeda de bunurile lor. Se pare că şi unii dintre cei care se opuseseră la început, în cele din urmă au cedat, fiind convinşi de trepăduşii „moşierului”să accepte vânzarea. Aceasta ar fi singura explicaţie plauzibilă pentru faptul că domnul Klein Tomas, cel care era, iniţial, printre cei care au fost daţi în judecată de către Horticola International, subit, de la o instanţă la cealaltă, s-a retras, deşi procesele fuseseră câştigate de colegii lui de suferinţă. După decizia civilă nr. 848/23.10.2002 a Tribunalului Sibiu, care dăduse câştig de cauză pârâţilor (proprietarilor), deci şi lui Klein, acesta s-a retras şi nu s-a mai prezentat şi la instanţa următoare, Curtea de Apel Alba Iulia, cu toate că şi acolo aveau să câştige tot proprietarii. Oare de ce?

Într-un articol publicat în ziarul „Gardianul” din 3.04.2009, Ilie Carabulea, referindu-se la Dosarul 1557/2002, cel în care s-a judecat cu proprietarii Cârstea Ilie, Muller Friederich, Cosma Elisabeta si Klein Tomas,  magnatul susţinea că a câştigat atât la Judecătorie, cât şi la Tribunal. Cităm: „Acesta (n.n.: Ilie Carabulea) a precizat că Tribunalul Sibiu a pronunțat sentința prin care a obligat Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar din Sibiu să anuleze titlurile de proprietate pentru terenurile aflate în concesiunea societăţii Horticola International.” Nu este adevărat! Am în faţa mea toate deciziile, de la toate instanţele:  S.C. „Horticola International” S.A a câștigat, într-adevăr, la Judecătoria Sibiu (sentinţa 2988/14.05.2002), dar a pierdut la Tribunalul Sibiu (decizia civilă nr. 848/23.10.2002) fiind admis apelul proprietarilor, a pierdut şi recursul pe care societatea comercială l-a declarat la Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia civilă nr. 360/2003 a fost pronunţată în data de 13 februarie 2003 în favoarea lui Cârstea Ilie, Muller Friederich şi Cosma Elisabeta, decizia fiind definitivă şi irevocabilă. În final, S.C. „Horticola International” S.A a câștigat prin contestaţie în anulare, tot la Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei civile nr. 360/2003 pronunţată în 13 februarie 2003, definitivă şi irevocabilă! Contestaţia în anulare este „specialitatea” domnului Carabulea. Tot pentru o contestaţie în anulare dorea să obţină o audienţă „privată” la procurorul general prin intermediul fostului prim-procuror Florin Apostu. Iată ce declara, în final,  Ilie Carabulea ziarului „Gardianul”, în aprilie 2009: „Informațiile prezentate în ultima perioada în mass-media au creat o imagine negativă faţă de mine. Niciodată nu am fost cercetat de DNA. În România a munci şi a te prezenta într-o forma de succes înseamnă că ești mafiot”. Lăsaţi, domnule Carabulea, că acum nu doar că vă cercetează DNA, ci v-a inculpat, de-a dreptul, într-un proces penal!

Florin Apostu a fost, în mod indubitabil, omul lui Carabulea, că doar nu primise cadou, de pomană, un autoturism  Audi A8 de la acesta. În urma plângerii penale, adresată de unul dintre proprietarii păgubiţi (dosar nr. 486/P/2002), privitor la săvârşirea de infracţiuni prevăzute de articolul 108 din Legea 18/1991, iată ce răspuns dă prim-procurorul Florin Apostu, personal: „…în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că fapta a fost săvârşită fără intenţie şi în consecinţă ea nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sus amintite.” Cum adică, se recunoaşte săvârşirea faptei, dar aceasta a fost comisă… „fără intenţie”? Nu este prima formulare de acest fel pe care o văd într-o soluţie semnată de fostul prim-procuror! Adică, eu îl prind pe unul cu mâna în buzunarul meu, în flagrant deci, iar cel care-l cercetează îl scuză că nu avea mâna în buzunarul meu pentru a mă fura, ci dorea, bietul de el, să-şi încălzească mâinile fiindcă afară era ger. Cam aşa sună şi formularea stupidă a lui Apostu. Iată ce spune articolul 108 (în totalitate)  din Legea 18/1991,deoarece ex-procurorul nu a specificat la care aliniat se încadrează infracţiunea pentru care s-a depus plângerea penală: Art. 108. – (1) Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare, fără aprobarea primită în condiţiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fără drept constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) se săvârşeşte prin violenţă, ameninţări ori de două sau de mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.” Între timp acest articol s-a şi abrogat, dar dacă, atunci, Parchetul şi-ar fi făcut datoria, oamenii nu şi-ar mai fi pierdut terenurile prin ultimul proces civil, acea dubioasă contestaţie în anulare, de la Curtea de Apel Alba Iulia.

Marius Albin MARINESCU

 

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*