Atitudini

KLAUS IOHANNIS (NU JOHANNIS), UN MIT CREAT ARTIFICIAL

La începutul primului său mandat de „primar providenţial” al Sibiului, întrebat  fiind, de către jurnalişti din presa centrală, despre însuşirea […]

La începutul primului său mandat de „primar providenţial” al Sibiului, întrebat  fiind, de către jurnalişti din presa centrală, despre însuşirea în mod dubios a două imobile grandioase din centrul oraşului, răspundea invariabil: „Să lăsăm Justiţia să-şi spună cuvântul”. Replica venea scrâşnită printre dinţii expuşi în acelaşi veşnic zâmbet tâmp, care seamănă mai mult cu un rânjet, iar iritarea declanşată de acest subiect era mai mult decât evidentă. Probabil că acest impostor cu două feţe şi două semnături – una pentru numele său real, Iohannis, iar cealaltă pentru cel de vedetă, Johannis! – se referea la justiţia patronată, la Sibiu, de bunul său prieten Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, complice şi acesta la respectivul furt imobiliar în dauna statului român! Banda de tâlhari – chiar dacă unele cuvinte vi se par dure, ele exprimă realitatea! -, din care făceau parte, pe lângă veşnicul rânjit Klaus Werner Iohannis, pe numele său adevărat, nu ăla de „star european”, nevastă-sa, Carmen Georgeta Iohannis, soacră-sa, Georgeta Lăzurca şi un alt proprietar-impostor pe nume Ioan Baştea, era permanent învingătoare în procesele desfăşurate prin instanţele sibiene din „feuda” combinatorului Marcel Rusu. Doar după ce procesele au fost strămutate la instanţele din Braşov, Justiţia şi-a intrat cu adevărat în atribuţii. Astfel, decizia civilă nr. 310/R din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia civilă nr. 240/A pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 22 aprilie 2004, prin care Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul corupt Radu Gabriel Bucşa a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale absolute. Acest notar a fost răsplătit de primar pentru complicitatea la raptul imobiliar prin exclusivitatea autentificării de documente încheiate între Primăria Sibiu şi persoane fizice sau juridice. El este unul din capii mafiei imobiliare sibiene, fiind cercetat de către D.N.A , alături de Iohannis şi trepăduşii săi din Primăria sibiană, pentru retrocedări abuzive şi nelegale, dar dosarul respectiv (nr. 296/2006 la Parchetul General, provenit din nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia) s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de „celebrul procuror” Doru Ţuluş timp de trei ani (!!!) pentru ca apoi să fie retrimis recent (1 octombrie 2009) la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin declinarea competenţei D.N.A. Inadmisibil! Procurorilor D.N.A., conduşi de „incoruptibilul” Daniel Morar, le trebuie trei ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!! Probabil că încă şapte ani ca să ancheteze şi, când în sfârşit, dosarul este instrumentat şi bun de remis instanţelor de judecată… a trecut timpul şi tocmai a apărut efectul PRESCRIERII, iar infractorii scapă nepedepsiţi!!! Aşa că mai bine „şi-ar lua seama”!

Globalizare prin „mutări în plic: Angela Merkel, Barack Obama şi… Klaus Iohannis

 

Asistăm la tot felul de premiere mondiale de natură politică, iar acestea doresc să ne demonstreze cum că, vezi Doamne!, planeta Pământ are parte, în sfârşit, de democraţie. Aiurea! Totul este doar de faţadă, iar unicul scop rămâne manipularea, tot mai diabolică pe zi ce trece. Cei care încearcă să deschidă ochii celorlalţi cetăţeni, transformaţi în marionete docile, sunt automat luaţi în derâdere de mass media mondialiste, care aparţin aceloraşi păpuşari manipulatori. După ce, pentru prima oară în istorie, o femeie a ocupat fotoliul de cancelar al Germaniei, ţară eminamente masculină – nemţii fiind singurii care nu au patrie-mamă, ci tată (Vaterland) -, iată că şi americanii au optat în premieră, conform unei „politici corecte”, pentru un preşedinte de culoare. Aşa că, de ce să nu avem şi noi, românii, un preşedinte sau premier neamţ, mai ales că noi avem antecedente de la înlocuirea unui domn pământean, Alexandru Ioan Cuza, cu unul importat şi impus tot din exterior, prusacul anonim şi sărac lipit care avea să devină regele Carol I. Cum se ştie, masoneria a avut un mare rol în detronarea lui Cuza. Şi în cazul lui Ioannis se vede urma „copitei despicate” – uneltirile masoneriei, după cum relevă ziaristul Marius Sălăjean, în formidabilul său articol „Klaus Iohannis: un mason spre Palatul Victoria?”, pe site-ul www.napocanews.ro., reprodus şi în revista noastră.

Aşa că, să nu vă surprindă candidatura lui Iohannis, atunci când va fi anunţată şi nici „succesul” pe care-l va repurta în cursa pentru funcţia de  – atenţie! – preşedinte al României, nu doar „simplu” premier! Nu contează că este corupt şi a fost implicat în multe potlogării, principalul este că are altă etnie decât cea română, iar drumul i-a fost bătătorit cu grijă şi din timp de către aceleaşi mass media ascultătoare. Ce vor să zică, la nivel mondial, toate aceste „alegeri” ale unor minorităţi (sexuale, rasiale, etnice), că nu mai există discriminare?! S-a mai găsit un nătărău – care se vrea, şi el, candidat la preşedinţia României – care a pretins că „România va fi liberă când va avea preşedinte o lesbiană rromă şi atee„!

Ha!, ha!, ha! Acum este mult mai grav, deoarece se practică o discriminare pozitivă, iar minorităţile, indiferent de natura lor, au mai multe drepturi decât cei care alcătuiesc majoritatea! Imediat după alegerea sa din anul 2000 de  către un electorat dezorientat şi vizibil dezamăgit de prestaţia anterioară a unui primar al P.N.Ţ.C.D., beţiv şi afemeiat, P.N.Ţ.C.D. fiind partidul care avusese cea mai mare susţinere pe meleagurile sibiene, pentru Iohannis a început „goana după imagine”! Lipsit de tupeul de acuma, cînd îşi vehiculează preţioasa făptură într-un B.M.W. ultimul tip, proaspătul primar şi-a încărcat consoarta în „Dacia” personală şi hârbuită, a şofat toată noaptea ca un bezmetic, iar a doua zi a fost descoperit, chipurile, de o echipă a televiziunii naţionale în timp ce se „relaxa” pentru câteva zile pe litoral. Aiurea! În aceeaşi zi a şi revenit la Sibiu, deoarece scopul a fost atins, întreaga naţie română a putut să-i vadă, în direct, pe ecranele televizoarelor, rânjetul elaborat de alţii.

Strategia propagandistică a fost simplă pentru început şi s-a axat pe mass media. Cine altcineva poate să creeze sau să distrugă un individ mai bine decât presa? Deoarece Iohannis era la început de carieră politică şi se exprima greoi – nici acum, după nouă ani, nu a făcut progrese la capitolul comunicare! -, a fost cooptat, ca purtător de cuvânt, un ziarist. Tuciuriu şi venetic, Marius Constantin, braşovean pripăşit la Sibiu odată cu apariţia cotidianului Monitorul de Sibiu, al cărui redactor-şef  adjunct a fost, poziţie de pe care i-a făcut campanie electorală mascată candidatului F.D.G.R.-ului, adică lui Herr Iohannis, a fost considerat omul ideal pentru turnat „braşoave” în scopul manipulării sibienilor.

Tot în aceeaşi vară a anului 2000, Iohannis a încărcat un autocar cu jurnalişti de la toate ziarele locale şi a călătorit împreună cu ei la Hanovra, unde se desfăşura un târg internaţional. Aceştia au stat câteva zile în Germania, pe banii contribuabililor sibieni, dar reacţiile pozitive la adresa proaspătului primar au apărut cu promptitudine în presa locală, la întoarcerea „delegaţiei”. Excursia a fost bisată în anul următor, tot pe bani de la bugetul local. De atunci, şi până în prezent, atitudinea critică a presei locale „a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire”, ca să cităm un clasic.

Cu propria imagine promovată de evenimentul „Sibiu, capitală culturală europeană – 2007″, deşi meritele iniţiativei aparţineau altora, lăudat de presa naţională şi internaţională, premiat şi decorat din toate părţile, după opt ani petrecuţi ca despot absolut al Sibiului, iată că primarul dă dovadă că a pierdut simţul măsurii şi consideră oraşul care l-a consacrat prea mic pentru un conducător atât de mare.

Ahtiat de putere, orbit de cultul personalităţii – întreţinut cu sârg de trepăduşii mass media – şi, conştient de susţinerea pe care o are din partea statului german, Klaus Iohannis nu conştientizează că există şi un revers al medaliei.

Dar, pentru că există şi un „dar”, după fiecare apogeu al oricărui fenomen, axiomatic, urmează decăderea. Acest declin a fost vizibil la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, când sibienii nu s-au mai înghesuit să voteze conform indicaţiilor preţioase ale satrapului local, ci au ales exact invers decât le-a sugerat Klaus Întâiul (şi ultimul, deoarece nu are urmaşi care să-i ducă „dinastia” mai departe). Efectul contrar a fost considerat, de către „primarul imuabil”, un vot de blam din partea propriului electorat considerat, până mai ieri, disciplinat, receptiv la „îndemnuri tovărăşeşti” şi uşor de manipulat. Iată că gloata nu a mai reacţionat ca o turmă docilă!

Pentru contracararea acestei pierderi de imagine a fost aruncată în luptă „artileria grea” din mass media naţionale, deoarece slugile din presa locală, oricum, şi-au pierdut demult credibilitatea. Astfel, postul Realitatea TV, unde activează Emil Hurezeanu, prieten bun al Kaiser-ului sibian, a aruncat pe piaţa zvonurilor, încă din decembrie 2008, gogoriţa cu varianta „Iohannis premier”, tocmai pentru a relansa imaginea „idolului” sibienilor, cam şifonată după rezultatul alegerilor, când candidaţii liberali, „recomandaţi” de micuţul Bismark de pe Cibin, au primit una peste bot… la vot! Emil Hurezeanu nu este legat de „Herr” Klaus doar prin aceleaşi origini citadine şi unele înclinaţii bizantine, ci şi prin stăpânii pe care-i slujesc amândoi. Se ştie că Hurezeanu a lucrat la Radio Europa liberă, a cărui apartenenţă la C.I.A. era publică, iar după desfiinţarea acestui post a trecut la „colegii” din Serviciile Secrete germane, care beneficiau de propagarea în eter a postului de radio Deutsche Welle. Un argument, în plus, al relaţiilor dintre cei doi camarazi rezultă din prima emisiune din ciclul „România mea”, difuzată, odinioară, la Antena 1, care-l avea ca realizator pe acest Hurezeanu, iar primul invitat a fost „onor primarul” Klaus Iohannis. „România lor”, a unui evreu şi a unui neamţ, că de fapt aşa şi este, ei, şi alţi minoritari ca ei, conduc această ţară, iar noi, românii, suntem buni doar să mergem la vot şi să ne spetim pentru ca aceştia şi alţii asemenea lor să se îmbogăţească! Emisiunea respectivă a fost prima cu efect mediatic la nivel naţional pentru promovarea imaginii lui Iohannis, un personaj mai mult decât dubios. Ne permitem să-l suspectăm şi să-l numim dubios, deoarece deţinem probe incontestabile privind implicarea „sasului” – cum este alintat de adulatorii săi sibieni – în traficul internaţional de copii şi mafia imobiliară, prin intermediul căreia şi-a însuşit şi el, împreună cu nevastă-sa, câteva case! Isteria aceasta propagandistică, cu „Iohannis premier”, este o metodă tipică serviciilor secrete pe care le-a slujit Hurezenu pe parcursul a trei decenii, prima lui racolare fiind anterioară rămânerii sale în Occident, unde a plecat cu o bursă Herder, când îşi semna notele informative către Securitate cu pseudonimul Harry. În subsidiar, se dorea relansarea „brandului” Iohannis (cum este trecut numele acestuia în propria carte de identitate) sau Johannis (cum îl numeşte presa scrisă, slugarnic ori din dorinţa de-al super-germaniza) şi din  perspectiva depunerii candidaturii la Preşedinţia României a acestui individ cu porniri antiromâneşti şi putred de corupt.

Dacă, iniţial, zvonul cu candidatura primarului sibian la alegerile din anul 2009 pentru funcţia de preşedinte al României a apărut într-o publicaţie naţională de scandal, fără prea multă credibilitate, iar personajul în cauză a negat o astfel de intenţie, iată că acuma infirmă, la întrebările presei, doar „cu jumătate de gură” sau dă de înţeles că nu exclude această posibilitate. Decizia acestei candidaturi a fost luată în urmă cu mai bine de doi ani, la o întâlnire a membrilor Clubului Economic German din Transilvania (DWS), care are (întâmplător, oare?) acelaşi sediu cu Academia Evanghelică Transilvania, pe strada Livezii din Sibiu, la nr. 55. În premieră, vă putem divulga şi sloganul de campanie electorală: „Pentru ca România să arate ca Sibiul!” Dar – cum zic mercenarii din presă – „politica e curvă” şi-ţi poate juca farse tocmai atunci când nu te aştepţi. Cine nu crede, să-l întrebe pe „marele” anal-ist politic Emil Hure-zeanu, mai ales că termenul „prostituată” se traduce în Germania, ţara care l-a adoptat, chiar prin cuvântul „Hure„!

„Arhitecţii” mondiali, în proiectele lor de globalizare, au schimbat doar mijloacele, scopul final – un pupitru unic de comandă – rămânând ace­laşi. Unealta „comunistă”, de­ve­nită brusc ineficientă, a fost înlocuită cu alta, mult mai abstractă, numită „de­mo­cra­ţie”. Ceauşescu încă mai trăia şi conducea Ro­mânia, când în „laboratoarele” Occidentului se coceau planurile privind Noua Ordine Mondială şi îm­părţirea în zone de influenţă a ţărilor din blocul comunist. La 16 iulie 1990 s-au întâlnit în Jeleznovodsk, o localitate bal­neară din peninsula Crimeea, Hel­muth Kohl, cancelarul R.F.G., şi Mihail Gor­ba­ciov, preşedintele U.R.S.S. Atunci s-a acceptat de către U.R.S.S. unificarea Ger­maniei. Întâlnirea dintre cei doi politicieni a fost reeditată în acelaşi an la Geneva, în lu­na septembrie, când s-au sta­bilit sferele de influenţă din Europa de Est şi Balcani. Un prim efect a fost războiul din Iugoslavia şi, ulterior, dez­membrarea acesteia. Demn de remarcat este faptul că după căderea „Cortinei de Fier”, doar Germania s-a unificat, deşi se creaseră premisele apa­rent optime şi pentru reu­nificarea României cu Basarabia – zisă Re­publica Moldova – şi revenirea la ceea ce a fost odată Ro­mânia Mare. Mai mult, după fărâmiţarea Iugoslaviei, a venit rândul Cehoslovaciei să se rupă în două. Transilvania a intrat, conform pactului secret dintre cei doi conducători, în sfera de influenţă a Ger­ma­niei, redevenită principala pu­tere din Europa. Astfel, nem­­ţii au dorit să-i răsplătească pe unguri, care nu au încetat nici un moment să revendice Ar­dealul. Era plata pentru lo­ialitatea dovedită de-a lungul istoriei, când cele două state au fost  aliate în toate răz­boa­iele. Reamintim că, în 1989, anul prăbuşirii blocului co­munist european, Ungaria a fost prima ţară care şi-a des­chis frontiera cu Austria pen­tru a facilita exodul cetă­ţenilor din R.D.G. spre Ger­mania Federală. Primii aşa-zişi „oameni de afaceri ger­mani”, de fapt foşti agenţi STASI (Securitatea Est-ger­mană), sosiţi în România ime­diat după evenimentele din de­cembrie 1989, deţineau hărţi în care Uniunea Euro­peană era trasată până la Arcul Carpatic, doar Transilvania fiind luată în calcul, în timp ce Muntenia şi Moldova ră­mâneau pe dinafară.

În conjunctura prezentată mai sus a fost creat „modelul Iohannis” dintr-un no name, care ulterior a devenit „brand” de succes, ca urmare a ampli­ficării la maximum a imaginii acestuia printr-o presă docilă şi slugarnică. Prin acest „cal troian”, votat, chipurile,  în proporţie de aproape 90 la sută – fenomen care sfidează orice studiu socio­logic – chiar de românii naivi şi uşor de „intoxicat” şi ma­nipulat, planul de realizare a unui „cap de pod” german în inima României a reuşit, Sibiul rămânând oraş ro­mânesc doar formal şi scriptic. Se prezintă, zilele acestea pe canalele de ştiri ale celor doi iliciţi, Voiculescu şi S.O. Vântu, aceleaşi cifre ameţitoare ale celor 90% de sibieni care au votat cu Iohannis. Minciuni gogonate şi cu scop manipulator! În 1 iunie 2008 pentru veşnicul Iohannis au votat 83,26 % dintre cei puţini, 42,56 % dintre cetăţenii cu drept de vot, care s-au deranjat să voteze, aşa că acesta a obţinut doar 34,72 % din opţiunile electoratului sibian. Aşa că, unde sunt cei 90% de susţinători? Deci, Ioahnnis este alesul doar al unei treimi din cetăţenii cu drept de vot! Cu toate acestea, deşi alegerile s-au încheiat de un an şi jumătate, „maşina de propagandă” continuă să funcţioneze şi să dezinformeze. Astfel, presa locală şi centrală nu a prezentat procentele reale, comunicate de biroul Electoral Municipal a doua zi după alegeri, ci a insistat să prezinte publicului tot vechile  sondaje măsluite, care-l dădeau câştigător pe Iohannis cu 90 %.

(continuare în pagina 4)

(urmare din pagina 3)

Sasul, bolnav de narcisism şi cultul personalităţii, a pedalat tot pe cifrele din sondaje, total eronate faţă de cele reale, declarând presei că este mulţumit pentru reeditarea succesului de acum patru ani, fiind ales şi acum cu aproape 90 % din voturile valabil exprimate. Păi, mein Fuhrer, 83,26 % e mai aproape de 80 %, nu de 90 %!!! Asta o poţi observa şi matale, chiar dacă ai fost profesor de fizică, nu de matematică! Şi, încă ceva! Faptul că ai fost ales cu un procentaj aproape de majoritate nu este o dovadă de inteligenţă a electoratului, ci dimpotrivă, conform tuturor studiilor sociologice. Aşa că nu este măgulitor pentru mătăluţă că, dintre cei puţini care s-au prezentat la urne, majoritatea care te-a votat a fost formată din nătăfleţi. Dar, asta este! Se confirmă, încă odată, proverbul „În ţara orbilor, chiorul este împărat”. La aşa electorat, aşa primar! Nemulţumiţii nu s-au prezentat la vot, fiind influenţaţi de sondajul de opinie publicat de „Tribuna” lui Ilie Carabulea, partenerul lui Iohannis în afaceri pe bani publici, „făcătură” a unui alt sas, Martin Muller, patronul firmei „Sobis”, care-l dădea căştigător pe sasul-şef cu ameţitorul scor de 90,5 % . Astfel că oamenii au renunţat să se prezinte la vot, gândind cam aşa :„Cu sau fără votul meu împotriva sasului, tot el iese, aşa că n-are rost să pierd vremea pe la secţia de votare!”. Pe acelaşi sistem şi cu acelaşi scop manipulator, la câteva ore după numirea de către preşedintele Băsescu a premierului Lucian Croitoru , Realitatea Tv a prezentat un sondaj-făcătură comandat de patronul Sorin Ovidiu Vântu, cel care a nenorocit sute de mii de români cu escrocheria F.N.I., cităm ,,Astfel, 50,8% dintre cei chestionaţi l-au ales pe Klaus Johannis pentru funcţia de premier, în timp ce candidatul desemnat joi de Traian Băsescu, respectiv Lucian Croitoru, a fost preferat de doar 35,6% dintre cei intervievaţi.” Minciuni, minciuni, minciuni…Acest sondaj a fost fals şi, oricum, lipsit de fair-play, deoarece Croitoru apăruse exact câte cinci minute pe toate posturile, în timp ce ,,neamţul de la Sibiu” pusese monopol de două zile , de dimineaţa până noaptea târziu, pe toate posturile naţionale de televiziune. Presa locală din Sibiu, conform tradiţiei, a supralicitat şi a amplificat numărul celor care-l doresc premier pe Iohannis, astfel încât cei 50,8% s-au transformat subit în peste 80% , că , deh!, nu puteau să-l pună direct cu 90%, aşa cum sunt ei obişnuiţi! Cităm: ,,Nu ne-ar mira ca Traian Băsescu, un bun şahist politic, să încerce să ne convingă că de fapt, îl preţuieşte pe Klaus Iohannis ca nimeni altul, că e conştient de valoarea lui şi că şi-l doreşte la dreapta sa pentru mult timp. Bun. Dacă îl preţuieşte atât de mult, de ce nu l-a nominalizat pentru funcţia de premier, cu atât mai mult cu cât sondajele ne arată că primarul se bucură de încrederea a peste 80 la sută dintre români?”. Articolul din care am extras citatul a apărut în cotidianul ,,Tribuna” din 16 octombrie 2009 cu titlul ,,O floare şi mulţi grădinari”, sub semnătura lui Dragoş Bako. Lămuriri: ,,Tribuna” aparţine baronului financiar local, Ilie Carabulea, partener de afaceri pe bani publici al lui Klaus Iohannis, abonat în câştigător la licitaţiile organizate de primărie, iar jurnalistul Dragoş Bako a primit relative recent o locuinţă ANL, la indicaţiile personale ale Kaiser-ului local. De fapt, nu este singurul ziarist sibian răsplătit în felul acesta!

De ce a fost ales tocmai Iohannis, deşi Serviciile Se­crete germane îi cunoşteau „bubele din cap”, adică tra­ficul internaţional de copii în care a fost implicat şi cola­borarea cu Securitatea? În primul rând pentru aspectul fizic, aparent agreabil şi im­pu­nător, iar în subsidiar din cauza bazei de selecţie extrem de redusă ca urmare a emigrării în masă a etnicilor germani din România, aici rămânând mai mult bătrânii şi cei care au avut „misiunea” să rămână, ca în cazul lui Iohannis.

Dacă la început ma­ni­pularea sibienilor a fost doar prin intermediul „oamenilor de afaceri germani” şi a F.D.G.R.-ului, o asociaţie et­nică similară cu Grupul Etnic German din Al Doilea Război Mondial (Coloana a V-a), si­mul­tan cu depunerea primei candidaturi a lui Klaus Io­ha­nnis, în anul 2000, la Sibiu a apărut un aşa-zis G.T.Z., o or­ganizaţie bizară, care, deşi se declară neguvernamentală, re­cu­noaşte că este finanţată de Ministerul de Interne german! Noii veniţi erau adevăraţi profesionişti în arta mani­pulării, iar activitatea lor pe meleaguri româneşti nu a vizat decât două direcţii: 1) consolidarea poziţiei proaspătului primar pe plan politic şi fabricarea unei imagini excelente a acestuia; 2) retrocedarea imo­bilelor din centrul istoric al Sibiului în favoarea unor cetăţeni germani (proprietari impostori sau falşi succesori) şi în detrimentul românilor care locuiau în ele. Sub pre­textul renovării porţilor din lemn ale clădirilor (!!!), G.T.Z.-ul a întocmit chiar un istoric al tuturor imobilelor situate în centrul istoric, care includea numele foştilor pro­prietari din perioada inter­be­lică. Evident că, după aceea, nu a fost greu să gă­sească cetăţeni germani cu nume similare pentru a reven­dica acele locuinţe! Până şi de­viza acestui O.N.G. (!?) german „Să facem din tre­cutul Sibiului viitor!” poate fi interpretată ca o ameninţare făţişă la adresa românilor, care au fost persecutaţi până în anul 1918 la Sibiu exact de către aristocraţia săsească.

Pentru a fi siguri de pe­renitatea omului prin care-şi puteau atinge scopurile, recte Klaus Werner Iohannis, statul german a scos la înaintare şi politicienii săi. Astfel, „ma­şina de propagandă” s-a tran­s­format din umilul „Trabant”, de la începutul anilor ’90, în luxosul B.M.W. de azi! Atât la alegerile locale din anul 2000, când candidatul sas a ieşit primar mai scremut, din al doilea tur, cât şi la cele din 2004, cu succesul „uluitor” de aproape 90 la sută în rândul elec­toratului român, Sibiul a fost vizitat, cu o săptămână înainte de prezentarea populaţiei la urne, de ministrul de Interne al Germaniei, Otto Schily. Cre­deţi că întâmplător sau a fost doar o coincidenţă? Noi credem că a fost o acţiune deliberată! Acelaşi Otto Schily (devenit şi cetăţean de onoare al Sibiului  – pentru ce „merite”, neştiute de opinia publică?!), deşi nu mai era mi­nistru, în ziua de 11.12.2007, l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Ioha­nnis şi pe suc­cesorul său, actualul ministru de Interne, Wolfgang Schau­ble, din partea Societăţii Ger­mane (!!!) pentru anul 2007. Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!!! Şi noi care credeam, ca nişte naivi, că Iohannis slujeşte România…Acelaşi Iohannis a fost decorat, imediat după câşti­garea alegerilor din 2004, de către vicepreşedintele parla­men­tului german, Susanne Kastner, aceasta fiind mai mult la Sibiu, cu un rol activ propagandistic în acel an electoral, decât în Parlamentul german, de unde primea salariul! Aceasta continuă să se amestece în problemele interne ale României ducând o propagandă furibundă pentru numirea ca premier a protejatului ei, Iohannis, la postul de televiziune ,,Realitatea” – nici că se putea în alt loc! – alături de Emil Hure(zeanu), Mircea Dinescu – cel care merge anual în Germania pentru schimbarea cipului din căpăţâna-i găunoasă – şi C.T. Popescu, salahorul, chiar şi ca aspect, oligarhilor financiari din România! Să nu uităm că patronul Realităţii este Sorin Ovidiu Vântu, cel care l-a dat în judecată pe preşedintele Băsescu pentru că acesta l-ar fi făcut escroc. Nu domnule Vântu, nu Traian Băsescu v-a făcut escroc, ci mama dumneavoastră, atunci când v-a născut!
Chiar şi preluarea, în anul 2007, de către oraşul Sibiu a titlului onorific de „Capitală culturală europeană” a fost speculată propagandistic în favoarea lui Iohannis, deşi meritul pentru alegerea Si­biului a aparţinut exclusiv ex-minis­tru­lui ţărănist Ion Caramitru.

Trebuie să-i menţionăm, ca parte integrantă a maşinii de propagandă, ,,echipa de zgomote”, acei in­divizi, 2-3 din România şi unul din Germania, care plasează permanent mesaje propagan­distice în favoarea primarului sibian pe forumurile de dis­cuţii ale site-urilor sibiene sau naţionale, în paralel cu înde­mnuri la separatism regional şi autonomie pentru Ardeal. Deşi, aparent, aceşti „răs­pândaci” par a avea un rol mi­nor, fiind doar nişte „rotiţe minuscule” în angrenajul pro­pagandistic, nu este chiar aşa, dacă ne gândim că Internetul a devenit un mijloc de ma­ni­pulare mai eficient chiar decât televiziunea. Aceşti agenţi de influenţă care ne intră în case prin intermediul calcula­to­rului au început să vehiculeze, preventiv, ideea că Iohannis va fi atacat „din motive politice”, dacă se va demara cercetarea penală în dosarele de la D.N.A.!

Minciuna face casă bună cu slugărnicia. Astfel, sluga îi va spune întotdeauna stăpânului că-i frumos şi deştept! Tot aşa, sibienii au dat dovadă nu doar de servilism, ci de inconştienţă naţională, acceptând inscripţionarea bilingvă a plăcuţelor de la intrările rutiere în oraş. Legea spune clar că se permite denumirea bilingvă doar în oraşele cu o minoritate etnică de minimum 20 la sută din totalul populaţiei. Or, conform aceluiaşi ultim recensământ, din anul 2002, în municipiul Sibiu erau 155.045 de români şi doar 2.532 de germani, incluzând şi pe cei 61 de cetăţeni care s-au declarat saşi, ceea ce reprezintă un procentaj de etnici nemţi de doar 1,63 la sută!

Reamintim că singurii care au protestat şi au acţionat concret împotriva acestui abuz, care încalcă legea, am fost noi, cei din redacţia Justiţiarul, care, în doi ani consecutivi (2001 şi 2002), de ziua naţională, în 1 Decembrie, am acoperit cu autocolante tricolore inscripţia ilegală „Hermannstadt”, la lumina zilei şi revendicând acţiunea prin comunicate de presă trimise pe fax tuturor publicaţiilor sibiene. Ca urmare, vechile panouri cu denumirea bilingvă au fost înlocuite cu altele, identice, dar cocoţate la o înălţime apreciabilă. Totuşi, cel mai mare afront adus românilor din Sibiu a avut loc a doua zi după alegerile locale din anul 2004, când o publicaţie sibiană a avut tupeul să scrie pe prima pagină „Johannis über alles!”,  iar acest text cu trimitere directă la nazism – interzis şi scos chiar şi din imnul Germaniei! – a fost tipărit peste culorile naţionale ale statului german! Chiar dacă a câştigat alegerile Iohannis, cum îl cheamă, nu Johannis cum l-au  super-germanizat hitleriştii de la acel ziar, acesta este, totuşi, cetăţean român şi a devenit primar al unei localităţi din România, nu din Germania. Atunci, ce rost a avut mascarada cu slogan fascist şi culorile altui stat?

Îndobitocirea şi manipularea cu aşa-zisa „dragoste infinită” a sibienilor continuă să fie speculată prin informaţii false. Posturile mogulilor lătrau, săptămâna trecută, ca ţevile unor mitraliere, despre miile de oameni care se vor aduna în Piaţa Mare din Sibiu la un miting organizat ad-hoc pentru a-l implora pe Iohannis să nu părăsească funcţia de primar . Totul a fost un mare fâs, doar pentru intoxicare şi manipulare. Iată aici articolul complet , plus fotografia, ca dovadă, cu miile de participanţi, care, în realitate – nu aia a lui Vântu! – sunt cinci!!! „Flash mob pentru Johannis: patru persoane” de Bogdan Brylynski (,,Turnul Sfatului” din 14 octombrie 2009, ora 17:51)

 

<<Flashmob-ul iniţiat în urmă cu câteva ore pe internet şi prin sms a fost un eşec total. Patru oameni, care toţi au auzit la televizor de această iniţiativă, au îngheţat degeaba timp de 30 de minute în Piaţa Mare a Sibiului. Primul dintre ei, avrigean din naştere, a venit în piaţă ca să îl susţină pe Johannis. Alexandru Dumitru este pensionar şi nu vrea ca Johannis să părăsească Sibiul. „Se duce la Bucureşti ca să îl compromită ăia? Îl duc la Bucureşti, îl mazilesc miticii şi după aceea îl trimit înapoi”, spune pensionarul. „Nu înţeleg de ce domnul Crin Antonescu a trebuit să îl ia pe domnul Johannis de la Sibiu. Ne-a dat bilete gratis pe Tursib şi subvenţii. Nu mă aşteptam de la domnul Crin Antonescu la aşa ceva”, spune o doamnă, cu handicap. „E şantaj politic ăsta, domne. Interesul lor e să îl înlăture de la Primăria Sibiu. În ţara asta invidia şi subminarea funcţionează. Johannis ar putea face treabă doar dacă ar mai fi încă doi sau trei ca el”, spune un alt pensionar.>>

Uite, cam aşa, de-a lungul anilor, i-a îndobitocit presa locală pe sibieni, aceştia ajungând să creadă că sunt şi ei un soi de saşi, foarte civilizaţi şi superiori restului românilor. Am prezentat mai mult derularea cronologică a eve­nimentelor, iar comentariile au fost destul de puţine, toc­mai pentru ca cetăţenii să poată judeca cu propriile minţi şi să nu devină victime permanente ale diabolicului mecanism nu­mit de noi „maşina de pro­pagandă”! Cât despre partidele care l-au propus ca premier pe Klaus Iohannis, ,,unite în cuget şi simţiri” de liantul masoneriei, nu putem decât să amintim un proverb din bătrâni: ,, Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti.”

Departamentul de Investigaţii JUSTIŢIARUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*