Tribuna democratiei

La un pas de infarct din cauza nedreptatilor

{mosimage} Atâta vreme cât funcţionarii publici nu-şi fac datoria, fie din neştiinţă, din rea credinţă sau intenţionat, cetăţenii de rând […]

{mosimage}

Atâta vreme cât funcţionarii publici nu-şi fac datoria, fie din neştiinţă, din rea credinţă sau intenţionat, cetăţenii de rând îngroaşă numărul celor de pe scările tribunalelor şi instanţelor de judecată căutându-şi dreptatea, dreptate care cu greu se câştigă ca om de rând.

Vă redau cu lux de amănunte drama proceselor intentate de vecina mea, care câştigă mereu, iar eu nu-mi pot folosi în întregime drepturile de proprietate de aproape 6 ani, ca urmare a abuzurilor comise de această vecină, în plus mie mi se impută cheltuielile de judecată fiindcă pe nedrept i se dă câştig de cauză.

Este adevărat că în luna septembrie 2000, cănd au început lucrările de construcţii în apartamentul său ( fără nici un fel de aprobare ), m-am prezentat la Direcţia de sistematizare din cadrul primăriei, unde vecina mea ( care acolo era ca la ea acasă, fiind angajata primăriei ) mi-a spus : „O să te port prin judecată toată viaţa şi o să-ţi mănânc toţi banii” … şi a avut dreptate, a reuşit, până acuma.

Locuiesc într-un imobil, casă cu etaj, vecina mea la parter din anul 1993, eu la etaj din anul 1985. Ambele am fost chiriaşe până în anul 1997 când am devenit proprietare conform Legii 112 din 1995. În anul 1985 am primit această locuinţă ca urmare a evacuării clădirii în care am locuit. Acest apartament pe care l-am primit urma să fie eliberat de o persoană care a primit aprobare de plecare definitivă în Germania. Înaintea plecării mi–a fost arătat de către foştii proprietari tot apartamentul, compus din trei camere, bucătărie, baie, anexele, curtea şi grădina ce mi se cuveneau. În pivniţă aveam acces prin locuinţa unei familii care de asemenea era plecată în Germania. In luna martie 1993, fără ca vecina de la parter care, plecase deja în Germania, să fie înştinţată (lucrurile ei rămăseseră în apartament), fără executor judecătoresc, Lupean Victoria s-a prezentat cu o echipă de cinci oameni şi trei martori (vecinii din curtea noastră ), au rupt uşa apartamentului, dorind să-l ocupe cu tot ce era în el. La insistenţele mele, ca urmare a faptului că eram în posesia cheii acelui apartament, pe care-l aveam îm grijă, am primit „aprobarea” şi patru ore la dispoziţie să mut lucrurile. Am încercat să obţin sprijinul Poliţiei şi m-am deplasat la postul din Piaţa Cibin unde nu am găsit pe nimeni. Deci s-a lucrat organizat.

În săptămâna următoare, Lupean Victoria, pe atunci angajată la Scandia Sibiu, mi-a arătat o carte poştală prin care Urbana S. A. îmi comunică respingerea cererii mele de extindere în apartamentul de la parter (pe lângă mine familia mea era compusă din o bunică şi doi băieţi) deoarece primăria îi repartizase acestă locuinţă doamnei Lupean Victoria. Ţin să precizez că pe vremea aceea primăria repartiza locuinţe numai pentru pensionari, persoane cu handicap sau famililor a căror locuinţă a fost demolată. Folosindu-se de un handicap al fiului său (care în timp s-a dovedit a fi fals), Lupean Victoria a obţinut acest apartament. De când s-a mutat, această persoana mi-a creat numai greutăţi, mă ameninţa că îmi dă în cap ori de căte ori intram în pivniţă. Asta se întâmpla în perioada când amândouă eram chiriaşe cât şi după aceea, după fiecare proces pe care-l câştiga. În anul 1997, după apariţia legii 112/ 1995 mi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare iar în anul 2000 mi s-a făcut intabularea. Lupean Victoria s-a intabulat în anul 2001, în baza unei propuneri de apartamentare întocmită de Biroul privat autorizat Hodman Viorica, care insă nu corespundea cu planul apartamentului întocmit de către OJCVL Sibiu la cumpărarea apartamentului. Aceasta a fost a doua favoare care i s-a acordat doamnei Lupean prin aplicarea diferenţiată a normelor de intabulare şi chiar a legii Cărţii Funciare. În anul 2006 au fost intabulate şi familiile din alt corp de clădire aflat în curtea noastră, cu această ocazie fiind diminuate suprafeţele consemnate în C. F. cu 28 metri pătraţi şi 12 metri pătraţi din C.F.-ul privind corpul nostru de clădire. Acestă diminuare s-a făcut fără să ni se aducă la cunoştinţă nouă locatarilor acest lucru, încălcându-se astfel prevederile Legii 7/1996. Acest lucru a fost făcut tot de către d-na Hadman Viorica de data aceasta ca Şef de Birou proiectare de la S. C. Urbana Sibiu. Acestă doamnă a omis de asemenea să ne comunice că schiţa de dezmembrare a celor două corpuri de clădire întocmită în anul 1944 a dispărut iar nouă la vânzarea apartamentelor ni s-a făcut o altă schiţă de dezmembrare. Cu toate că Hadman Victoria constată că în C. F. numerele topografice sunt inversate (în loc de 1482 se trece 1481 care aparţine altui C.F.) trece acest lucru cu vederea lăsând treburile încurcate. Cu toate că am mers la Cartea Funciară şi la juristul de la S. C. Urbana S. A, mi s-a recomandat să iau legătura cu un avocat urmând ca greseala respectivă să se rezolve printr-o hotărâre judecătoreasca. Nu înţeleg de ce, pentru că nu noi am greşit ci doamna Hadman care ar fi trebuit să-şi corecteze singură erorile. Mă întreb şi m-aş bucura ca cineva de la S. C. Urbana să ne răspundă, de ce s-au făcut intabulări la decalaje de trei, patru sau chiar nouă ani fără să ni se dea nici o explicaţie cu toate insistenţele noastre. Sau poate pentru a obţine un răspuns este nevoie tot de o hotărâre judcătorească.

 Revin la data cumpărării apartamentelor, anul 1997. Înaintea cumpărării s-a pus problema înlăturării accesului comun, adică în pivniţă, prin holul doamnei Lupean, şi în pod, prin holul meu, găsindu-se următoarele soluţii: Anghel, adică eu, să nu mai folosesc holul familiei Lupean şi să-mi fac o uşă în peretele lateral al clădirii pentru a intra în pivniţă folosind spaţiul dintre clădirile de la nr. 13 şi 15, din strada Măsarilor şi să construiesc un perete despărţitor în pivniţă. Lupean Victoria urma să nu mai folosească holul meu pentru intrare în pod şi să-şi construiască o scară mobilă de urcare în pod. În acest scop a fost redactată o declaraţie comună semnată de ambele părţi în faţa a patru martori. Un exemplar a fost depus la O.J.C.V.L., au fost întocmite contractele de vânzare – cumpărare şi s-au întocmit schiţele apartamentelor cu precizările înscrise în declaraţia de mai sus. Cu această ocazie ni s-a spus verbal ca lucrările ce urmează a se executa să fie făcute cu aprobările legale. În anul 1997 mi-am cumpărat materialele necesare executării lucrărilor dar vecina mea nu mi-a mai dat voie să intru în pivniţă. În timp materialele s-au deteriorat, iar ulterior, în anii 2000, 2001 unele materiale (pământul galben, materialele lemnoase şi alte obiecte de uz gospodăresc) mi-au fost ridicate cu autoremorca SB 03 DKI şi tractorul SB 26 DPS de către domnul Didiţă din cadrul primăriei, colaborator al doamnei Lupean Victoria. Până în anul 2000, până nu am avut intabularea, eu nu am putut solicita aprobările egale, în schimb pe vecina mea care era de acum funcţionară a primăriei nu au interesat-o aprobările şi în 22 septembrie 2000 a început să-şi extindă drepturile. Astfel a început să spargă pereţi, a construit o uşă acoperită de o copertină, a blocat uşa de la intrare dintre cele două imobile, astfel m-am trezit în imposibilitatea de-a mai intra în pivniţă nici măcar prin stradă aşa cum am stabilit prin contract. In luna septembrie din anul 2000 am adresat două memorii Primăriei Municipiului Sibiu şi am fost o dată în audienţă la viceprimar, cu solicitarea de a obliga pe numita Lupean să sisteze lucrările începute fără aprobări şi de asemenea, evitarea pe viitor a unui nou acces comun. La audienţa din 26 septembrie 2000 de la sediul primăriei, viceprimarul de pe acea vreme în loc să procedeze la aplicarea legii mi-a spus să fac şi eu o cerere pentru construirea acelei uşi de la pivniţă, urmând ca el să fie de acord cu efectuarea lucrării. Eu crezând, am depus o cerere împreună cu documentaţia necesară. La această cerere nu am primit răspuns nici în ziua de astăzi. Vecina mea însă şi-a văzut în continuare de treabă. După 27 de zile de la audienţa mea, a venit un inspector din cadrul primăriei care a întocmit procesul-verbal nr. 80 în care pe lângă faptele săvârşite, legea încălcată, amenda aplicată . Pe lângă toate acestea. se dispune măsura întocmirii unei documentaţii pentru intrarea în legalitate până la data de 19 noiembrie 2000. Nimeni nu a urmărit ducerea la îndeplinire a acestei măsuri. La data de 09. 01. 2002 am sesizat Inspecţia de stat în construcţii de unde mi se comunică că fapta comisă de Lupean Victoria constituie infracţiune fapt pentru care au fost sesizate organele în drept. A fost întocmit un dosar penal a cărui soluţii a fost de neîncepere a urmăririi penale, ci numai aplicarea unei amenzi administrative şi restabilirea situaţiei anterioare. Vecina mea nu a ţinut cont de nimic, motiv pentru care am făcut nenumărate sesizări la Poliţie, şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, care a dispus Poliţiei să i-a măsurile necesare restabilirii situaţiei şi intrării în legalitate. La data de 18. 09. 2003 reprezentatul Poliţiei şi al Biroului de Disciplină în construcţii mai încheie un proces – verbal prin care i se dă alt termen pentru remedierea ilegalităţilor constatate. Cu această ocazie Lupean Victoria declară că va respecta măsurile impuse dar în acelaşi timp a spus că va obţine acordul meu prin acţiune judecătorească.

 Nu am înţeles de ce trebuia ca această femeie să-şi acopere abuzurile şi ilegalităţile prin acţiune judecătorească. De ce nu a recunoscut nici o clipă că de trei ani nu mi-a dat voie să-mi folosesc pivniţa şi nici nu mi-a oferit o soluţie pentru a-mi putea folosi şi eu pivniţa. Nu a amintit deloc despre înţelegerea făcută la cumpărarea apartamentelor prin care de comun acord am stabilit eliminarea acceselor comune. De ce s-a intabulat pe o propunere de apartamentare şi nu pe baza schiţei de dezmembrare pentru a stabili părţile comune divize şi indivize şi respectarea normativelor ce se aplică .

 La data de 15. 09. 2003 sunt acţionată în judecată

unde sunt acuzată de rea credinţă. Depune în instanţă un extras C. F. eliberat pe numele şi numărul ei dar cu numărul meu topografic. La fel şi în planul de situaţie eliberat pe numele ei se regăseşte numărul meu topografic. Aşa că a obţinut un cerfificat de urbanism în trei zile pe o documentaţie incompletă şi cu un număr topografic greşit. Dacă am făcut cunoscut primăriei abuzul comis de Lupean Victoria (care ar fi trebuit să-şi retragă documentaţia greşită şi să ceară anularea certificatului de urbanism) mi s-a comunicat că acesta se poate anula numai prin hotărâre judecătorească. În zadar am arătat în întâmpinările depuse de mine că s-au comis grave erori materiale în înscrisurile depuse la dosar pentru că nu s-a ţinut cont niciodată de spusele mele. În procesul verbal incheiat la data de 3 decembrie 2003 de către preşedinta completului de judecată se descrie starea de fapt de la faţa locului dar şi fapte neadevărate atestate prin mărturia altor locatari din curte şi care de fapt nu au intrat niciodată în acea locuinţă. Declaraţia persoanei care a locuit 49 de ani în acel apartament nu a fost luată în considerare. Cu toate acestea acţiunea doamnei Lupean Victoria a fost admisă şi în acţiunea civilă 328/2004 se arată că nu mi-a fost îngrădit în nici un fel dreptul de proprietate deşi în constatarea locală s-a arătat că pe uşa de intrare din stradă există un lacăt pe partea interioară a uşii. În probaţiune se arată că la dosar s-a depus C.F.-ul, planul apartamentului şi copie certificat de urbanism, fără să se ţină cont că acestea prezintă erori materiale aşa cum am arătat mai sus. S-a mai specificat că zidul ridicat în apartamentul reclamantei nu constituie pericol. Nu ştiu cum s-a stabilit acest lucru fără o expertiză prealabilă făcută de un expert tehnic. Eu nu am vrut altceva nimic decât să mi se recunoască drepturile mele de folosinţă a spaţiului comun şi de folosire a pivniţei. Am făcut apel la Curtea de apel Alba Iulia care a reţinut toate aspectele arătate de mine şi că neacordarea consimţământului s-a datorat faptului că acesta a fost solicitat numai după efectuarea lucrărilor şi prin acesta mi-a fost blocat dreptul de folosinţă asupra spaţiului comun precum şi dreptul de a-mi construi uşa de la intrare in pivniţă. În final apelul a fost respins motivarea facându-se tot cu înscrisurile care conţineau erorile. Am fost obligată la peste 800 lei cheltuieli de judecată. Nici după acest aspect nu mi s-a dat voie să intru în spaţiu comun ca să-mi folosesc pivniţa şi nimeni nu pare să vadă putera de a sfida a acestei femei.

Pe lângă lucrările efectuate în spaţiul comun vecina mea a continuat să facă lucrări în apartament (demolări de ziduri, extinderea băii, ocupând astfel holul de acces spre pivniţă, transformarea bucătăriei în cameră şi a pivniţei în bucătărie). Toate acestea au fost făcute fără respectarea Legii 50/1993 cu modificările ulterioare.

 Văzând că vecina mea nu se mai opreşte, sfidând în continuare legile statului, în luna noiembrie 2005 am solicitat Inspecţiei în Construcţii din cadrul primăriei să facă o verificare la faţa locului. Astfel la data de 7 noiembrie 2005 s-a încheiat Nota de Constatare 79/2005 prin care s-au arătat lucrările executate, dispoziţiile încălcate cu precizarea necesităţii executării unei expertize tehnice iar pentru că lucrările s-au executat în centru istoric fapta constituie o infracţiune. Urmărind circuitul acestui document am constatat ca nu i s-a dat curs deşi a ajuns la şeful serviciului, domnul Bratu Ilie . Deşi documentulul avea un număr de intrare la Poliţie, el nu a putut fi găsit la această instituţie până la data de17. 11. 2005. Nici nu avea cum să fie găsită din moment ce era dosită de către domnul Bratu. Cei care trebuiau să asigure respectarea legii nu au făcut altceva decăt să-i înlesnească vecinei mele comiterea de ilegalităţi.

 În data de 26. 11. 2005 vecina mea a depus cerere pentru obţinerea unui certificat de urbanism pentru schimbarea destinaţiei din locuinţă în spaţiu pentru birou, fără a se vedea că lucrările au fost făcute fără aprobare. In data de 20. 12 . 2005 se obţine certificatul de urbanism. La data de 11. 01. 2006 în C. F. -ul vecinei mele se notează o promisiune de vânzare – cumpărare între vecina mea Lupean Victoria şi P. M. cu soţia.

 În data de 04. 02. 2006 am plecat în vizită în Statele Unite ale Americii, lucru pe care l-am făcut cunoscut vecinilor mei prin diferite discuţii fapt care mă determină să cred că şi vecina mea a aflat acest lucru. Cu toate acestea înainte de plecare nu mi-a fost cerut din partea acesteia nici un consimţământ cu privire la schimbarea destinaşiei locuinţei, consimţământ de care avea nevoie pentru obţinerea certificatului de urbanism. La câteva zile după plecare mi-a fost trimisă prin executorul judecătoresc o notificare prin care mi se solicită consimţământul până în data de 24. 02. 2006 în caz contrar voi fi acţionată în judecată. Atât notificarea cât şi citaţia pentru un proces cu termen 04. 04. 2004 le-am găsit la întoarcerea în ţară în data de 27. 03. 2006.

Înainte de primul termen al procesului, fiul domnului Lupean a iniţiat o conciliere cu mine prin care am căzut de acord în privinţa consimţământului, cu respectarea unor clauze impuse de mine. Deoarece până la primul termen aceste clauze nu au fost materializate, a început derularea procesului prin care mi se solicita acordarea consimţământului şi obligarea mea la cheltuieli de judecată. Se motiva acţinea cu faptul că sunt singura locatară a imobilului care nu-mi dau acordul pentru schimbarea destinaţiei spaţiului. Sunt invocate în motivare legile care dau tuturor cetăţenilor drepturi fără să se arate că pentru obţinerea acestor drepturi trebuie să se respecte şi anumite obligaţii rezultate din legile privind disciplina în construcţii. În continuare voi reda acţiunea formulată şi „ greşelile „ intenţionat comise în acest caz.

Elisabeta ANGHEL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*