Cap limpede

Kovesi e veşnică…

De aproape un an de zile informaţii incredibile tot ies la lumină. Colaborări sulfuroase dintre procurori şi securişti, falsificări de […]

De aproape un an de zile informaţii incredibile tot ies la lumină. Colaborări sulfuroase dintre procurori şi securişti, falsificări de probe, presiuni incredibile exercitate asupra unor judecători, forţări de condamnări în lipsa totală a probelor, s.a.m.d. Sunt doar câteva elemente din imensa masă a informaţiilor care-şi fac loc la lumină în ritm alert. Eroii acestui spectacol, în frunte cu veşnica Koveşi, se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, de parcă informaţiile dezvăluite ar fi cele mai normale lucruri de pe lume. Mai mult, în loc să bage capul la cutie şi să încerce cel puţin să se ascundă de oprobriul public, Koveşi trece la contraatacuri penibile. Ba o vedem în diverse reportaje bine subvenţionate (oare de cine?) şi difuzate pe canale apusene cu audienţe de portofel, ba citim radicalizări din tabăra presei de propagandă, ba vedem luări de poziţie ale penibilului nostru preşedinte sfidând logica şi bunul simţ.

Văzând-o prinsă în menghina unui control care a scos la lumină nu doar managementul defectuos al Parchetului pe care-l conduce, ci şi nereguli grave, cu conotaţii penale, confruntată cu dezvăluiri devastatoare care, în orice ţară civilizată ar fi condus la un cutremur sistemic, ai putea spune că zilele lui Koveşi sunt numărate. Ar trebui însă să fii naiv pentru a judeca astfel lucrurile în condiţiile în care, în ciuda tuturor acestor fapte scandaloase, puterea lui Koveşi de fapt se întăreşte. Mai mult, de la statutul pe care-l mima, acela de „procuror independent”, retras undeva într-un turn de unde toate acţiunile pe care le face le ia în urma unor analize extrem de raţionale, Koveşi a trecut bulversant în tabăra militantă. Apare în diverse materiale, urlă împotriva lui Dragnea, atacă Parlamentul, se târâie cu curul ăla mare de pământ şi urlă din toţi bojocii că PSD-ul e de vină, contestă şi, cel mai odios lucru, face lansări de manifestaţii de protest. Păi, fă doamnă, eşti magistrat, lipitor de afişe, propagandist, om politic sau ce, că eu nu mai înţeleg nimic? Dacă te-apuci să conteşti legile ţării sau procesul legislativ se numeşte că faci politică deoarece asta e activitatea Parlamentului. Separarea puterilor în stat presupune că tu trebuie să te ocupi cu APLICAREA legilor, nicidecum cu ELABORAREA sau, şi mai grav, cu CONTESTAREA lor! În ce film joci tu?

Dilema mea nu e una nouă. Cicloapei de la DNA i s-a spus asta în câteva rânduri de către Curtea Constituţională şi urmează să i se dea încă odată peste bot. Dar ea nu se lasă. Face ce ştie şi ce vrea. De ce face asta? Pentru c-a fost lăsată atâta amar de vreme să facă fix ce-o taie mintea ei, aia atâta cât e ea şi, mai mult, pentru că acum îşi joacă propria soartă. Este precum şacalul care se ştie încolţit: turbează, acţionează iraţional şi face tot posibilul pentru a întârzia atacul asupra sa deoarece speră ca, până la urmă, haita să se întoarcă şi astfel să-i vină salvarea. Din nefericire pentru noi, haita, gaşca de şacali, nu e foarte departe de Koveşi. Acesta este motivul pentru care cei care-au încolţit-o ezită şi acesta este motivul pentru care ea e atât de sigură că va scăpa.

E greu de dat un verdict în clipa de faţă. Părerea mea e că cei care cred că vor scăpa de Koveşi se înşală amarnic. Nu se poate scăpa de ea decât dacă se elimină întreaga păduchelniţă care roieşte în jurul ei. Credeţi că e cineva capabil la ora actuală să-i dea peste bot imbecilului şi obraznicului ambasador american(alături de suraţii săi din celelalte ambasade vocale), să cureţe două treimi din securitate, cel puţin 50% dintre procurori, să elimine din sistem judecătorii cu „contract de colaborator” şi să lase fără finanţare 90% din presă? E un meci, aş putea spune, pe viaţă şi pe moarte. De fiecare dată „eroii” împinşi în faţă de noi în urma alegerilor s-au moleşit inexplicabil atunci când au dat faţă cu hidra coruptă care a acaparat România. Şi aceasta pentru că abia atunci au realizat că lupta e dură, inegală şi că din ea se poate muri. Pus în faţa unei asemenea perspective politicianul, „eroul popular”, alege propria supravieţuire, chiar dacă aceasta echivalează cu moartea ţării pe care se presupune c-o serveşte.

Am scris acest text în special pentru cei naivi care încă mai cred în minuni politice. Nu, ele nu există! Obişnuiţi-vă cu ceea ce vedeţi şi acceptaţi-vă soarta care v-a fost hărăzită! Koveşi e veşnică şi, dacă printr-un accident ea ar dispărea, sistemul securist are oricum monopolul subteran şi manevrează cu dibăcie manetele. Nu vă mai faceţi iluzii! Sunt oameni care chiar pot face fix ce vor. Aşa merg lucrurile. Aici şi aiurea.

                                                                                                                                      Dan Diaconu

1 Comment

  1. Zait Bolboceanu

    Corect

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*