Investigatii

“Legea” lui Carabulea si faradelegile lui Iohannis

De­gea­ba aşteptam să vină seara, să ne baricadăm în casă şi fe­riţi de ochii şi urechile vecinilor, ne lipeam cu...

De­gea­ba aşteptam să vină seara, să ne baricadăm în casă şi fe­riţi de ochii şi urechile vecinilor, ne lipeam cu toata fiinţa de aparatul de radio aşteptând să înceapă emisia postul „Eu­ro­pa Liberă”, de care unii dintre noi deveniseră deja depen­den­ţi .

A doua zi la serviciu disecam toate informaţiile primite, bu­cu­roşi că  era cineva care ne în­ţe­legea frustrările, necazurile şi aspiraţiile. Chiar dacă tre­buia să stăm la cozile inter­mi­nabile  pentru lapte sau unt de la ora 2 noaptea, chiar dacă aveam tichete pentru pâine sau numai 2 ore de transmisie la televizor, „şopârliţa”, aşa cum îi spuneau părinţii ca să nu înţeleagă copiii, ne făcea să ne simţim importanţi, mulţumiţi că ne bagă şi pe noi cineva în seamă.

Despre Sibiu se vorbea foar­te mult pe vremea aceea la „Europa Liberă” datorită sa­şilor care doreau cu disperare să emigreze în Germania dar şi datorită puterii economice şi culturale a oraşului nostru pe harta României.

Într-o seară, unul dintre su­biectele dezbătute a fost de­fec­tuoasa construire a car­tie­rului Vasile Aaron, cu străzi exa­­gerat de înguste care-ţi crează impresia că poţi să-ţi strângi mâna cu vecinul din blocul de vis a vis dar şi o senzaţie nef­i­rească de nesi­guranţă. Aşa a înteles pe atunci Partidul să re­zolve pro­blema locativă, indi­ferent ce număr de persoane în­ghesuia pe metru pătrat.

Asta a fost de domeniul tre­cu­tului, acum am evoluat… În­ghe­suiala nu o mai crează Par­tidul, ea se face astăzi sub oblă­duirea mai marilor noştri pe care i-am votat să ne apere interesele cetăţeneşti.

Un exemplu elocvent îl consti­tuie tragedia locatarilor de pe aleile Turnu Roşu şi Biruinţei din Sibiu, care într-o bună zi au fost tre­ziţi de zgomotul unor gigantice  utilaje ce începuseră cu spor să demoleze bătrâna centrală termică  dezafectată.

Iniţial oamenii facând su­po­ziţii s-au gândit că poate se va mări parcarea, oricum neîncă­pă­toare sau poate parculeţul de joacă pentru copii, sau de ce nu, se va zidi încă o fântână arteziană ( ha, ha ).

Iohannis-Carabulea

Dar nu, lucrurile nu s-au oprit aici. Au fost scoşi din rădacină copacii din zonă, au fost des­fiinţate  vreo 10 locuri de par­care, cu  un barbarism greu de imaginat au fost scoase din ci­ment dispozitivele pentru bătut co­voare şi a fost desfiinţat spa­ţiul destinat colectării gunoa­ie­lor, astfel fiind creat un spatiu mult mai mare decât cel ocupat în trecut de centrala termică.  S-a trecut imediat la turnarea unei fundatii la numai 1 m, faţa de locul de joacă al copiilor iar o macara imensă a fost insta­la­tă să domnească peste stră­du­ţa devenită o adevarată cap­can­ă pentru cei care circulau pe aici.

Totul se desfăşura în mare secret, muncitorii ridicând din umeri şi întorcând spatele la ori­ce interpelare incomodă.

În graba de a lucra cât mai rapid, stresaţi de întrebările tot mai insistente ale loca­tarilor, au fost sparte conducte de apă care au inundat subsolul unui bloc, a fost întreruptă furni­za­rea de energie electrică, adu­când la disperare locatarii, marea majoritate oameni în vârstă care locuiesc de peste 40 de ani în aceste blocuri.

Încet, încet, misterul a fost dezlegat şi oamenii au aflat cu stupoare că pe acel loc creat abuziv se va înălţa un imens bloc de locuinţe beneficiara lu­crării fiind firma S.C. Atlantic Travels S.R.L., una dintre firmele omului de afaceri Ilie Ca­rabulea  (a cărui dorinţă de ex­­pansiune în toate domenile a de­venit mai acerbă ca nicio­da­tă).

Astfel construcţia a fost bo­tezată imediat de către lo­ca­tari „ blocul lui Carabulea” iar oamenii au pornit de îndată să vadă ce pot afla despre lega­litatea acestei construcţii , mai ales că la faţa locului nu se gă­sea , aşa cum cere disciplina în construcţii, nici un panou care să cuprindă numele construc­to­rului, beneficiarul, destinaţia construcţiei, numarul de etaje şi alte informaţii tehnice.

Dacă în  locul marelui domn Carabulea era un amărât care şi-ar fi construit un coteţ de porci, probabil că inspectorii de la instituţiile abilitate ar fi fost prezenţi la faţa locului de la prima săpătură de târnă­cop, dar aşa …

Încet, încet, oamenii au aflat cu stupefacţie că blocurile în care locuiesc vor fi umbrite de un colos de 10 etaje şi man­sardă.

Asta i-a făcut să nu mai stea pe gânduri şi au început să scrie memorii, să bată aproape zilnic treptele primăriei, a pre­fec­turii şi ale celorlante instituţii care ar fi putut opri acest de­zas­tru venit ca din senin pe capul lor. După mulţimea pro­tes­telor, un reprezentant al Pri­măriei a catadicsit să se pre­zinte la faţa locului, după care s-a hotărât oprirea lucrărilor.

Cu toate acestea, firma con­structoare ( S.C. Con- A ) nu a fost deloc impresionată , con­ti­nuând netulburată lucrările , sub protecţia liniştitoare a be­ne­ficiarului, împrăştiind noroi pe trotuare şi  „înmiresmând ” aleea cu dejecţiile evacuate de către paznicii şantierului din closetul construit ad-hoc.

Şeful de şantier era gata să jure că există autorizaţie de construcţie , fapt care era total fals. Ori omul voia să scape cu această afirmaţie de furia ce­tă­ţenilor ori de la înălţimea de la care s-a pus la cale această mi­tocănie nu se considera ne­cesar să se dea explicaţii unui umil şef de şantier.

În acest timp , sub presiunea locatarilor, Consiliul Local a respins proiectul de hotărâre prin care se permitea con­strui­rea acestui bloc, deoarece el de­păşea cu trei etaje nivelul de înălţime impus clădirilor din zonă, iar firmei i s-a cerut re­fa­­­­cerea documentaţiei. Aceeaşi poziţie a adoptat-o şi Instituţia Prefectului Judeţului Sibiu care categoric a con­clu­zionat că nu poate fi eliberată o autorizaţie de construcţie fără refacerea documentaţiei cu respectarea condiţiilor im­pu­se în certificatul de ur­banism. Aceste eveni­men­te s-au pe­trecut în luna noiem­brie 2007.

Lucrările au încetat la fel de brusc cum au început, aleea pe care  treceai  până mai ieri cu plă­cere arătând acum ca o zonă de război .

De atunci, până azi, prin di­ver­se metode s-a încercat ador­­mirea vigilenţei oamenilor prin lansarea de diverse zvo­nuri:

Ba că s-ar construi un bloc cu 4 etaje, ba cu 6, ca de pe site-ul Primăriei să găsim ca pro­pu­nere pentru ordinea de zi a şe­dinţei ordinare din data de 20.12.2007 a Consiliului local al Municipiului Sibiu , la punctul 13, „Proiect de hotărîre pri­vind dezmembrarea imobilului-te­ren de construcţii proprietatea pu­blică a municipiului Sibiu,  str. Al. Turnu Roşu FN, în două loturi, trecerea unui lot în do­meniul privat al municipiului Si­biu în vederea vânzării aces­tuia prin licitaţie publică cu des­tinaţia : amenajare parcare – iniţiator Klaus Werner Ioha­nis.” Mai înţelegeţi ceva ? Eu nu!

Oamenii au fost măcinaţi de fel de fel de întrebări: Cum a fost posibilă vânzarea cen­tra­lei, când a avut loc licitaţia, dacă a fost o licitaţie publică, aşa cum ar fi fost legal, cum a fost posibilă începerea con­struc­ţiei fără autorizaţie, etc.

Toate acestea sunt întrebări care deocamdată au rămas fără răspuns. Singura certi­tu­dine este faptul că această construcţie a fost demarată cu tupeul cara­c­te­ristic celor cu bani, ale căror “legi” sunt date chiar de ei, fiind altele decât cele votate în Parlament pentru amărâţii care-şi duc traiul de pe o zi pe alta. Dom­niile lor trăiesc undeva sus, de unde elaborează acte nor­ma­tive efemere şi temporare care să-i avantajeze numai pe ei,  iar legea nu se eludează ci ea lipseşte cu desăvărşire.

Cei care trăiesc din salarii cinstite sau dintr-o pensie mi­zeră după o viaţă de muncă nu sunt pentru aceşti magnaţi de­cât nişte marionete de pe spa­tele cărora se mai pot stoarce nişte bani pentru a mai face un bloc, a cumpara o nouă ma­şină sau a mai întreţine o amantă.

Tragedia locatarilor de pe Aleea Turnu Roşu va mai dura pentru că în ton cu pro­verbul românesc: „Câinii la­tră, ursul merge”, în luna mar­tie a fost publicat în presa locală un anunţ privind de­pu­nerea docu­mentaţiei de ur­ba­nism la Agen­ţia de protecţie a Mediului, pentru „construcţie imobil lo­cuinţe colective S+P+10 E +M, situat în Sibiu, str. Aleea Turnu Roşu, f. n. etapa de încadrare” depusă de S.C. Atlantic Travels S.R.L..

Aceasta este încă una dintre minunatele realizări ale mi­nu­na­tului nostru primar, primar de capitală europeană pentru care grija faţă de om nu  există, prin ochelarii de cal pe care îi poartă nu se văd decât sutele de mii de euro, indi­fe­rent de modul în care sunt  obţinuţi. Dacă domnul primar petrece concediul în insulele Caraibe nu poate înţelege de ce oamenii sunt aşa de legaţi de câţiva copăcei sau de doi metri pătraţi de zonă verde. Ce este greu de înţeles dom­nule Iohanis? Ei doar atât îşi pot permite !

Nu ar face niciunul dintre ei atâta tam-tam dacă ar avea vreo 6 case , care să le aducă profituri mari încât să nu fie nevoiţi să locuiască pe „minu­nata” Alee Turnu Roşu pe care împreună cu acoliţii dumnea­voas­tră aţi pus ochii pentru rotunjirea veniturilor personale , pentru că ma gândesc că nu se vor construi locuinţe sociale în „blocul lui Carabulea” .

Dan FLORESCU

P.S.: În memoria domnului GIUR­GIU NICOLAE, mort pre­matur, victimă colaterală a războiului psihologic pe care l-a de­clan­şat această con­­struc­ţie. A fost de ne­numărate ori pur­tă­torul de cu­vânt al lo­ca­tarilor în Primăria domnului Iohannis. Cum dormiţi noap­tea, domnilor Carabulea şi Io­hannis?

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>